Singur

Bunget Marin

să porti singurătatea
durerea ei tăcută
prin miile de gânduri
prin zile fără soare
s-auzi ţipând tăcerea
din liniştea ei mută
fără să simţi cum timpul
te macină... şi doare
când somnul ţi-e pierdut
prin umbre nopţi de-a rândul
şi cerul greu se lasă
pe umeri tăi goi
ascuns în resemnare
împacă-te cu gândul...
mai grea-i singurătatea
când singur... eşti în doi