Cimitirul de vise

Jurca Marinela Florina

M-am certat cu Dumnezeu, că mi-a luat iubirea ta

Pe urmă am înțeles, că n-a fost nicicând a mea.

Nu ai fost decât un vis, iar eu te crede-am iubire

Azi în lacrimi mi-o îngrop și niciand n-o să învie.

Te îngrop în amintire, încercând să te reneg

Și pe drumul de suspine, încercând să nu mă pierd .

Azi cuvinte, nu-și au rostul, niciodată n-or avut

Măcinată-s azi de vină ... de ce oare te-am crezut ?

Te va-nghenunchia iluzia, ce sufletul ți-l îmbată ...

Dar eu am să-mi plâng iubirea, ce azi zace îngropată.

N-am să cred deloc în tine, cu iubirea te îngrop

Și-mi rup unghile în suflet, din inimă să te scot .

Se va rupe ceru-n două, marea se va despica

Să plângi cu lacrimi de foc, nu mai vreau iubirea ta.

Îți ridic un monument, într-un cimitir de vise

Dar nu-ți pun nicio coroană, ci-ți dau lacrimile stinse.

Mi-ai fost ca un trandafir, ce suflet mi-a inspinat

Nu ai meritat un dram, din iubirea ce ți-am dat.

Ai să plingi, ai să-mi ți-i calea, când iluzia te doare ...

Când lacrimile-ți spală fața, rămânând fără petale

Doar o vorbă îți mai spun, după care trag pământul;

- Niciodată n-am să vin, să îți vizitez mormântul ....

Închid poarta-n urma ta și te las să putrezesti,

N-am să-ți mai ascult minciuna, cum îmi spui că mă iubești !