Petre
Violeta
Pândind
somnul din gene
Răstorn
dimineţile într-o noapte nesfârşită
Stele
nu mai sunt ţipă-n agonie
Le-au
strivit vârcolacii sub copite
În
goana lor după sânge blestemat
Zeii
îşi scot ochii din orbite şi-i agaţă de nori
Luna
s-a spart în aşchii de gheaţă
O
auroră boreală îşi adună coada 
Zdrenţe
de lumină oarbă lăptoasă
Murdăresc
întunericul care se scutură 
Dărâmă
ziduri de fotoni ameţiţi 
Umbrele
cu ghimpi de nelinişti şi paşi de iele
Dansează-n
delir sărbătorind agonii
Hohot
de Lucifer explodează în Golgotă
Implozia
punctului înghite un ultim oftat

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu