RĂMAS BUN

Popa Ines Vanda

Așteaptă-mă în gara inventată,

Un semn discret cu inima îți las

Și dacă linia de tren va fi tăiată

Parfumul meu să-ți fie bun rămas.

Privește-mă cu lacrima din vis

O geană răsfățată-ți va zâmbi,

Prefă-te că m-atingi cu un surâs

O floare ofilită -ți va vorbi.

Alintă-mă cu stropul tău de cer

Și plimbă-mă cu dor în Carul mare,

Săruta-mă cu dragostea de ieri

Sau împrumută-te de mine în visare.

Îmbrăca-te cu trupul meu în gând

Sau strigă-mă-n ecoul unui munte,

Mai cheamă-mă-n căușul unui prund

Zidește-mă în negură de punte.

Călătorește-n scoica unui melc

Iar casa lui să-ți fie adăpost,

Iubirea să ți-o plângi la Nibelungi

Și leagănă-ți tristețea cu anost.

Închină-te smerit în rugăciune

Și-nalta în eter un jurământ,

Ca dorul să se ducă-n pribegie

Și inimă să-ți cânte un alt cânt.

Împărtășește-ți gândul cu-n icar

Și-aripa lui să-ți poarte iar noroc,

Iubirea resemnată-n felinar

Să-ți straluceasca-n zapis ca un foc.

Renaște-mă în altă galaxie,

Iubește-mă în alte dimensiuni,

Visează-mă în dense constelații

Și strigă-mă-n tăcerea de genuni.

Invizibile drumuri să te poarte cu dor,

Să-ți umple căutarea cu stele

Și cetini de brad să-ți aștearnă covor

Cortine de vers să te-aline.