PLÂNG MACII

Popa Ines Vanda

M-ai rătăcit știu bine în umbrele grăbite,

În pleoapa unei clipe dintr-un amurg târziu,

Doar zdrențe de tăcere s-au poticnit uimite

Și-nstrăinarea care se zbate a pustiu.



Un curcubeu de vise ce și-a pierdut culoarea

Mai arde printre gânduri ca un blestem ciudat,

Un vânt de întristare îmi taie răsuflarea,

Ai risipit iubirea și dorul l-ai curmat.



Secundă cu secundă se frâng în ploaie macii,

E-ncercănat și cerul, iar nori-s nepereche,

Oglinzi fără de chipuri în cioburi de capricii

Păstreza adevărul nescris în taina veche.



În lan de nepăsare plâng macii deznădejdii,

Sunt condamnați pesemne la moarte timpurie,

Străini și goi de vise suspină-n lemnul crucii,

Le sângerează rana-n petală purpurie.