În lumea ta ...

Aura Popa

Am văzut mări ce-şi scutură apusul

Peste corăbii rătăcite-n larg

Şi mateloţi ce-şi dau cu presupusul

Despre fixarea lunii pe catarg

În nopţile brăzdate de cuvinte

Ce-şi caută-adăpost de vreme rea

Iar briza nostalgiei se resimte

La ţărmul unde sensul înflorea.

Am văzut plumb de cer şi valuri ninse

Cum alternau mareele oftând

Şi faruri în paragină şi stinse,

De la febrile crize aiurând

În ierni încrucişate cu-anotimpul

De răzvrătiri. Dar am văzut şi munţi

Crescuţi din poezie în răstimpul

Când nu ştiai să ţipi şi să te-ncrunţi,

Când orice gând se răsfăţa-n lumină

Şi-orice privire stele îmblânzea.

În lumea ta-i şi umbră şi rugină

Dar şi senin şi râs. Ca-n lumea mea!