Horia Sima
Faza politica
Stirile ce le primeau Regele si anturajul lui de pe frontul de vest erau din ce în ce mai grave. Ofensiva germana se desfasura irezistibil, iar armata franceza nu mai avea nici unitate de comanda si nici vointa de lupta. Capitularea era aproape. La 1 Iunie 1940, Regele substituie la Externe pe Grigore Gafencu cu Ion Gigurtu, cunoscutul industrias, directorul general al Societatii "Mica" de la Brad, conside- rat a fi om de dreapta. Prin numirea lui Gigurtu, Regele voia sa marcheze noua orientare a tarii. Era un gest de captare a bunavointei Berlinului, de care depin - dea acum soarta tarii noastre. Tot atât de urgent se punea si problema miscarii legionare, care reprezenta piesa-cheie în relatiile cu Axa.Ea trebuia înglobata în procesul politic intern si extern, daca Regele voia sa se prezinte într-o lumina favorabila la Berlin. Evenimentele îl constrângeau sa ajunga grabnic si la o rezolvare a cazului meu, care nu putea fi separat de rolul ce i se rezerva miscarii în noua conjunctura. Iata cum, paralel cu operatia de de- zarmare a legionarilor, dupa 1 Iunie, Siguranta, cu aprobarea Palatului, m-a su - pus la o noua proba, de sondare a opiniilor mele politice asupra unor eventuale reforme în structura regimului. Asa se explica ca în ultimul timp le-a scazut in - teresul pentru strângerea armelor si s-au concentrat în domeniul politic.
Intr-o zi sunt din nou în cabinetul lui Nicki Stefanescu, unde ma întâmpina radios Moruzov:
– Ei, ai vazut D-le Sima, ca mergem spre Axa? Ai citit în ziare de schimbarea lui Gafencu cu Gigurtu? Ce spui? (Agentii ma lasau sa ma uit prin gazetele lor).
– E un act folositor tarii, D-le Moruzov. E un prim pas, care sper sa duca la inte- grarea României în Axa. Cu cât se va face mai repede cu atât mai bine. Iminenta prabusire a Frantei va crea un gol în sud-estul european, de care vor profita veci nii. Vedeti ca toate aliantele României, pe care s-a sprijinit pâna acum politica noastra externa, au sarit în aer, cum am prevazut noi.
D-le Sima, uite de ce am venit acum. Ne-ar interesa sa stim cum ai vedea d-ta participarea miscarii legionare la viata politica a tarii? In ce conditii s-ar putea face trecerea de la actualul stadiu de destindere la o colaborare a legionarilor cu Regele? Nu e destul sa ne orientam spre Axa, ci trebuie sa se stie la Berlin ca toa- te fortele nationale fac bloc în jurul Regelui.
– Va expun punctul meu de vedere cu toata sinceritatea, dar presupun ca nu vreti dupa aceea sa-mi cereti o declaratie în acest sens, care sa fie data publicita- tii.
In acest moment intervine Nicki Stefanescu:
– D-le Moruzov,d-l Sima mi-a spus din primul moment ca prefera sa fie împus- cat decât sa semneze declaratii de adeziune la regim în starea în care se gaseste. Si eu sunt de aceeasi parere. Horia Sima, sau iese de aici cu fruntea sus, fara a i se cere nici o claudicatie*, sau terminam cu el. Altminteri nici nu poate fi de fo- los actiunii proiectate.
– D-le Sima, sunt de parerea lui Nicki Stefanescu. Fii linistit ca nu îti vom impu- ne nici un act de capitulare care sa te compromita în fata camarazilor d-tale.
Vrem sa cunoastem conceptia D-tale asupra problemelor actuale ale Statului Român. Cum vezi d-ta integrarea legionarilor în Stat, pentru a ne prezenta la Berlin ca un bloc în jurul Regelui?
– Domnilor, trebuie sa plecam de la o premisa invariabila, regimul, care nu poa- te fi schimbat.
Maiestatea Sa Regele nu poate renunta la regimul autoritar de guvernare. Ar fi absurd sa cerem noi acum întoarcerea la sistemul democratic de guvernare,la- sându-i-se si miscarii libertatea ca sa se poata prezenta în alegere. Stim ca acest lucru nu se poate. Problema care se pune este ce modificari, ce reforme se pot introduce în regim, pentru a-l face viabil, pentru a-l scoate din situatia actuala de divort cu natia. Ce trebuie sa facem pentru a capta încrederea maselor popu- lare? Trebuie sa se dea o satisfactie tarii, fara sa se afecteze esenta regimului. Trebuie sa se creeze un nou partid în locul "Frontului Renasterii",care prea mult aminteste pe Armand Calinescu si epoca lui si care este un schelet fara viata, având o existenta pur birocratica. Propun asadar sa se înfiinteze un nou partid, a carui osatura sa fie miscarea, dar în care sa poata intra si elemente din toate partidele de dreapta.
De ce trebuie aleasa miscarea ca baza a noului partid? Pentru ca e gruparea care actualmente se bucura de cea mai mare popularitate în tara. In organizatiile judetene pot figura alaturi de legionari, vaidisti, cuzisti si reprezentanti ai altor formatiuni nationaliste.
Bineînteles, persoane necompromise în scandaluri publice sau în prigoana contra legionarilor. In modul acesta, în fiecare judet va figura o falanga de oa - meni de o conduita ireprosabila, care va crea o excelenta impresie în masele po- pulare. Tara va simti ca s-a schimbat ceva, ca s-a primenit viata politica, ca oa - menii pe care îi iubesc sunt în fruntea treburilor administrative si ca Regele nu mai e prizonierul unei clici, ci e dispus sa coboare în popor si sa-i asculte neca - zurile.
Nu pot sa intre în noua grupare membri ai partidelor liberal si national-taranist, nu numai pentru ca nu sunt agreati de Rege,dar si pentru ca linia lor de politica externa ar constitui un obstacol în calea unei apropieri de Roma si Berlin. Ei nu pot aduce nici un serviciu tarii în actualele împrejurari. Trebuie sa se renunte si la uniforma "Frontului Renasterii". Noul partid trebuie sa se prezin te în fata tarii cu o noua uniforma si cu noi semne distinctive.
In momentul proclamarii noului partid de Majestatea Sa Regele, nu ar fi reco- mandabil sa se mai recurga la interdictii, amenintându-se populatia cu urmariri si procese. Noul partid nu are nevoie de codul penal, deoarece poporul însusi, prin adeziunea lui masiva, va constitui cel mai sigur scut al lui.
– D-le Sima, îmi raspunde Moruzov, expunerea D-tale este rezolvabila, pentru ca nu ceri imposibilul, zdruncinarea pozitiei Regelui. Mi-era teama sa nu o iei razna. D-ta preconizezi reforme în cadrul regimului. Iata un fapt fundamental care ne intereseaza pe toti.Esenta regimului este salvata.Te-as ruga sa faci o nota din ideile acestea, pentru a oferi forurilor superioare un tablou exact al gândirii d-tale.
20. Isi face aparitia Generalul Coroama
La câteva zile dupa colocviul politic cu Moruzov, ma asteapta o noua surpriza. Imi comunica Nicki Stefanescu ca în seara aceea voi merge la el acasa, unde ma voi întâlni cu o persoana cunoscuta, a carei revedere îmi va face placere.
Seara am fost luat în masina de Nicki Stefanescu, în care eram singuri cu soferul. Cei doi agenti de paza disparusera. Era semnul încrederii ce mi se acor- da acum, nemaitemându-se ca as putea evada.
Ajuns la casa lui Nicki Stefanescu, nu mai sunt îndreptat spre salonasul unde se tineau întrevederile cu legionarii, ci sunt invitat sa urc la etaj, pe o scara inte- rioara, unde se deschidea o sufragerie lunga si mobilata luxos. In fund era o ma- sa aranjata pentru cina, cu tacâmuri si pahare. Pe cine descopar în sufragerie, stând în picioare? Pe Moruzov discutând cu un ofiter de rang superior, în care recunosc imediat pe Generalul Coroama. L-am salutat cu caldura si apoi am fost invitat de amfitrion sa ma asez la masa. Mi s-a indicat locul de onoare, având la dreapta mea pe General, la stânga pe Nicki Stefanescu si în fata pe Moruzov.
Generalul Coroama era originar din Piatra Neamt si ruda îndepartata cu Capitanul – fapt care era ignorat la Palat. Distins ofiter al armatei române, i se încredintase comanda Diviziei de Garda, un post de mare importanta, caci era raspunzator de paza si viata Regelui. Generalul Coroama se bucura de încrede - rea Suveranului si era bun prieten si cu Moruzov. Facusem cunostinta cu gene - ralul prin mijlocirea lui Nicolae Smarandescu de la Centru si, în cursul prigoa - nei, în lunile octombrie si noiembrie 1938, l-am vizitat de câteva ori. L-am rugat din partea Comandamentului Legionar sa intervina la Palat pentru a împiedica planul urzit de Armand Calinescu de a asasina pe Capitan, despre ale carui in - tentii criminale circulau cele mai alarmante zvonuri de atunci. Generalul Coroama mi-a promis ca va vorbi cu oameni din anturajul Regelui, sfatuindu-i sa nu faca acest pas funest. Dar influenta lui era limitata la Palat, nefiind om politic, ci ofiter de cariera. Dupa uciderea Capitanului, nu l-am mai vazut.
Intâlnirea din seara aceea a fost prilejuita fara îndoiala de faptul ca îi comunicasem lui Nicki Stefanescu de întâlnirile mele cu Generalul Coroama din timpul prigoanei. Ce urmareau cu aceasta masa? Sa-mi arate ca m-au scos din carantina politieneasca si ca am câstigat rang politic. Dar întâlnirea mai avea si un alt scop: sa ma supuna unui nou examen referitor la intentiile si planurile mele pentru eventualitatea ca voi fi pus în libertate. Generalul Coroama fusese pregatit ca sa reia firul conversatiei avute cu Moruzov si venise cu un fel de chestionar.
A fost o masa îmbelsugata, cu vin turnat în pahare de cristal. Atmosfera se încalzise, disparând relatiile dintre temnicer si arestat. Vorbeam degajat, ca între vechi cunostinte. Din privire simteam ca Generalul Coroama era aliatul meu si ca raportul lui la Palat va fi favorabil.
Fara a-mi pierde nici o clipa luciditatea, desi am închinat câteva pahare cu comesenii, am raspuns întrebarilor puse de General cu precizie si claritate.
Conversatia s-a sucit si s-a rasucit în jurul noului partid propus de mine.
Ideea parea ca a trezit interes la Palat si Generalul Coroama fusese trimis ca sa faca o noua încercare. Mi-a pus mai multe chestiuni, din care am dedus ca cunostea discutiile anterioare avute cu Moruzov:
– De ce este necesara dizolvarea "Frontului Renasterii"?
– Cine sa proclame noul partid?
– Ce ecou poate trezi în popor?
– Cum va primi Berlinul noua formatie?
Le-am explicat ca dizolvarea "Frontului Renasterii" si substituirea lui cu un nou partid este o concesiune minima si indispensabila pentru a împaca tara cu Regele. E un balast care trebuie azvârlit peste bord, pentru a elimina odata cu el epoca lui Armand Calinescu. Noul partid va fi tot o creatie a Regelui si va fi pro clamat tot de Suveran, iar cât priveste adeziunile, odata miscarea legionara câs - tigata, va dispune din primul moment de o solida baza populara. Fara îndoiala ca un nou partid, în care miscarea legionara se va încadra masiv, va fi primit la Berlin, înlesnind intrarea noastra în Axa. Cât priveste denumirea noului partid, nu e o chestiune atât de usoara. Trebuie gasit un nume care sa aiba rezonanta nationala.
Atunci am început cu totii sa cautam un nume potrivit. Fiecare azvârlea o idee, pâna ce Generalul Coroama rosteste "Frontul Natiunii". A fost ca o revela- tie. Toti am cazut de acord ca e cea mai buna formula.
Fiind "front", aducea aminte de "Frontul Renasterii", neproducându-se o ruptura, dar fiind un "front al natiunii", se specifica identitatea lui cu natiunea si reprezentarea întregii natiuni în sânul lui, nu ca vechiul front care era un titlu fara acoperire.
Dupa ce am încheiat discutia politica si masa se apropia de sfârsit, Generalul Coroama îmi azvârle chestiunea Elenei Lupescu.
– Cunosti relatiile matrimoniale ale Regelui si legatura lui cu Doamna Lupescu. Cum privesti aceasta legatura?
Nicki Stefanescu si Moruzov ascultau încordati. Fara a-mi lua macar un minut de meditatie, i-am raspuns în modul cel mai natural:
– Daca Doamna Lupescu nu se amesteca în afacerile Statului, e o chestiune particulara a Regelui.
Au ramas multumiti de raspunsul meu. Ne-am despartit în mijlocul unei mari animatii si cu speranta unei proxime dezlegari a cazului meu.
Evident nu mi-a cazut bine când din acest cadru de viata civilizata, am ajuns iar în camera de la Siguranta, unde ma asteptau cerberii mei de paza. Am obser- vat însa ca din acea seara nu mi-au mai pus lanturile la mâini si la picioare.
Momente de tensiune
Nu trebuie sa ne închipuim ca relatiile mele cu Siguranta s-au dezvoltat într-un sens ascendent continuu,pâna ce s-au încheiat cu "happy end"-ul eliberarii mele. In cursul acestor confruntari zilnice cu acei ce dispuneau de soarta mea, au in - tervenit si momente de tensiune care puteau anula avantajele acumulate anteri- or si puteau duce la un rezultat diametral opus: suprimarea mea. In tot timpul puteam sa cad definitiv, dupa cum puteam sa ma urc pe culme.In cadrul regimului, existau si forte care se opuneau eliberarii mele si avertizau Palatul de consecinte. Grupul de la Prefectura de Politie, în frunte cu Gabriel Marinescu, consiliau pe Rege sa întrebuinteze mâna dura. Aceeasi atmosfera domnea la Inspectoratul de Jandarmi, unde amintirea crimelor savârsite îi îns - paimânta. Seful guvernului, Gheorghe Tatarascu era înclinat la concesiuni, în timp ce Ministrul de Interne, Ghelmegeanu, rezista sugestiilor Sigurantei, refu - zând sa-si asume raspunderea.
Incepuse "dezghetul" si eram cam pe la mijlocul operatiei de "dezarmare a legionarilor", în primele zile ale lunii Iunie, când apare la Siguranta un maior de jandarmi pentru a face inspectia de rutina. Paza externa a cladirii o aveau jan - darmii.
Aflând maiorul ca sunt tinut într-o camera la etaj, da ordin sa fiu coborât la celulele de la parter, detinerea mea acolo fiind contra regulamentului. Era pe la amiaza, când cei doi agenti de paza ma iau de subtiori, ma îmbrâncesc pe trepte, traversez curtea si dupa ce patrund printr-un coridor întunecos, sunt împins într-o celula.
Agentii de paza simtind ca s-a schimbat ceva în tratamentul meu, s-au purtat cu brutalitate. Citeam în ochii lor fioroasa pornire sa se napusteasca asupra mea si sa-mi administreze stiinta lor de schingiuitori. Asa am stat pâna a doua zi, fara sa vad pe nimeni si fara sa mai fiu chemat de Nicki Stefanescu sau sa fiu dus la casa lui, pentru a ma întâlni cu alti legionari. Parca cazuse o cortina de fier între mine si primele figuri ale Sigurantei. Ma asteptam la mai rau, ca dintr-un mo - ment într-altul sa fiu urcat într-o masina cu directia spre crematoriu, cum s-a întâmplat cu atâtia legionari.
In seara celei de-a doua zi mi-am luat inima în dinti si i-am spus comisarului de serviciu ca vreau sa vad pe Director. Dupa o jumatate de ora sunt chemat sus. Ma primeste Nicki Stefanescu. M-am plâns de schimbarea de tratament:
– Vedeti, D-le Director, eu am nevoie de o anumita energie ca sa conving atâta lume cu care vin în contact. Ori, daca sunt tinut în conditiile acestea, sub privi- rile dusmanoase ale agentilor, îmi pierd încrederea în rostul angajamentului ce mi l-am luat. Ma face sa banuiesc ca dezarmarea legionarilor nu serveste decât la descoperirea lor. Nu înteleg de ce am fost coborât la celular.
– Nu, d-le Sima, nu este nimic. A venit un tâmpit de maior de la Inspectoratul de Jandarmi si a voit sa faca ordine. Chiar asta seara vei fi adus în camera de sus, de asta data purtându-se cu mai multa amabilitate.Acest incident aplanat, între- vederile cu legionarii si-au reluat cursul normal, terminându-se în 7 Iunie. Am reflectat asupra celor întâmplate si am ajuns la concluzia ca Nicki Stefanescu nu spunea adevarul, ca se petrecuse ceva la un nivel mai înalt, o nepotrivire de pa - reri, si a învins momentan linia dura.Ca urmare a acestei controverse, am suferit si eu consecintele.
Un al doilea moment critic s-a ivit cu prilejul lui 8 Iunie. Autoritatile aflasera ca legionarii ar pregati un atentat contra Regelui, când acesta se va duce, ca în toti anii, la Stadionul de Educatie Fizica din Dealul Spirei, pentru a primi oma- giul strajerilor. In dupa masa de 7 Iunie, m-a chemat Nicki Stefanescu în biroul lui:
– D-le Sima,se zvoneste de un atentat ce s-ar pregati de legionari contra Regelui. Atentatul nu va reusi, chiar daca s-ar încerca ceva, dar viata D-tale e în pericol. Chema pe cine crezi si comunica în afara sa nu se întâmple nici cea mai mica dezordine.
– D-le Director, va rog sa fiti linistit. Legionarii nu vor întreprinde nimic. Dar mi-e teama de altceva, de vreun agent provocator, care sa azvârle în calea corte- giului vreo petarda. Fiti atenti, va rog, mai ales asupra comisarului Vârfureanu de la Prefectura de Politie. Stiti ca la Prefectura de Politie domneste o alta atmos fera decât la Siguranta.In orice caz,dati-mi voie sa chem pe cineva de la studenti, ca sa-i spun sa se fereasca de agenti provocatori.
In aceeasi seara, a fost adus la Siguranta Eugen Necrelescu, care condusese în prigoana studentimea de la Bucuresti.I-am spus sa vegheze ca nu cumva sa se infiltreze agenti provocatori printre ei si mai ales sa nu asculte de nici o sugestie ce-ar veni de la Vârfureanu, care e comisar la Prefectura de Politie.
In dimineata de 8 Iunie, Siguranta parca era asediata. Miscari în curte. Paza jandarmilor se dublase. Comisarii si agentii umblau agitati. Mie mi s-a pus din nou lanturile la picioare si am fost trântit pe pat. Comisarul de serviciu abia schimba o vorba cu mine. Dintr-un moment într-altul asteptau sa primeasca vreo stire grava. Aceasta stare de tensiune s-a mentinut pâna pe la ora doua du- pa masa. Atunci comisarul Cristescu mi-a comunicat ca serbarea de 8 Iunie a decurs fara incidente. Imediat masurile de paza s-au îmblânzit si Siguranta si-a reluat aspectul normal. Parca rasuflau usurati si comisarii.
Despre permanentele Statului
Dupa 8 Iunie a triumfat definitiv linia moderata în sferele Palatului. Se vorbea de eliberarea mea ca de o chestiune acceptata si iminenta. Paza slabise simtitor, iar comisarii si agentii se purtau cu mine extrem de prietenos. Fiecare cauta sa-si justifice trecutul, ca si cum eu as fi fost persoana de care depindea viitorul lor. Nu ei i-au batut pe legionari, ci cei de la prefectura si Jandarmerie. "La noi nu se bate". Se bucurau de normalizarea situatiei interne si sperau ca niciodata sa nu mai fie pusi în situatia sa mai urmareasca pe legionari. "Ei,ce vrei Domnule,sân- gele apa nu se face; suntem români cu totii". Fireste ca nici eu nu ma lasam mai prejos, laudând pe Directorul Sigurantei, pentru viziunea lui politica si pentru corectitudinea cu care am fost tratat. "Sper ca pe viitor sa nu ne mai ciocnim si sa colaboram cu totii pentru binele Patriei".Nicki Stefanescu era cordial si multumit. Avea atâta încredere în mine încât odata, de doua ori ne-am plimbat singuri pe strazile din jurul casei lui, lasând masina în urma. Având o infectie la o masea, m-a dus imediat la serviciul de dentistica de la Inspectoratul de Jandarmi, zicând-mi: "Doamne fereste, sa nu ti se întâmple ceva si apoi sa zica legionarii ca te-am omorât".
Ce-am retinut din conversatiile avute cu Nicki Stefanescu dupa 8 Iunie a fost existenta în regim a unor "permanente ale Statului". Asupra acestei teme a revenit de câteva ori.
– D-le Sima, vei fi eliberat dupa toate probabilitatile. Vei lua contact cu oamenii din jurul Regelui. Dar trebuie sa sti sa te orientezi, spre binele D-tale. In cadrul regimului, trebuie sa distingi între permanentele Statului si personalul politic flotant, de care se serveste regimul.
Permanentele Statului decid de politica tarii, de chemarea guvernelor, de numirile de ministri si de toate functiunile importante. Acesti oameni vin si plea ca dupa necesitati, dar permanentele Statului ramân. Niciodata nu mi-a destai - nuit cine face parte din acest cadru imutabil al Statului, de care depindea întreg angrenajul lui. M-a lasat sa identific singur pe acesti stâlpi ai regimului.
Din felul cum îmi vorbea, am dedus ca Moruzov era unul dintre acesti favoriti. Fireste ca apartineau permanentelor Statului Regele, seful sistemului, apoi Urdareanu, Ministrul Palatului, si apoi, fara îndoiala, Elena Lupescu.
– D-le Sima, mi-a spus tot în aceste zile Nicki Stefanescu, vei vedea pe Ghelme- geanu. Trebuie sa îi spui ca detinerea d-tale la Siguranta nu mai are nici un rost, deoarece s-au clarificat toate problemele în discutie si situatia politica interna si externa reclama sa intram într-o faza de unitate nationala.
Acum, îti spun d-tale, Ghelmegeanu desi Ministru de Interne, nu mai are mult de spus, caci nu apartine permanentelor Statului. Sunt altii care decid. Dar e o formalitate care trebuie îndeplinita.
Am tras concluzia ca întreg guvernul nu prea avea mult de spus si ca toate afacerile Statului se conduceau direct de la Palat; ma gândeam cu mila la biata tara, a carei soarta se juca în budoarul Elenei Lupescu...
Din nou în fata lui Ghelmegeanu
In 12 Iunie, doi agenti m-au condus cu masina pâna la domiciliul particular al lui Ghelmegeanu. M-au introdus în biblioteca lui, iar ei s-au retras, asteptând undeva afara.Peste putin timp intra Ghelmegeanu. Cu un surâs fortat îmi întinde mâna. Era vizibil jenat de violenta scena ce mi-o facuse la prima noastra întâlnire ce-o avusesem la Inspectoratul de Jandarmi. Mi-a facut semn sa ma asez în fata lui la birou si apoi a început sa-mi vorbeasca:
– D-le Sima, de la întâia noastra întrevedere evenimentele s-au precipitat în asa masura încât este nevoie de o mare întelepciune din partea tuturor pentru a sal- va tara din primejdie. Majestatea Sa Regele este gata sa va întinda mâna, dar eu, ca ministru de interne, am o mare raspundere si as vrea sa aflu înca odata de la d-ta ce garantii ne dai ca odata liber, vei colabora leal cu regimul si nu te vei în- toarce în clandestinitate si la terorism.
– D-le Ministru, de la prima noastra întâlnire, ati aflat pentru ce am venit: sa fac orice pentru a împiedica intrarea României în razboi contra Puterilor Axei, cum voia Armand Calinescu. Când v-am vazut întâia oara, nu se stia care va fi sfârsi- tul campaniei din Franta. Astazi vede oricine forta armatei germane si ca teme- rile noastre erau reale. Trecerea României în tabara ostila a Puterilor Axei ar fi fost un act de sinucidere.Deci,nu mai e timp de pierdut pentru a recupera încre- derea Berlinului si a Romei.
Acest obstacol dintre noi a cazut acum, deoarece însusi Majestatea Sa Regele, prin numirea lui Gigurtu la Externe, a aratat ca se orienteaza în aceeasi directie. Trebuie sa alegem între Germania si Rusia, si nu putem merge cu Rusia. Asta nu o poate concepe nimeni.
Noi putem fi acuzati de multe pacate, dar nu de lipsa de patriotism. Tocmai patriotismul nostru ne obliga acum, ca o datorie grava de constiinta ca, trecând peste tot ce a fost, sa facem un front intern puternic pentru a rezista amenintarii externe.
Fara îndoiala, D-voastra cunoasteti discutiile ce le-am avut cu Domnii Nicki Stefanescu, Moruzov si cu Generalul Coroama. Le-am spus conditiile în care eu vad posibila o colaborare a miscarii cu regimul, ce modificari trebuie sa sufere regimul pentru a-l face accesibil tineretului legionar. Nu numai ca nu urmaresc slabirea pozitiei Majestatii Sale Regelui, ci, dimpotriva, întarirea Tronului, prin introducerea sângelui proaspat al tineretului în arterele regimului.
Eu consider ca detentiunea mea la Siguranta nu mai are nici un rost, dupa ce punctele principale ale unei posibile colaborari cu regimul au fost clarificate în numeroase discutii. Orice zi pierduta în care nu se procedeaza la modificarea dispozitivului politic intern si extern, pentru a-l adapta noilor împrejurari, ma - reste primejdia pentru tara. De aceea, va rog sa dispuneti sa fiu pus în libertate pentru a oferi Majestatii Sale Regele sprijinul meu în acest moment critic pentru tara.
– D-le Sima, eu nu decid în ultima instanta, dar voi raporta Majestatii Sale Regelui declaratiile d-tale. D-ta stii ca de când am venit eu la Interne, situatia miscarii s-a schimbat. Am fost unul dintre promotorii destinderii si m-as bucu- ra ca si cazul d-tale sa se rezolve favorabil, pentru a putea termina odata cu aceasta chestiune spinoasa si a ne putea consacra în liniste problemelor de poli- tica externa.
Un ultim mesager al Palatului: Urdareanu
A doua zi, 13 Iunie, sunt din nou dus la Ghelmegeanu pentru o întrevedere im- portanta. Nicki Stefanescu nu ma însoteste. Numai agentii sunt cu mine.Mai întâi apare Ghelmegeanu, care îmi comunica, solemn si grav, ca voi avea onoarea sa stau de vorba cu Ministrul Palatului, D-l Urdareanu. Imi dau seama de importanta momentului. De impresia cu care va pleca de la aceasta întâlnire depinde soarta mea. El are puterea ca sa anuleze toata seria de referate bune ce le-a primit Palatul pâna acum, daca si-ar forma o opinie contrara.
Ghelmegeanu îl introduce pe Urdareanu si apoi se retrage. Ramân singur cu Ministrul Palatului.Stau în picioare asteptând sa-mi spuna în cuvânt.Nu se asea- za la birou, ci îmi face un semn sa iau loc pe un scaun, aproape de el. Pare ca ar vrea sa rupa protocolul, micsorând distantele ce ne separa. E un barbat zvelt si de înfatisare placuta. O privire captivanta. O voce catifelata. Ma simt stimulat de prezenta lui si îmi pierd sfiala inerenta situatiei mele. Ce deosebire de Ghelme - geanu, care si la ultima întâlnire pastra acelasi ton rece si autoritar.
– D-le Sima, suntem în preajma unei decizii grave. Majestatea Sa este dispus sa ofere tineretului legionar oportunitatea sa se afirme în viata politica. Majestatea Sa iubeste tineretul si v-a aparat cât a putut. Dar au intervenit anumite situatii când nu s-a mai putut opune acelora care reclamau masuri energice.
– D-le Ministru, stiu ca sunteti artificiul principal al destinderii. Mi-au confir - mat-o camarazii ce-au venit la Berlin.Stiu ca si în chestiunea mea,care a compli- cat relatiile anterioare, v-ati inspirat din acelasi spirit larg si generos. Cred ca în- telegerea s-ar fi putut realiza mai de mult, înca de pe vremea lui Corneliu Codreanu, daca nu ne-ar fi fost taiate contractele cu Palatul de persoane intere- sate sa le împiedice.
Dar acum, greaua situatie a tarii reclama o strângere a rândurilor si va rog sa contati pe lealitatea mea în toate actiunile ce le va întreprinde Majestatea Sa pt.a redresa pozitia internationala a României.
– D-le Sima, legionarii pot aduce un important aport, în actualele împrejurari, pentru salvarea tarii si a Tronului. Nu as dori totusi sa regret vreodata eliberarea d-tale.
– D-le Ministru, nu veti regreta niciodata. Eu îmi mentin angajamentele luate. Dar va rog si pe d-voastra sa întreprindeti toti pasii necesari si cât mai în graba pentru a înlesni integrarea României în Axa. Sunteti informat de conceptia mea de politica interna si externa si nu astept decât momentul când, odata liber, sa pot lucra cu tot elanul pentru aplicarea acestor acorduri.
Intrevederea nu a durat mai mult de un sfert de ora si am avut impresia ca Urdareanu s-a despartit de mine cu hotarârea sa sustina în fata Regelui propu - nerea de eliberarea a mea.
In libertate
In aceeasi zi când l-am vazut pe Urdareanu, 13 Iunie 1940, seara, la ora 9, am fost chemat de Nicki Stefanescu, care mi-a comunicat ca a primit ordin sa ma puna în libertate.– D-le Sima, ma bucur de acest deznodamânt. Din primul moment când te-am vazut, am simtit o deosebita simpatie pentru D-ta si am facut tot ce-am putut ca sa se ajunga la o întelegere cu Regele. Nu uita însa ca obligatiile d-tale de a dezar ma pe legionari ramân în picioare. De asemenea spune, te rog, acelora care se mai gasesc ascunsi sa vina la Siguranta sa le facem actele, intrând în legalitate. Cei din închisori vor fi eliberati în loturi succesive, prin decrete de gratiere.
Cât priveste activitatea D-tale politica, este o chestiune care nu intra în atributi- ile noastre directe, dar e bine sa pastrezi legatura cu mine si cu Moruzov, pentru a ne informa reciproc.
– D-le Director, nu-mi vine sa cred ca sunt liber. Va multumesc pt. interesul ce mi l-ati aratat în tot timpul detentiunii mele pentru a se rezolva favorabil cazul meu. Va promit ca în contactele mele cu legionarii voi depune acelasi zel ca sa-i convinga sa depuna armele ce le mai au, iar cei ce mai traiesc în clandestinitate, îi voi sfatui sa vina sa-si legalizeze situatia. Pe plan politic, voi proceda asa cum ne-am înteles.Voi ajuta cu tot ce pot ca sa poata crea acest mare partid,al recon- cilierii nationale, în care sa-si aiba locul lor si legionarii, sub conducerea supre - ma a Majestatii Sale Regelui.
– D-le Sima, unde te vei duce acum? Ai pe cineva? Ai unde sa dormi? E noapte acum si iesind pe strada, sa nu ti se întâmple ceva.
– Am destui prieteni si cunoscuti, nu va îngrijiti. Ma vor primi cu bucurie.
– Uite ce-i. Daca vrei, poti sa dormi la mine în noaptea aceasta.
– Va multumesc, d-le Director. Am unde sa trag, nu va fie teama.
Nicki Stefanescu a insistat de câteva ori. Dar tot de atâtea ori l-am refuzat. Nu pentru ca as fi avut unde sa dorm., dar daca de la Siguranta, as fi ajuns la directorul Sigurantei, as fi avut senzatia ca tot prizonier sunt.
– Ceea ce mi-ar trebui, D-le Director, ar fi sa-mi faceti un certificat de eliberare, caci autoritatile inferioare n-au de unde sa afle asa de repede ca a încetat urma - rirea mea.
– Bine, atunci vino mâine cu o fotografie si îti vom face actul.
A dat ordin unui comisar sa ma conduca pâna la poarta Sigurantei. Agentii si comisarii, informati de plecarea mea, m-au întâmpinat strângându-mi mâna si felicitându-ma.
– D-le Sima, vezi ca ne-am purtat bine cu D-ta. Sa nu ne uiti.
Iesit în strada, am respirat adânc. Ce senzatie, dupa ce am aproape o luna de zile între viata si moarte. Un mic incident si m-as fi putut transforma în cenu sa. "A fi sau a nu fi" al meu s-a jucat pe o muchie de cutit. M-am îndreptat înce- tisor spre cartierul Obor, unde mi-am petrecut câtiva ani din copilaria mea. Am dormit în noaptea aceea la familia Zimmermann, pe Strada Câmpului Nr.11, familie care m-a adapostit si în timpul prigoanei.
O ultima privire
Cursul repede ce l-au luat aceste întâmplari din viata mea cât si multimea lor, ar putea împiedica pe cititor sa distinga exact cauzele eliberarii mele. De aceea este necesar sa le extrag din masa evenimentelor sa le prezint într-o forma sistema- matica. Nu puteam renunta la o relatare amanuntita a detentiunii mele la Sigu - ranta, deoarece fiecare moment de închisoare, fiecare conversatie sau confrun - tare cu paznicii mei, fiecare au contribuit la rezultatul final. A fost o lupta corp la corp, teribila si obositoare de ambele parti.1. Destinderea. In primul rând am fost prins în procesul general al destinderii, care începuse din toamna anului 1939, si care a culminat cu trimiterea celor do- ua delegatii legionare la Berlin. Si primarea mea ar fi creat o noua stare de tensiu ne în tara, care ar fi compromis destinderea.
2. Atentatul lui Miti Dumitrescu. Regele si anturajul lui traiau sub spaima aces- tui atentat. Dar daca o alta echipa, tot atât de napraznica, ucide pe Rege, ce se întâmpla cu regimul si care va fi soarta principalilor lui colaborari?
Cine putea garanta viata Regelui decât tocmai Horia Sima, care dispunea de organizatiile de "pistolari" din tara?
3. Ofensiva germana din Vest. Guvernul ar fi îndraznit totusi sa ma lichideze, daca prinderea mea nu ar fi coincis cu desfasurarea victorioasa a ofensivei ger - mane din vest.Am fost eliberat în 13iunie 1940,cu trei zile înainte de capitularea Frantei, 16 Iunie 1940. Intre cele doua date exista o legatura de netagaduit.
4. România fara aliati. Pâna în acest moment, politica externa a României se baza pe Mica Intelegere, Intelegere Balcanica, Societatea Natiunilor si traditio - nalele legaturi cu Anglia si Franta. Prin capitularea Frantei, întreg sistemul de aliante al României s-a pulverizat dintr-o lovitura.
5. Hitler stapânul Europei. Regele Carol era avizat acum sa aleaga între Germa nia si Rusia. Oricâte simpatii ar fi avut pentru comunism, era exclus, în acel mo- ment de triumf al lui Hitler, sa încerce o alianta cu Rusia. Nici tara nici partidele si nici armata nu l-ar fi urmat. Regelui Carol nu-i ramânea deschisa, în politica externa, decât linia spre Berlin.
6. Confirmarea liniei legionare. Capitanul înca din 1936 a declarat ca "într-un moment decisiv" se vor prabusi,ca niste castele de carton,toate aliantele constru- ite de Titulescu.
Dupa asasinarea Capitanului, legionarii liberi, fie din tara fie din exil, au sustinut permanent acelasi punct de vedere. In toate manifestele si memoriile noastre, afirmam, ca un leit-motiv, necesitatea orientarii noastre spre Axa.
Miscarea legionara, care fusese prigonita, între alte motive, si pt. constanta ei adeziune la Axa, nu putea fi ignorata sau eliminata tocmai acum când se confir- ma punctul ei de vedere în politica externa si regimul însusi se orienta spre Axa. Inainte de-a ajunge la o întelegere cu Hitler, regimul trebuia sa-si normalizeze relatiile cu miscarea. Drumul spre Berlin trecea prin miscarea legionara. In ce masura si guvernul german era de aceeasi parere,Regele Carol nu stia,dar presu- punea ca nu putea fi acceptat de Berlin, înainte de a onora ipoteca legionara. I se parea imposibil, exclus, ca sa trateze cu Hitler, continuând prigoana sau savâr - sind noi represalii contra legionarilor. Epoca aceasta trecuse.
7. Necunoscuta persoanei mele. Exponentii regimului nu stiau în ce relatii ma gasesc eu cu guvernul german. Imi atribuiau posibilitati si legaturi pe care eu nu le aveam. Sinceritatea cu care am declarat pentru ce am venit în tara i-a zguduit si îsi imaginau ca am pe cineva în spate.
Vedeau în mine un "înainte mergator" al lui Hitler, pe urmele caruia, daca i se întâmpla ceva, se vor pune în mars diviziile blindate germane.
8. Cele doua linii. Teoria mea, cu cele doua linii de politica externa a Reichului, i-a pus pe gânduri. Desi Fabricius, Ministrul Germaniei la Bucuresti, a dat asi - gurari Regelui ca guvernul german nu are nici un amestec în expeditia noastra, explicatia lui nu i-a satisfacut. Am beneficiat asadar de deficienta lor informati- va la Berlin. Relatiile noastre cu autoritatile germane nu erau bune. Nu numai ca nu ne-au dat nici un ajutor, dar ne-au îngreunat misiunea noastra, prin obli- gatia ce-au impus-o tuturor legionarilor din Germania de a se prezenta periodic la politie, pentru a împiedica parasirea teritoriului german fara voia lor.
9. Relatiile Moruzov-Canaris. Moruzov era în relatii intime cu Amiralul Cana- ris si, probabil, daca ar fi ramas Seful Serviciului Secret al Armatei Române în cursul razboiului, ar fi tradat împreuna. Dar Moruzov nu era leal unei singure legaturi sau prietenii. El era om de relatii multiple si îsi imaginase ca poate sa fie un fel de Fouche al României, adica sa se salveze orice curs ar lua evenimentele. El ocrotea pe agentii englezi din România, care pregateau acte de sabotaj pe Du- nare sau în zona petrolifera, dar tot el informa pe Canaris asupra acestor agenti, pentru a împiedica realizarea lor. Daca biruia Germaniei, el se bucura de protec tia lui Canaris.
Când am cazut în mâinile lui si i-am facut teoria celor doua linii, el a fost atent la aceasta afirmatie. Avea el pe Canaris, dar i se parea ca acoperirea aces - tuia nu l-a r ocroti suficient, deoarece Himmler e mai tare decât Canaris. Probabil ca era initiat în politica de duplicitate a lui Canaris si voia sa-si asigure si încrederea Sefului Suprem al Politiei Germane. El vedea în mine omul provi - dential, de care avea nevoie, caci eu nu aveam legaturile ce mi le atribuia el, nu numai cu Himmler, dar nici cu un obscur comisar de la Gestapo.
10. Deruta regimului. Regimul nu mai functiona cu precizia de pe timpul lui Calinescu. Regele patrona întreprinderea, dar numai exista omul capabil sa cen- tralizeze toate firele si sa-si asume toate riscurile. Caderea lui Calinescu a atins mortal regimul. Ce-a ramas dupa el, erau fie niste brute de la Politie si Jandar - merie fie niste politicieni care nu se gândeau decât la pielea lor.
In echipa guvernamentala se ivise grave divergente. Unii cereau continuarea regimului de teroare, iar altii consiliau pe Rege sa caute o întelegere cu miscarea.
Un singur om nu si-a pierdut capul în aceasta tulburare generala: Moruzov. El spera ca prin capacitatea lui de manevra pe mai multe planuri se poate face tranzitia de la un regim compromis la un regim viabil. Cum? Realizând tocmai sudura extremelor, integrând într-un nou sistem ce-a ramas din miscare si ce-a ramas din regim,dar pastrând în fruntea lui pe Rege,ca garant al "permanentelor Statului". Moruzov ramânea tot ce-a fost, dar mult mai puternic, deoarece era "omul-cheie" în relatiile cu Berlinul, prin prietenia lui cu Canaris, si "omul-cheie" în relatiile cu miscarea. El vedea în mine elementul indispensabil pentru a garanta Regelui de lealitatea miscarii, fiind legat de el prin recunostinta ce i-o datoram ca m-a scapat de la moarte.
11. Presiunea miscarii. Legionarii liberi nu au stat cu mâinile în sân. Sub con - ducerea lui Constantin Stoicanescu, au organizat în toata tara o puternica cam - panie în favoarea eliberarii mele. In special "razletii" din Capitala erau în perma- nenta agitatie. Dispunând de numeroase relatii în cercurile politice si intelectu - tuale ale Capitalei,au influentat Palatul, determinându-l la o atitudine moderata.
12. Ocrotirea lui Dumnezeu. Nici una din aceste cauze nu a jucat un rol decisiv în eliberarea mea, ci a trebuit sa se produca convergenta lor într-un interval de timp foarte scurt, pentru ca forta lor acumulata sa darâme toate împotrivirile. Dar mai presus de aceste circumstante politice favorabile eliberarii mele, am simtit din primele zile mâna ocrotitoare a lui Dumnezeu. Pare ca eram separat de inamicii mei într-o bariera invizibila, care îi împiedica sa se repeada asupra mea si sa ma sfâsie. Nu poate fi o simpla întâmplare ca am fost eliberat de la Siguranta în 13 Iunie, ziua Sfântului Anton, la al carui ajutor ne-a îndrumat Capitanul sa alergam când a început prigoana.
Vom vedea ca soarta regimului carlist s-a jucat între 13 Iunie si 6 Septembrie, ziua în care Biserica praznuieste "Minunea Arhanghelului Mihail".
(va urma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu