INTERVIU ION MIHAI PACEPA (1)

Andrei Bădin

28 iulie 1978. Ziua în care cel mai înalt defector din lagărul sovietic a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii. Numele său: Ion Mihai Pacepa, consilierul președintelui României de la aceea vreme, Nicolae Ceaușescu, și șef al spionajului extern. La 35 de ani de la defectarea sa, generalul Ion Mihai Pacepa a acordat în exclusivitate un interviu jurnalistului Andrei Bădin pentru postul B1 Tv.

PACEPA: NU MI S-AU ÎNAPOIAT NICI BUNURILE, NICI CETĂȚENIA

Andrei Bădin:

În 1999, Tribunalul Suprem al României, întrunit în sedință specială, a anulat cele două condamnări la moarte ce v-au fost date de Ceausescu. Președintele completului de judecată a declarat public că ceea ce ați făcut dumneavostră în 1978 a făcut întreaga Românie 11 ani mai târziu: l-a condamnat pe Ceaușescu la moarte. Din câte știu, autoritățile române refuză însă și azi să aplice această hotărâre, să vă inapoieze bunurile confiscate de Securitate, si să vă restituie cetățenia romană. Este adevărat?

ION MIHAI PACEPA:

Da. Articole publicate de prestigioasa agenție internatională de presă "UPI" si de ziarul "The Washington Times" au documentat că punctele de frontiera ale Romaniei continuau să aibe mandate de arestare pentru mine la cinci ani după ce Tribunalul Suprem mi-a anulat sentintele date de Ceausescu. Contrar insinuărilor din presa romană, nu mi s-a restituit nici cetătenia romană si nici bunurile confiscate de Securitate. Tot atat de neadevărate sunt si insinuările potrivit cărora as fi primit despăgubiri de milioane de la statul roman. Nu am primit nici o despăgubire.

Nu am cerut nici odată nimic de la autoritătile romane, si nu cer nimic. Nu am cerut nici un leu pentru cartile pe care le-am publicat in Romania--le-am donat. Tot ce vreau este să-mi ajut tara natală. Sunt un pigmeu in agitata istorie a Romaniei, dar "cazul Pacepa" a fost si este folosit de cripto-comunisti pentru a denigra CIA, pentru a mentine cultul lui Ceausescu. Este păcat că, după două decenii de la executarea lui Ceausescu, parte a presei romane continuă să pună semnul egalitătii intre Securitatea sa si Romania.

SUNT UNUL DIN PUȚINI MARTORI AI CREĂRII SECURITĂȚII CARE MAI TRĂIESC

Andrei Bădin:

Poate impreuna vom face un pas catre demitizarea mitului Securitatii….

ION MIHAI PACEPA:

Poate. Securitatea nu s-a născut in Romania. Din fericire sunt unul din foarte putinii martori ai creerii ei care mai trăiesc, si care poate depune marturie ca Securitatea a fost importată din Moscova. Primul ei sef, Gheorghe Pintilie, se numea in realitate Panteleymon Bondarenko. Noi ii spuneam Pantyusa. I-am fost subaltern, apoi sef. Era ofiter acoperit al NKVD. Tot asa era si adjunctul sau, Alexandru Nikolsky. Multi ani după crearea Securitătii, salariile ofiterilor s-au plătit la 20 ale fiecărei luni ca omagiu adus Chekei, care a fost creată la 20 decembrie 1917, a devenit NKVD, si apoi KGB.

Andrei Bădin:

Pentru ca vorbim de simbolism: astazi se implinesc 35 de ani de cand v-ati rupt de dictatura lui Ceausescu. Este o zi care are o simbolistica importanta in biografia dvs. Cum ati petrecut-o?

ION MIHAI PACEPA:

Am sărbătorit-o impreună cu sotia si cativa prieteni cu care am lucrat in comunitatea de informatii a SUA. Da, Andrei, 28 iulie 1978 are o simbolică importanţa pentru mine. A fost piatra de hotar a vietii mele.

Andrei Bădin:

28 iulie 1978. Exact acum 35 de ani. O aeronava militara americana ateriza pe Aeroportul Prezidential din Washington. La bord, o singura persoana. Cel mai important pasager din istoria serviciilor secrete americane: demnitarul cu cel mai inalt rang care in timpul Razboiului Rece a ales sa treaca de partea cealealta a Cortinei de Fier. Cu permisiunea Dumneavoastra, Domnule General, intrăm in subiect…

ION MIHAI PACEPA:

OK, Andrei. Intrăm.

PACEPA ÎN SUA. VIA BONN/KOLN

Andrei Bădin:

V-as propune sa incepem cu alt moment, premergator. Iulie 1978. Ajungeati la Bonn in calitate de trimis special al lui Ceausescu cu un mesaj special pentru cancelarul vest-german din aceea vreme, Helmut Schmidt. Erati, si urma sa deveniti in Romania, un personaj si mai important: seful Casei Prezidentiale a lui Nicolae Ceausescu. De ce?

ION MIHAI PACEPA:

In megalomania lui, Ceausescu vroia să creieze o Casă Albă la Bucuresti. In aprilie 1978, cand l-am insotit la Washigton, Ceausescu l-a informat pe presedintele Carter despre intentia sa, si i-a spus ca m-a numit sef al acestei Case Albe romanesti pentru că tatăl meu a lucrat toată viata la reprezentanta din Romania a companiei americane General Motors. Ceausescu era deja specialist in bancuri anti-sovietice pentru a creia iluzia că ar fi independent de Kremlin, si acum vroia să creieze si iluzia că ar fi pro-american.

Andrei Bădin:

Domnule general, stiti mult mai bine ca mine ca există un intreg folclor privind plecarea dumneavoastra din Romania...

ION MIHAI PACEPA:

Da, Andrei. Dar acest folclor există doar in Romania. Numai acolo supravietuiesc dezinformarile Securitătii, potrivit cărora as fi "fugit" din Romania fie pentru că as fi fost un traficant de wiskey si contrabandist de droguri, fie pentru a nu fi arestat ca agent al KGB, sau al CIA, sau al Germaniei de Vest, fie ... Dumnezeu stie ce alte "fie" au inventat securistii lui Ceausescu pentru a-l ajuta sa explice Comitetului Politic Executiv de ce noul sef al noii sale case prezidentiale a cerut azil politic in SUA.

Andrei Bădin:

Corect, Domnule General. Securitatea a lansat multe dezinformari pe care le-a prezentat ca informatii credibile. Două insă se bat cap in cap. Prima că ati fi fost agent al KGB. A doua că la Koln, in Germania Federală, cand vă pregăteati să plecati spre Statele Unite, un oficial american v-ar fi spus: Domnule general, cand iesiti din hotel veti vedea 100 de taxiuri, toate sunt ale noastre, ale CIA...

ION MIHAI PACEPA:

Se bat cap in cap doar pentru cei care continuă să creadă si azi in dezinformările anonime ale securistilor de ieri si a cripto-comunistilor de azi. In SUA, există insă o singură versiune: adevarul. Acesta este prezentat autoritativ de fostul presedinte al SUA Ronald Reagan, de fostul presedinte Bush senior, care a tinut cartea "Orizonturi Rosii" pe biroul sau ani de zile, de fostul director al CIA, James Woolsey, de fostul ministru adjunct al apărării nationale, Richard Perle, de fostul consilier pentru terorism al Casei Albe, Michael Ledeen, si de numeroase alte personalităti americane care au fost intervieviate in noul film despre viata mea.

Andrei Bădin:

Cum explicati această diferentă?

ION MIHAI PACEPA:

A explicat-o Mao Tse Dun, care a intrat in istorie cu zicala: "O minciuna repetată de o sută de ori devine adevăr."

PACEPA: AM FOST UN LAȘ

Andrei Bădin:

In cartea pe care ati lansat-o acum cateva săptămani in Statele Unite povestiti in premieră cateva detalii despre fuga dumneavoastră din Romania. Cartea a fost lansată in 25 iunie impreună cu un film cu acelasi titlu. Filmul urmează să il difuzăm in această seară...

ION MIHAI PACEPA:

Cartea, pe care am scris-o impreună cu profesorul si istoricul american Ronald Rychlak, consilier al Misiunii Permanente a Vaticanului la ONU, tratează ciuma bubonică a contemporaneitatii: dezinformatia. Filmul se ocupa, de asemenea, de viata mea si de modul cum am trecut din tiranie in democratie. Nu am fugit, Andrei. Ruptura mea de comunismul lui Ceausescu a fost un act premeditat, a cărui implementare am aminat-o an după an pentru că nu am avut curajul să mă avant in necunoscut.

In carte am folosit un termen mult mai dur decit lipsa de curaj: coward--laş. Am făcut această paranteză pentru că "fugit" este un pejorativ folosit de Securitate pentru a insinua că toti cei ce s-au rupt ideologic de comunism au fost in realitate hoti sau altfel de criminali care au fugit din Romania pentru a nu fi arestati.

CELE MAI LUNGI 3 ZILE DIN VIAȚA LUI PACEPA

Andrei Bădin:

Corect, domnule general....

ION MIHAI PACEPA:

Ma reintorc la "fuga" mea. Datorită functiilor mele in Romania, doar presedintele SUA a putut să-mi aprobe cererea de azil politic. Am dat detalii in noua carte. Aprobarea Presedintelui Carter a venit după trei zile--cele mai lungi din viata mea. Asteptarea a fost dramatică. Dar totul e bine cand se termină cu bine.

Era miezul noptii de 27 iunie cand am ajuns la aeroportul militar american Rhein-Main din Frankfurt/Main. Avionul trimis de Presedintele Carter avea un dormitor, dar, bineinteles, nu am putut inchide ochii toată noaptea. Am descris călătoria in noua carte. Nu e usor să stii că, incepand de a doua zi, nu mai esti nici ce-ai fost si nici cine ai fost. Stiam că-mi va fi greu. Dar stiam că nici lui Ceausescu nu-i va fi usor

Retroactiv, am avut dreptate. Ceausescu a pierdut partida. As fi putut scrie o intreagă carte despre războiul meu cu Ceausescu. Si el si eu am fost insă doar două rotite dintate--una mare, alta mică--in mecanismul care a transformat superbul Regat al Romaniei, in care m-am născut, intr-un fel de iad pe pamant, si am decis să scriu o carte despre acel mecanism. Titlul ei este "Disinformation", si face obiectul unui film documentar de doua ore, lansat odată cu cartea, pe care il veti viziona in continuare.

GADDAFI, CEAUȘESCU, ARAFAT ȘI CARLOS ȘACALUL PE URMELE LUI PACEPA

Andrei Bădin:

Ceausescu a pus pe capul dumneavostră un premiu. Urma să fiti executat de Carlos Sacalul. A pus si Gaddafi un pret...

ION MIHAI PACEPA:

In total, patru milioane de dolari plus incă un milion dat de Securitate lui Carlos Sacalul pentru a mă asasina in America.

Potrivit unor documente descoperite in arhivele Securitătii, Carlos a fost adus la Bucuresti de Generalul Plesită, care a devenit seful DIE, rebotezată CIE, si a fost instruit de Unitatea Antitero a Securitătii. Un articol publicat in presa romană la 19 februarie 2,000 sub semnătura ziaristei Adina Anghelescu, descrie pregătirea actiunei pentru asasinarea mea, care a avut numele de cod "Operatia 363." Ea a fost coordonată de Plesita. Mentionez aici doar o parte din munitia folosită pentru instruirea lui Carlos in vederea asasinării mele: capse pirotehnice detonante (550 buc.), exploziv plastic EPH/88 (37 kilograme), exploziv plastic EPP/88 (178 kilograme), cartuse calibru 7,62 mm md.43 (3753 buc.), cartuse cal.9 mm Makarov (5040 buc.), cartuse cal.7,65 glont obisnuit pentru pistolet (1669 buc)., cartuse cal.9 mm lung (1306 buc), cartuse cal.7,62 mm lung glont miez otel (1049 buc.).

Andrei Bădin:

Ati avut de suferit din cauza Sacalului?

ION MIHAI PACEPA:

Sacalul nu m-a putut găsi in SUA, dar in noaptea de 21 februarie 1981 a explodat o bombă la sediul din München al postului de radio american Europa Libera, care imi transmitea revelatiile despre "Geniul Carpatilor." Bomba, care a continut 10 kilograme de exploziv plastic, a făcut o gaură de peste 8 metri in zidurile groase ale clădirii si a rănit 8 persoane. Cinci diplomati romani acreditati in Germania de Vest au fost expulzati pentru că au fost implicati in acest act de terorism.

Andrei Bădin:

V-a fost frică?

ION MIHAI PACEPA:

Nu sunt fricos din fire, si deja trecusem prin alte două incercări de assasinat, una organizată de Arafat, si cealalta de Qadafi. Dar nu mi-a fost usor.

Andrei Bădin:

Este adevărat că ati cooperat cu DST-ul francez in capturarea Sacalului, care zace acum intr-o inchisoare franceză?

ION MIHAI PACEPA:

Am lucrat cu Yves Bonnet, seful Directiei de Supraveghere Teritoriala a Frantei (DST), in 1985, cand am fost detasat la sediul DST din Paris si am fost implicat in cateva actiuni anti-teroriste, inclusiv legate de Sacal. Nu am am avut insă rol activ in capturarea lui din 1994, in Sudan.

Condamnarea agresorilor lui Emil Georgescu, de la Europa Liberă, si apărarea vietii lui Paul Goma, Virgil Tănase, si a altor dizidenti anticomunisti ai vremii au făcut obiectul principal al cooperării mele cu DST. De altfel, cand am plecat din Paris, am primit de la Yves Bonet o copie a stiloului incărcat cu otravă pe care Plesita l-a dat ofiterului ilegal al CIE inărcinat să-l asasineze pe Paul Goma, precum si inregistrarea magnetică a conferintei de presă a Presedintelui Mitterand, care a calificat serviciul de spionaj al Romaniei comuniste drept o bandă de asasini. Ulterior, am publicat impreună cu Bonet articole in presa franceză in care am documentat apartenenta la KGB a primului sef al serviciului de spionaj al Romaniei post-Ceausescu, Generalul Mihai Caraman.

(va urma)