Grupaj de poezii (11)

Sunt îndrăgostit

Sandu Alrox

Dansez în ploaie

cu pași moi, încet vreau să mut

întregul corp prin picături.

Ca un gând, ca o idee

ce sosește brusc, neașteptat

astfel încât întregul corp se mișcă și joacă

cu lacrimile universului ...

acestea nu se lăsa explorate

nici un minut în momentul magic.

Dansatorul ridică faţa lui udă în ploaie

înclină capul încântat de

aroma dulce care se simte pe piele lui.

O picătură ... între picături!

brațe ridicate, degetele, cum ar fi tiara

picioarele goale, îmbrățișate cu blândețe

un văl care acoperă totul ... nimic de ascuns

ci doar un ochi vigilent pentru a percepe

acel miracol al iubirii!

Faţa, gât, piept, burtă ...

respiră ... tăcut, absorbind viaţa.

Si părul meu umed mângâie faţa ei,

obrajii cu a lor roşeaţa ce persistă ...

însetaţi de viață au rămas ...

din nou ... din nou ... din nou ...

Conștient de faptul că acel cadou

va reveni să ni se alăture în sus ...

degetele de formă conică urmăresc expresii delicate

geneza unei inimi cufundat în

... suflare de viață!

Vreau ...

Shanti Nilaya

Vreau primvara asta

Asa cum tu ma vrei,

Sa-mi scuture fereastra

Cu alb de ghiocei,

Frumos albiti la soare-

In ritmul cosmic ,iar...

Primordial petale

Sa-mi curga din aval ;

Pe fluvii caut forte

ce-n timp vor naste flori,

De sub pamant , cu torte

Impinse catre nori

Si fie firul apei

Izvor inspre afara,

Cu tine sa ma-nalte:

Tu faci a primavara...

Nu ma imbata drumul

Nu ma imbata ploi,

Stau vesnic treaza ziua

Cum treaza stau, apoi,

Cand iarna isi prelinge

Turturi in loc de stele

Si pleaca..., dar ma ninge

Cu stol de randunele !

As vrea sa numar 'unu'

- simt mana ta m-alinta-

In par sa port parfumul

Zambilei din oglinda,

Iar de-mi vei rade-n drumuri

Cu verde si cu tei

Dualitatea fi-va

Topiri, sub ochii mei...

Vreau primavara asta

Si tip a pescarusi

Hai, intra-mi peste toate

Deschide-n larg de usi

intrare...Sa se simta

Cum vantul ne uneste-

Tu, Primvara sfanta

Ce-n iarna, ma gaseste!

JOCUL UMBRELOR

Teodora Popescu

Se aud frumoase voci în noapte

Care încă populează iluzia mea ...

Şi-mi ţine în viaţă spiritul meu

Pentru o dragoste căutată în necunoscut.

Dorinţele mele şi mintea reia imaginaţia

Dansez prin noaptea mea desculţă

Ca licuricii în ploaie de lumina,

În jos fără un sunet ca să-mi scald sufletul.

Vino şi tu şi nu te uită lung la mine,

Iată-mă cu frică de fiecare lacrimă a mea

Că voi dispare încet şi trist...

Şi apoi vei vedea în mine toamna.

Numai tu ştii... da-mi pacea mea interioară

Ia-mă de mâna să nu mai fiu singură niciodată

Fibrele din viaţă mea se vor agăţa de a ta,

În această scenă de mângâieri în invizibil.

Amintirile noastre în acte de dragoste

Fără cuvinte de spus doar sufletele vor zorii zilei,

Zilele mele cu tine au fost prea puţine

Aş vrea să le pot lua înapoi de la tine.

Speranţele mele încă în viaţă

Îşi lasă amprenta de singurătate

Oare.. mă într eb..tu simţi durerea mea şi suferinţa?

Atunci când mă răneşti şi te retragi?

Încerc ca lacrimile mele să le sufoc-n şoaptă

Şi le revărs-n inimă ca tu să nu le auzi

Conexiunea.. o rup cu trecutul

Las spiritul meu în de zori, zbor şi dans.

Mi-e dol de sălutalea ta

Bunget Marin

Ialtă-mă mamă n-am ştiut

Când elam mică şi-am celut

Tu nu mi-ai dat că n-ai avut

Cu sufletul îndulelat

Ai luat pământu'-n lung şi-n lat

M-ai lăsat mamă şi-ai plecat

Ial azi când nu mai sunt fetiţă

De-acuma melg la gladiniţă

Mi-ai tlimis mamă şi lochiţă

Şi mie... şi la flăţioli

Ne-ai tlimis mamă pantofioli

Când le plimesc la piept le stlâng

Sunt male mamă nu mai plâng

Dal te iubesc măicuţa mea

Şi-olicât de multe aş avea

Mi-e dol de sălutalea ta

Noaptea asta pare

Dorina Neculce

să își întindă prin cer

o mână și numai păsările

strigă ce ți-a rămas în suflet

asculți ecoul lor

stins

nu te mai poate cuprinde

și te închizi în cercul de foc

trupul ți se umple

te uiți la filmele rusești

eroii îți apar foarte

foarte aproape

dacă ai avea curajul

ai putea trece

prin ei dincolo

de umbre

să împarți

tot ce ai cules

dar îți simți otrava

se scurge și curge

curge o vreme

prin vene tale ca pielea

strălucitoare de șarpe

învăţarea îmbrăţişării

Romita Malina Constantin

se poate muri lent din fluturarea rapidă a inimii

asemenea secundei care pătrunde granitul

pentru că nimic din ce este febril

nu poate fi dulce şi urlet

numai mutarea ruperii din loc în loc

poate salva măreţia noii naşteri din propriul cer

numai dangătul sfâşierii poate netezi timpanele unei alte dimineţi

de bună seama plecarea din mine

şi dragostea scrisă în jurul ochiului e mijlocul

brusc mi-s ferestrele grele

cu toate locurile libere atârnate

o, cât de mică e tulpina ce îmi mângâie vânătăile

şi cum mi se îndoaie steaua

nu mai pot schimba rochia

fără să miros făptura ce pleacă

dându-se văzduhului

atât de multă îmbrăţişare mă cheamă într-un număr par

numai vulturii roiesc

iar eu întorc ochii în mine