Reforma PSD, o cacealma marca Ponta

ANDREEA PORA 

Cine poate crede că Ponta va reforma PSD sau că PSD poate să fie reformat? Că ambii, lider și partid, chiar vor asta?


Victor Ponta face eforturi eroice să se re­inventeze, vrea să renască din cenușa eșe­cului ca o divă ieșită de pe afiș, căreia impresarul i-a făcut rost de un ultim și crucial rol. E dispus să-i „calce pe cap” pe baronii penali cărora până mai ieri le promitea eliberarea de sub tirania justiției băsiste, se leapădă nu doar de prietenul mogul Ghiță, care, vezi doamne, a început să-i dăuneze la imagine și program, dar și de o întreagă filosofie și retorică. 


Pozează în reformist sadea, se îcruntă amenințător la corupții pe care i-a cocoloșit prin biroul oval și pentru care anunță „toleranță zero”, se dă luptător cu „frăția mafiilor” și cu stafia comunistă pe care a descoperit-o bântuind între tururi. Nu mai înjură și insultă opoziția, ba din contră, zdrăngăne la mandolină pe sub geamurile „lucrului” numit Iohannis, căruia îi cere consens și dialog. Și-ar da demisia, dar crucea interesului național îl trage la loc în scaunul de la Victoria. Până și pentru sindromul Băsescu se vede treaba că a găsit tratament, nu-l mai amenință cu pușcăria, gândindu-se ca nu cumva să ia el primul drumul DNA-ului pe chestia votului în diaspora. De sub vesta tricotată de revoluționar și noul look de băiat serios se întrezărește din când în când, scăpat de sub control, arogantul și tupeistul. În timp ce își rostește discursul despre povara guvernării și remaniere, pare că face șmecherește cu ochiul. Are și de ce.


Știe că totul nu e decât o cacealma, o altă stratagemă menită să-i salveze pielea și să mai ridice presiunea de pe partid. Cine poate crede că Ponta va reforma PSD sau că PSD poate să fie reformat? Că ambii, lider și partid, chiar vor asta? Ce ar fi PSD fără rețeaua de baroni și clienți, fără politizarea până în ultimul cotlon, fără milioanele strânse pe spezele bugetului de stat? Nimic. 


E o iluzie să ne imaginăm că, zguduit de eșec, de perspectiva sumbră a unor alți ani de opoziție, PSD va accepta să-și dinamiteze însăși esența, miezul tare, mai mult, că îl va lăsa pe marele și inegalabilul perdant al alegerilor să o facă. Problema acestui partid este una structurală. Ponta și Dragnea, baronii, parlamentarii și zecile de corupți strânși pe capete de DNA doar o personalizează, îi dau chip și nume. Sub ei foșgăie o viermuială care cuprinde peste 70% din PSD. Niciun proiect de reformă, cu atât mai puțin unul venind din partea capilor rețelei, nu va putea rezolva problema de fond. Într-un singur punct are dreptate Ponta: cu sau fără el, PSD va pierde multe alegeri de acum înainte, dacă nu face o schimbare profundă.


Dar e greu, dacă nu imposibil, să-i acorzi lui Ponta și celor din jurul lui fie și cea mai mică umbră de bună-credință, după tot ceea ce au făcut în cei peste doi ani de când se află la putere, după hidoșenia campaniei electorale; nici măcar acum nu-și recunosc intenția vinovată în blocarea dreptului de vot în diaspora, susținând că au fost simple „greșeli administrative”. Ceea ce auzim zilele acestea e doar glasul disperării.


Ponta vorbește despre modificarea Statutului, în așa fel încât corupții să fie dați afară dacă sunt puși sub urmărire penală sau trimiși în judecată. A făcut o primă demonstrație, propunând excluderea proaspătului arestat, președintele CJ Buzău, Cristinel Bigiu. Vestea proastă e că PSD mai are 15 șefi de CJ, 44 de primari și 23 de parlamentari cu probleme penale, asta nepunând la socoteală „plevușca” de prin administrația locală și centrală. Va accepta PSD excluderea tuturor? Mă îndoiesc. În paranteză fie spus, vă mai amintiți valul de batjocură venit dinspre liderii PSD, în frunte cu Ponta, referitor la Codul Etic al lui Macovei? În plus, reforma unui partid nu se reduce la eliminarea râioșilor, înseamnă mult mai mult.


Ponta și echipa sunt complet necredibili în așa-zisul demers de reformă, știu bine că baronimea, coruptă sau nu, le va lua gâtul (și pe bună dreptate, după un așa dezastru), încearcă doar să tragă de timp. Dar Ponta nu va rămâne pe drumuri. C-o fi fost aranjat în Dubai sau pe la vreun club de fițe autohton, e clar că Ghiță - care a avut revelația că „nu s-a simțit niciodată bine în PSD”, deși a stors la contracte cu statul cât pentru o viață de om -, îi pregătește deja lui Ponta un marsupiu în care să se refugieze. O „stângă sănătoasă și tânără”. Glumă mai sinistră n-am auzit. Puneți-l pe Ghiță să spună câteva propoziții despre social-democrație și o să vedeți că e la nivelul broșură de partid, formatul pentru SMS. 


Paradoxul este că însuși Ghiță admite că marea sa putere financiară și mediatică afectau imaginea PSD, dar aceleași argumente par să nu constituie un impediment pentru imaginea viitoarei construcții.


Norocul PSD e că alternativa, „Noul PNL”, în special vechea falangă liberală, e vraiște. Nu știu dacă președintele Klaus Iohannis este la curent cu așa-zisul guvern din umbră, dar dacă ar lectura lista apărută în presă cred că s-ar lua cu mâinile de cap. Pentru că nu e vorba doar de „umbra” unor personaje fetide (nu toate, evident, sunt și nume onorabile, dar cam puține), de niscaiva cărători de serviete, ci chiar de personajele de tristă amintire în carne și oase. 



Câteva nume cu nimic mai breze decât ceea ce vedem acum la PSD: Marian Petrache - la Dezvoltare Regională, Gheorghe Ștefan (Pinalti), două dosare penale – la Agricultură, Dobre și Igaș – la Interne, Teodor Athanasiu – la Apărare și, țineți-vă bine, Eugen Nicolăescu – la Sănătate, că tot a ratat vreo două reforme. Guvern din umbră sau doar „grup de lucru”, cum spune Cătălin Predoiu, e moartea speranțelor din 16 noiembrie. Nu în PNL, că nu aici a fost investiția, ci în Iohannis.