Sebastian Duma
O mulțime de pseudo-analiști fabricați în laboratoare obscure de partid se dau de ceasul morții zilele astea și ne îndeamnă să sărim care cu ce are la îndemână să salvăm partidul lui Ion Iliescu de la pieire. O dramă națională se petrece sub ochii noștri iar unii dintre noi, indiferenți și nerecunoscători (sic!), preferăm să stăm liniștiți pe canapea, cu ditamai bolul de popcorn în brațe și flaconul de doi litri de Coca-Cola alături, în timp ce marele partid așa-zis „socialist” din România – PSD! – se duce la fund trosnind și pârâind din toate încheieturile.
Nu știu alții cum sunt sau ce simt, dar eu unul așteptam demult acest deznodământ, îl anticipam chiar și, cu toate astea, mă întrebam în ultimul timp, deznădăjduit și cu o tristețe sinceră și nedisimulată în suflet, ce s-a întâmplat cu poporul ăsta afectat parcă iremediabil de sindromul Stockholm și blestemat să empatizeze la nesfârșit cu propriii săi călăi? Cât de oarbă sau ignorantă poate fi marea majoritate a românilor încât să-și semneze cu propria-i mână (a se citi „voteze”), cu bună știință și nesilită de nimeni, condamnarea la subdezvoltare și sărăcie pentru câteva generații de acum înainte?
Însă o parte din îndoielile și temerile mele cu privire la umbra de rațiune și înțelepciune ale acestui neam mi-au fost invalidate cu ocazia alegerilor prezidențiale de acum 30 de zile, când o națiune intoxicată ani la rândul cu informații voit trunchiate și adevăruri spuse doar pe jumătate, învrăjbită și încărcată cu ura propagată pe calea undelor de televiziune voiculesciene și, mai nou, RTVisto-pontiste, a reușit să-și ridice vălul de pe ochi și să evite, in extremis, prăbușirea în hăul negru al imposturii, aroganței și bunului plac al partidului-stat.
Este, cu siguranță, cel mai bun lucru care li se putea întâmpla românilor în ultimii doi ani și jumătate scurși de când PSD-ul, folosindu-se de monstruozitatea politică numită USL, a reușit să se înscăuneze la guvernare și, având pârghiile legislative și executive în mână, să continue cu forțe sporite războiul de uzură împotriva celei de-a treia puteri în stat, justiția. Un război pe care l-ar fi câștigat în cele din urmă dacă ar fi reușit să ocupe și fotoliul de la Cotroceni și, prin urmare, să-și adjudece instituțiile cu atribuții de securitate ale statului – SRI, SIE. Controlând serviciile de informații, mai ales SRI-ul, al cărui suport tehnic și de specialitate este vital în lupta cu marea corupție, subordonarea și îngenuncherea, într-un final, a DNA-ului, DIICOT-ului sau ICCJ-ului, cu alte cuvinte al întregului aparat de forță al statului, nu ar mai fi fost decât o chestiune de timp, câteva luni cel mult.
Urmarea ar fi fost catastrofală pentru România și pentru români. Din fericire, și de data asta glonțul ne-a șuierat doar pe la ureche, dar pericolul nu a trecut încă. Marele partid-stat este rănit, dar este departe încă de a-și da ultima suflare. Se încearcă găsirea unor soluții de urgență care să-i asigure supraviețuirea și, în ultimă instanță, resuscitarea. I se cântă prohodul, bocitoarele de profesie plătite cu ora încearcă cu disperare să ne convingă că PSD-ul este un veritabil partid de stânga de care țara are nevoie, că fără PSD se va termina lumea iar viețile noastre vor fi, brusc, goale și lipsite de sens.
Fals, fals și iar fals! PSD-ul lui Ion Iliescu, fostul secretar cu munca ideologică de partid a PCR-ului, nu a fost, nu este și nu va fi niciodată un partid de stânga în înțelesul clasic, european sau modern al acestei ideologii.
Nu ai cum să fii reprezentantul clasei muncitoare când liderii tăi se numără printre marii îmbogățiți ai tranziției. Nu ai cum să fii reprezentantul amărășteanului care muncește pe salariul minim pe economie (dacă cumva este atât de norocos încât să aibă un loc de muncă) iar tu să-ți petreci vacanțele în Miami sau să frecventezi cluburile de fițe din Dubai, drept consolare după ce ai pierdut alegerile prezidențiale pe care – culmea ironiei! – tu însuți le-ai organizat. Nu ai cum să fii de stânga călcând în picioare drepturi fundamentale ale cetățenilor pe care trebuie să îi reprezinți și să îi protejezi, cum este dreptul de vot.
Nu ai cum să fii un veritabil partid de stânga când practicile tale, ca partid ajuns la guvernare, aduc mai degrabă cu cele folosite în dictaturile totalitare, unde toate resursele și instituțiile statului sunt confiscate și puse în slujba partidului unic și a nomenclaturii sale, ceilalți membri ai societății aflându-se puși în situația de a se adapta nevoit-forțat unui sistem opresiv, corupt, nedrept și intolerant cu toți cei care nu-l acceptă sau îndrăznesc să-l conteste.
Nu ai cum să fii un veritabil partid de stânga atunci când pui semnul egalității între interesele de partid și interesele unei întregi națiuni, jignind liderii marii familii europene din care și țara ta face parte, și asta după îndelungi tratative și negocieri pe muchie de cuțit care s-au întins pe parcursul ultimilor 25 de ani, tratative și negocieri demarate ca urmare a voinței poporului tău de a face parte din clubul elitist occidental, euro-atlantic.
În fine, nu ai cum să fii un veritabil partid de stânga atunci când îi etichetezi pe cei mai de seamă și cunoscuți intelectuali ai națiunii drept „naziști” sau slujitori ai unui așa-zis „fuhrer”, creat și diabolizat în televiziunile și instituțiile media asevite ție. Și toate astea doar pentru că au demnitate și coloană vertebrală, refuzând să se prosterneze în fața ta sau să-ți ridice osanale ție și membrilor familiei tale (naturale sau politice).
Nu ai cum să fii un veritabil partid de stânga pentru că, pur și simplu, cei care au procedat în acest fel, de-a lungul istoriei relativ recente a omenirii, s-au numit fie bolșevici, fie comuniști, fie naziști, cu diferitele lor forme mai mult sau mai puțin cunoscute (troțkiști, leniniști, staliniști, maoiști, castriști, guevariști, khmeri roșii, hitleriști etc.).
Pentru toate astea și pentru multe, multe altele, PSD-ul este un partid care trebuie lăsat să moară. Nu-i faceți respirație gură la gură, nu încercați să-l resuscitați cu orice preț și nu-i bociți la căpătâi. Este partidul care, de departe, a făcut cel mai mult rău acestei țări și încercatului ei popor din 1989 încoace. Decuplați-l de la aparatele puterii de stat care încă îl mai mențin în viață și trimiteți-l la groapă.
Oricum, mai devreme sau mai târziu tot acolo va sfârși. La groapa de gunoi a istoriei. Așa că, ce rost mai are să-i prelungiți agonia?…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu