Grupaj de poezii (4)

Înger Căzut

Fritz Constantin

Am fost un înger cu aripa ruptă,

Tu m-ai găsit in noaptea sfântă.

Si m-ai adapostit la pieptul tău,

Si m-ai hrănit cu Dumnezeu.

Mi-ai luminat in suflet ruga arzatoare,

Si mi-ai adus in viata frumusete mare.

M-ai învațat ce înseamna să iubesc,

M-ai învățat din nou cum să trăiesc.

Esti înger pentru mine pe pământ,

Si m-ai ales din toate câte sânt.

Si pentru tot ce faci îti multumesc,

Trăiam sperând că am sa te găsesc.

Insomnie

Tania Mariana Ianto

Parca as fi nebuna zana

ce-a dezertat din gradina

Edenului, fara vina

cautand tacuta-n noapte

o carare-n drumul soaptei

florilor ce somnoroase

ganguresc in a lor limba

o idee ce se plimba

scuturand petalele

de toate durerile

de toate placerile

si in somnul lor cel dulce

aprind stelele nauce

ce-mprastie luciri

pe un praf de amintiri...

parca-as fi zana nebuna

ce sub razele de luna

prinse toate in cununa

rataceste pe pamant

tacerea-n vraja tesand

si alene complotand

rataciri nevinovate

cu ale cerului surate

si cand roua se aseaza

zana eu, nebuna treaza

obosita de alergare

ma topesc ca o chemare

in zorii ce spala cerul

si imprastie misterul

noptii, ucisa de soare

si adorm cu nepasare

pana-n noaptea viitoare !!

Degeaba vreau, iubito...

Gabriel Constantin

Degeaba vreau, iubito, să scap de-a mea ursită,

Nu înfloreşte floarea în piatra urgisită...

Degeaba ochii-mi palizi se scurg dup-a ta urmă,

Când port tristeţi cumplite eu în a vieţii urnă.

Şi pentru ce atâtea fărâme de-amăgire,

Să-ţi nărui fericirea cu-a mea nefericire?

Să fiu chiar eu acela ce pune pe-al tău creştet

Cununa înspinată din sufletul meu veşted?

Mişel aş fi în lume ca să umbresc un zâmbet

Cu mrejele nevoiei şi-ndureratul plânset,

Căci poezia este o rază de lumină

Ce nu-ncălzeşte casa nici foamea n-o alină;

Te vezi a fi o zee prin versuri în cadenţă,

Încearcă şi adu-le în neagra existenţă...

Neobosita gură cu rime nu o saturi

Când grijile te-apasă urlând din patru laturi

Şi mor de-atâta jale în asprul meu prăpăd

Când ştiu că niciodată de-acum n-am să te văd

Şi-aş vrea, iubită dulce, un vânt să treacă roată

Şi ochii să mi-i scoată din fruntea blestemată,

Căci m-am rugat la Domnul putere să îmi deie

Ca să mă smulg din raiul şi visul tău, femeie...

Dar azi când sunt prea singur demult nu mai ascult

Acest şirag de gânduri, căci te iubesc prea mult.

Căutări arzânde

Aura Popa

Atâtea frunze te-au strigat pe nume

Şi-atâtea păsări zbor au irosit

În căutări arzânde. Peste brume

Am alergat desculţă. Am fugit

Înspre lumină şi-nspre întuneric.

Înspre apus şi înspre răsărit.

Prin vălul ceţii diafan, eteric

Sau prin cuprinsul gândului trudit

Mi-am desenat cărări de întâmplare.

Şi-n cuib de disperare-am aţipit!

Munţi am mutat. Şi-am răsturnat şi-o mare

Da’-n nicio zare nu te-am mai găsit!

În tălpi am iarăşi spini de resemnare

Îmi e atât de frig şi-am obosit

M-ai blestemat cu-această căutare

Ce niciodată nu va lua sfârşit…

Lasă-mă

Ioan Sabin Pop

am sa adorm gândind la tine si la capătul dinspre zi al nopții

voi visa că ești lângă mine și aștepți să-mi vestești răsăritul

în locul vechiului meu ceas de perete primit moștenire

în care cucul prea obosit de atâta cântat a murit fără veste

am să adorm greu neștiind dacă va fi sau nu lună plină

speriat că vârcolacii mi-ar putea mânca visul cu tine

în locul lunii care sfidând eclipsa va ramâne pe cer

poruncindu-i stelei mele alcor să mă părăsească

dar teama cea mai mare o am că ai putea aievea să fii

la capătul dinspre zi al nopții să mă împaci pe mine cu mine

și totuși cred că am să risc și voi rămâne treaz toată noaptea

ca să pot adormi obosit în poala ta târziu înspre zori

cu capul încins de prea multele vise risipite în versuri

lasă-mă să-mi închipui o asemenea noapte lasă-mă

NU MÃ IUBI

Nuța Istrate Gangan

Tu ştii că ochii mei

citesc poemele nescrise

Iar buzele

îţi sorb cuvintele nerostite

Tăcerea mea te-ntunecă

Paşii mei îţi colindă câmpiile

Iar palmele mele îţi reclădesc castelele

dărâmate de alte iubiri

Nu mă iubi

dar păstrează-mi amintirea

închisă într-o clepsidră albastră

care a uitat să fie întoarsă

Nu te juca de-a soarta

răsfirând firele de nisip

Nu măsura un timp

care nu a existat niciodată

Nu mă iubi

După o vreme iubirile se ieftinesc

și se vând la preț redus

pe o piața suprasaturată

Nu-mi iubi

prezența trecătoare

Iubeşte-mi doar absența

adânc închisă în tine