Grupaj de poezii (13)

Dacă privesc la tine Poezie

Liliana Trif & Ioan Grigoraș

- Ieri desenam în palma vremii cercuri

Și doar visam la suflete pereche,

Cuprins de-o nostalgie-atât de veche

Pluteam spre nefiresc din joi spre miercuri,

Azi când privesc la tine, Poezie,

La ochi căprui și gura fără seamăn,

Am înțeles că versul nostru-i geamăn

Și noi părtași la orice fantezie,

Că numai împreună-i dulce zborul

Și marea de corali spre larg ne cheamă,

Cerul albastru este o năframă

Pe care-ți lunecă ușor piciorul...

- Dacă privesc în urmă, ‘mi-amintesc,

M-am scufundat în apele tăcerii,

Şi-n suflet, doar arhanghelii durerii

Cântau funebrul marş, dar nefiresc,

Tu ai venit cu toată primăvara

În care încetasem să mai cred,

Din poezie mi-ai făcut un pled

În care mă-nvelesc, târziu, când seara,

Mă-ntorc în visul unde suntem doi,

Inseparabili azi, şi-ntotdeauna...

Iubirii noastre, stelele şi luna,

I-au dat promisiunile-napoi

Cuvinte în poezie

Sandu Alrox

Perle picură

Şi le-acoperă cu har

În realitatea noastră

O rochie de stele

Pentru tine, nobilă și increzătoare

Dar întunecată

pentru o tânără inimă

care sânge pierde

la o blândă apăsare,

la o blândă mângâiere ...

OFRANDA UNUI VIS

Popa Ines Vanda

Mă-ntorc în amintirea iernaticelor gânduri,

Îndepărtez troiene spre-a te putea vedea,

Ghețarilor fățarnici le spulber din taluzuri,

Pentru-a pătrunde-n suflet la-ndepartarea ta.

Dantele de-ntuneric în cale pretutindeni,

Perdele de albastru mi se ridică-n drum

Și inocente lacrimi se scurg in foc de cremeni ,

Nori tulburi se înalță pe ceruri ca un fum.

Eu nu găsesc cărarea ce duce inspre tine,

E tot mai lungă noaptea si gândul abătut,

Luceferi de zăpadă te-ascund printre ruine,

In morile căutarii doar pași umbriți de lut.

Fantasme rătăcite mi se-ntrupează-n suflet,

Te caut ca un bezmetic in cerneri din trecut

Oglinzi de întristare în carusel de plânset,

În mine ard ofrande de dorul surd si mut.

Culege-mă din vise si-oprește secundarul

Clipitelor năuce din suflet răstignit,

O ultimă-ncercare să inșelăm destinul,

Topind ghețarii vremii și timpul ostenit.

Întâmpină-mă-n poarta castelului de gheață,

C-o lacrimă în suflet și-n mână cu o stea,

Zidește-mă în minte și spulberă din ceață,

Atinge-mă cu geana iubirii de zorea.

La gardul așteptării e îngerul iubirii,

Noianele de vise pe care le-am rodit,

A lacrimilor taine scăldate-n faldul serii

Și sufletele-n doruri, de dor nemărginit.

Ridic astăzi privirea și-absențe trecătoare

Se spulberă-n pustiul tacut din Empireu,

Te-mbratișez cu gândul și inima-mi tresare,

Ce dulce-i regăsirea, tu dor în dorul meu.

Ma-ntâmpini cu speranță, iubire si candoare,

Reverși în mine cupa cu liniște și dor,

Pe buze simt sarutul nectarului din floare

Și-mbratisat cu tine mă-nalț și zbor, și zbor.

Iti amintesti ...

Dorel Dumitru

Iti amintesti, era o zi de toamna,

Si plopii ne ningeau cu frunze ruginii?

Din cand in cand, prindeam tacuti in palma,

Insangerate frunzele din vii.

Imbujorati de frig, noi ne tineam alaturi

Si ne priveam cu gingasie printre gene,

Cand stoluri mici de codobaturi

Plecau, lasand in urma lor un nor de pene.

Era spre seara, mai tii minte... in apus,

Cand purpuriul inunda prin parcuri,

Tu mi-ai soptit: - Unde s-au dus

Iubirile nutrite-n alte veacuri?

Eu ti-am raspuns, ca si-n iubire vine toamna,

Si dupa toamna o alta iarna e la rand,

Va ninge-n parul tau, frumoasa doamna,

Dar tu, de ai sa poti... pastreaza-ma in gand.

Când petalele sunt moi

Elena Buldum

Între noapte și tăcere, este doar un simplu pas:

Fără pic de mângâiere, tu nu stai, eu am rămas

Se-apropie de mine, iarna, caut întrebări, fără răspuns...

Mă îndepărtez de toamnă, flori de gheață, m-au pătruns.

N-am nici nopți și dau și zile, câtă vreme, oi avea!

Las doar clipe sfărâmate, în sfârșit te-ar bucura?

Crezi că dragostea aleasă, e-o poveste în nevoi

Tu lași despărțirea, las-o, să se ducă de la noi!

Eu dau clipa înapoi, să fim, iarăși ghiocei

Să-ntorc, ziua, de-aș putea, primăvara pe alei,

Când te chem și când te strig, îmi ești cerul meu tăcut

Noaptea-mi albă, și un astru mă veghează, m-a durut!

C-am rămas în clipa vieții, când petalele sunt moi...

Caut raza tinereții nu e timp pentru-amândoi,

Sunt dureri, ce crapă: ziua, diminețile m-ascund...

Ca o pasăre rănită, pe-o aripă, în cuvânt.

IEDERA

DANIEL LUCA

A crescut iedera prea mare între noi şi pâinea are gustul despărţirii,

Cuiburi de cuci în clopotele mănăstirilor ne strigă astăzi învierea!

Au putrezit în ape tulburi crucile sfinţite, plătim tribut destul iubirii

Şi azi se nasc prăpăstii între sfinţi, suspină-n palme mângâierea!

Ne achităm cu rugi lumina zilei noastre, plâng lumânări vândute

La preţul unei lacrimi, ce-a poposit la masa goală a-ntristării !

Am şters din amintiri eroii, iar mârşavii compatrioţi au de spus multe

Când ghilotinele zornăie-n ritm de rock cheile grele-ale-nchisorii!

La şcoală desenăm eclipse de umanitate şi râuri care ne despart...

Cerneală s-a uscat în calendare şi-a dispărut culoarea ei albastră!

La uşa catedralei s-a inventat o meserie, am învăţat şi eu să-mpart

Iluzii celor fără adăpost şi visele care se nasc din truda noastră!

Tăcerea se aşază-n suflete, doar lăutari la opera azi ne mai cânta,

Noi am pierdut cuvintele în timp, clepsidrele se-opresc înnămolite.

Plătim factură vieţii noastre pe pământ, jurăm la rând pe cartea sfânta

Un jurământ la fel de fals ce îl găseşti în haos şi-n zâmbete corupte!

Ce cale îmi rămâne când vrăjitori de vise îmi intră-n gânduri fără voie?

Mai rătăcim prin cimitire numele celor ce i-am iubit dar sunt plecaţi!

Oglinzi convexe te-ntreabă zilnic dacă cumva de tine-ai mai avea nevoie

Şi-o lacrimă va aşteapta tăcută să-i laşi biletul de adio, cu ochii intristaţi!