FLORI
DE AMINTIRI
Daniel
Luca
Tu
ştii cum plâng azi gândurile după vise,
Pe
malurile amintirilor mă tot opresc !
Aş
vrea să te alint cu şoaptele în versuri scrise,
Însă
mi-e teamă că tu... n-o sa ştii cât te iubesc!
Alerg
în calea ta ca un copil şi n-am să ştiu
Când
zâmbetul se-aşază lâng-al tău parfum!
Poţi
să mă minţi, de am ajuns la tine prea târziu,
Sau
poţi să laşi petale scuturate pe-al meu drum!
Ce
linişte se-aşterne azi prin ramuri înflorite,
Te-aş
mai striga, dar sunt atâtea labirinturi între noi!
Poţi
ruga cerul să ne mai plouă la fel ca înainte
Sau
poţi să vii să laşi regretele între-amândoi!
Şi
peste flori înfrigurate de-amintiri, tu lasă-ţi mâna mică,
Atâţia
ani ne-ascund printr-o uitare absolută!
Nu
mai vorbi de tot ce-a fost, îmi e atât de frică
Să
nu te pierd din gând, pe tine, floarea mea iubită!
O
mare de argint şi valuri care nu se mai sfârşesc
Se
sparg de stânci ce plâng cu lacrimi în abis!
Păşesc
în vântul care-mi aminteşte că încă te iubesc
Dar
nu-l mai cred, eu ştiu că focul dintre noi s-a stins!
Prin
licurici, se lasă stele, întind o mâna dar se sting
Luminile
din noptea care trece cu-al nostru vis!
Tu
eşti atâta de departe şi nu vezi zorile ce plâng
Când
roua florilor sărută aceste versuri ce ţi-am scris!
În
vieți zbuciumate...
Elena
Buldum
Cobori
înserare când genele-s moi;
Mi-ascunde
asfințite tăceri, ce-s în noi...
Ziduri
de gânduri în vieți zbuciumate;
Robiți
laolaltă în păcate frământate!
În
lanțuri întinse iluziile din noi,
Sunt
zale cu vise legate-n nevoi
Nici
cerul nu poate curma suferința,
Și
nici orologiul, să-alerge ființa...
În
spini ce umbresc a ochilor boare...
Umbriți
de destin în nopți pe răcoare
Păcate
se țin tremurânde de mână,
Suspină
cerșind în noi să rămână?
Iubirea-i
răpită de nălucile nopții
Când
Luna se frânge la echinocții,
Un
rug înălțat tot mistuie cerul,
Amintirile
se zbat înroșite cu fierul;
Furtuna
renaște în noi și vântul alungă,
Păreri
agățate în goană chemând
Un
chip din icoane vrea să respingă,
Pe-a
vieții cărare năucite zbierând!
Pe
malul marii ...
Dorel
Dumitru
Candva,
pe malul marii
Ti-am
spus timid ca te iubesc,
Si
curiosi s-au strans toti norii
Sa
ma asculte ce-ti vorbesc.
Era
o zi de iarna insorita
Si
frigul imi era strain,
Mi-erai
atat de mult dorita
Si
numai eu vroiam sa-ti fiu stapan.
Sa
fiu stapan pe visurile tale
Si
pe trairile-ti de-o clipa,
Ca
trandafirul pe petale
Cand
vantul vrea sa i le rupa.
Sa
fiu stapanul gandurilor tale,
Sa
simt mult mai profund ce simti si tu,
Dar
am privit apoi spre mare
Si
marea insasi mi-a spus "NU".
Atunci
am inteles ca niciodata
Nu-i
bine sa te vrei stapan,
Nici
pe iubirile de- altadata,
Nici
pe iubirea ta de-acum.
O
LACRIMĂ DE ÎNGER
Popa
Ines Vanda
Am
înflorit cuvinte pentru tine
S-ascund
tăceri în iarna sângerândă,
Cetăți
de dor strivesc între destine
Robia
mea e-a ceasului osândă.
Ninsori
de gânduri biciuie înghețuri,
Secundele
aleargă în șiraguri,
Ceresc
alean, un scurt popas de îngeri
Renasc
timid în vis legat de lanțuri.
Orbit
de apăsare și scuturat de clipă
Adormi
rănit la candela nestinsă,
Cerșești
o zi prin fumul tras din pipă,
Suspini
umbrit de flacăra aprinsă.
În
rug de-nstrăinare astepți sculptând iluzii,
Voi
ninge ametiste, răpite dintr-o stea,
Izvoare
de iertare, iubire prin perfuzii
Năluca-ți
dăruiește în nopți de catifea.
Cernut
ne este cerul, de nuferi bântuit,
Icoana
amăgirii e ultimul popas,
Ecouri
rătăcite se zbat dezlănțuit
Aș
fura
Sandu
Alrox
Dacă
aș fi in stare,
mi-aș
fura o pereche de aripi pentru a zbura
și
aș zbura cu tine.
As
fura o stea de pe cer pentru a-ți lumina nopțile
și
o rază de soare pentru a da căldură zilelor tale.
Să
fugim împreună pe o pajiște frumoasă
și
aș fura pământului o floare parfumată pentru tine.
Și
dacă toate acestea nu sunt de ajuns
te-aș
duce la mare
și
pentru tine aș fura sunetul valurilor care se sparg de stânci.
Și
aș fura cele șapte note muzicale
și,
de asemenea, portativul pentru a-ți dedica cântece și melodii
niciodată
auzite înainte, și care îți aparțin pentru totdeauna.
Aș
fura culorile curcubeului
pentru
a-l colora cu noi culori
și
ți-aș darui ochii mei pentru a te face să vezi lumea, așa cum o
văd eu
și
apoi vei înțelege că tu ești tot ce vreau
și
că ... te voi fura.
Tumult
Liliana
Trif & Ioan Grigoraș
-
Când mă trezesc, simt cerul cum zâmbește,
La
poartă-ți bat, ca într-un vis nocturn
Și
mă gândesc dac-aș putea să-ți spun
Că-n
zori de zi în inima mea crește
Emoţia
ce-o simt de-atâta vreme.
Pe
buze am același talisman,
L-ai
tipărit când a trecut un an
De
dragoste, nu numai în poeme,
C-am
semănat în suflete iubire,
Iar
dacă astăzi ne dorim mai mult
Și
transformăm un susur în tumult,
Plutim
pe cer în zbor, fără oprire.
-
Adorm în palma unui vis timid
Ce
s-a-ntrupat cu secole-nainte,
Scriu
amintiri solare şi cuvinte
Sculptate
pe un vechi asteroid
Venit
cândva din alte universuri,
Din
albe, ‘ndepărtate galaxii,
Însemnele
unei iubiri târzii
Cântată
de poeţi în mii de versuri.
Azi
îndrăznesc să-ţi fac promisiuni,
Reînnoiesc
aceleaşi jurăminte,
Te
voi iubi angelic şi cuminte,
Cred
în tumulturi ce devin minuni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu