Veniţi în stradă pentru Traian Băsescu, pe 21 decembrie?

LAURENTIU CIOCAZANU

Pe reţelele de socializare au început să circule mesaje de mobilizare pentru susţinerea lui Traian Băsescu în stradă, ca semn de solidaritate publică pentru ziua plecării definitive de la Cotroceni, după predarea mandatului către preşedintele ales Klaus Iohannis (găsiţi, la finalul acestui articol, apelul la mobilizare pe Facebook). Traian Băsescu îşi încheie duminică, 21 decembrie, cel de-al doilea mandat, chiar în ziua izbucnirii Revoluţiei române în Capitală, acum 25 de ani. Aşa cum arată şi un sondaj INSCOP publicat azi de ziarul „Adevărul”, românii consideră că Traian Băsescu este preşedintele României care a ajutat cel mai mult democraţia românească, după Revoluţie.

În ultimii ani, el s-a confruntat cu multe lovituri, fie din partea mogulilor media care l-au transformat în ţintă constantă, din nevoia de a-l aduce la ordinele lor, fie din partea corupţilor supăraţi că preşedintele a dat frâu liber justiţiei, fie a avut de suferit la imagine după măsurile dure de austeritate din 2010, obligatorii însă pentru evitarea falimentului de ţară în plină criză financiară globală. 

Cu toate acestea, Băsescu a urmat calea lui. Nu a cedat presiunilor, a fost suspendat de USL, dar n-a bătut palma cu „duşmanul”, nu a făcut compromisuri de tip Adrian Năstase, nu a „negociat” România cu „capitaliştii de cumetrie” născuţi sub regimul PSD după asasinarea Ceauşeştilor de către oamenii lui Ion Iliescu, în 89. Dimpotrivă, a mers pe mâna lui, cu bune şi cu rele, până a câştigat încrederea Occidentului. Pentru Angela Merkel (foto sus) sau Joe Biden (dreapta), Băsescu este astăzi omul Occidentului la graniţa de est a Europei, iar România a devenit partener adevărat şi respectat al SUA şi al UE, după ani de bălteală comunisto-iliesciană soldată cu mineriade, cu jaful companiilor publice şi al sistemului bancar de stat şi cu apariţia noilor îmbogăţiţi ai tranziţiei.

Iar dovada cea mai bună că Băsescu a ieşit cu brio la liman din toate furtunile prin care a trecut în ultimii ani a fost votul din 16 noiembrie, când românii au ales un preşedinte care să continue proiectul lui Traian Băsescu – o Românie cu democraţie puternică, ancorată pe axa enunţată de el la începutul primului mandat din 2004, Bucureşti-Londra-Washington. Klaus Iohannis a câştigat şi pentru că promis că va susţine acest ideal de ţară, dar şi pentru că a beneficiat de suportul Diasporei, cea care l-a susţinut puternic pe Traian Băsescu, mai ales în 2009, când a câştigat pe muchie de cuţit bătălia cu Mircea Geoană. Imaginea pe care o au românii azi, cum că Traian Băsescu a fost cel mai bun preşedinte după decembrie 1989 vine să repare ce au stricat televiziunile arondate PSD. Altfel ar fi stat lucrurile, alta era situaţia azi, dacă Băsescu avea parte de o presă corectă, critică, dar decentă.

L-au tocat însă permanent, de multe ori prin încălcarea gravă a legii audiovizuale (rămasă nesancţionată), în speranţa că vor distruge planul lui Băsescu de a consolida justiţia, DNA, serviciile secrete. Consecinţa a fost scăderea abruptă în încrederea populară, dar acum se vede că n-a fost decât o pierdere artificială. Sondajul INSCOP arată că publicul a realizat în cele din urmă capcana în care a fost atras de campaniile mediatice obsesive ale presei PSD şi i-a întors lui Traian Băsescu încrederea pe care o pierduse în ultimii ani. Sunt multe de spus despre influenţa preşedintelui Băsescu asupra destinului României, dar cel mai bine o va face istoria. Deocamdată, aşa cum arată şi mesajul de mai jos, românii simt nevoia să-i arate recunoştinţă lui Traian Băsescu la plecarea de la Palatul Cotroceni, dar vor să-i transmită şi încredere celui care va prelua ştafeta – Klaus Iohannis.


Nu ştim ce impact vor avea aceste acţiuni, dar e cert că Traian Băsescu merită un gest de simpatie la predarea mandatului. Pentru felul în care a ştiut să ţină cârma pe direcţia corectă, pentru cum a scos barca României la liman, din furtuna crizei financiare şi din calea „piraţilor” anti-democratici, pentru că n-a ucis speranţa, precum Ion Iliescu după decembrie 89, că nu s-a considerat învins de Voiculescu şi de „presa Securităţii”, ca Emil Constantinescu, în 2000, şi pentru că ne lasă moştenire un preşedinte care promite să conducă nava România pe drumul către democraţia adevărată. Traian Băsescu n-a fost un preşedinte „tipic”, dar a învăţat repede şi a corectat din mers. N-a fost construit din ambalaj diplomatic, ca Năstase, nici din fibră comunistoidă, ca Iliescu. A fost „altfel”, nu neapărat în sens bun, dar sigur diferit vizibil. Slobod la gură şi uneori chiar grobian, cinic în decizii, a pariat de multe ori la limită şi alteori nu i-a ieşit. Dar a fost EL însuşi. Înjurat şi adulat deopotrivă, dar sigur de ţinut minte. Construit să reziste, vorba unei reclame. Şi a rezistat…