Eram
cândva...
Aurel
Chiorean
Eram
cândva un vis, sub ploi de iarbă crudă
ce
adunau răspunsuri, în taina noastră, multe,
pe
pajiștea iubirii, visarea mea cea nudă,
când
amintirea lumii, se-așează s-o asculte.
Să
asculte oda noastră, călătorind porunci,
când
sufletu-mi zărește, iubire-ți, drept catarg,
în
plânset m-am născut și tot mai plâng de-atunci,
zăvoarele
ce închid, când amintiri se sparg.
Mă
doare visul meu, mă doare și îl simt,
din
dorul meu cu tine, în timp de iarbă verde,
mă
doare și-al meu suflet, pe care încă îl mint,
cu
lumea care încă il încearcă, dar nu-l crede.
Aștept
cu nerăbdare, să treacă a ta zăpadă,
să
vină primăvară, în visul meu cu noi
și
să rămână clipa, ce pot s-o fac plămadă,
că
rost pentru un cuvânt, sub fulgi albi:AMÂNDOI !
Stea
cazatoare
Luminita
Potirniche
ma
simt ca o cometa
care
tot o stea cazatoare este.
la
ce bun o trena lunga
de
obsesii ignorate cumva.
vin
una dupa alta
incercari
de tot felul.
eu
le arunc indarat
unde
coada asta incandescenta
ma
ajuta sa ma propulsez
cu
ajutorul arderii clipelor.
la
nesfarsit as putea inainta
impinsa
de spaimele care ard
undeva
unde nu le mai vad.
dar
simt ca tot progresul acesta
nu-i
decat darul pe care
pierzania
mi-l face.
duc
dupa mine o cohorta de flacari
si
nu-mi pare rau de cele care se fac jar
ci
de cele care se fac cenusa.
dar
cu bagare de seama sa fiu,
uneori
vantul intoarce vapaia
si-as
deveni o stea fara urmare,
cazuta
si
nu cazatoare.
norocul
meu ar fi sa cad in mare,
doar
un fum fara scrum,
doar
un val.
Dorinta
Holly
Winner
Lasa-mi
libertatea!
Lasa-ma
sa cant,
Lasa-ma
sa rad,
Sa
vorbesc, sa scriu,
Lasa-ma
sa stiu!
Lasa-ma
sa plec,
Lasa-ma
sa vin,
Lasa-ma
sa trec,
Sa
merg, sa petrec,
Lasa-mi
gandul lin,
Nu-mi
lasa suspin!
Daca
nu vei vrea,
Nu
vei fi a mea
Pasare
sau stea,
Ci
doar altceva.
O
cadere grea!
Lasa-mi
libertatea,
Nu
ma ingradi!
Si,
daca nu vrei,
Nu
ma mai iubi!
Dar
lasa-mi libertatea!
Din
lacrima copilăriei
Aurora
Luchian
Din
inimioara-mi mititică,
Cu
glăscior de turturică,
Voi
recita o poezie,
Şi
o dedic cu bucurie,
Copiilor
din jurul meu,
Frumoşi
precum un curcubeu!
În
lumea noastră e splendoare,
Mirific,
taină şi culoare.
Şi
flori, şi câmp, raze de soare,
Păduri
şi râuri călătoare,
Ce
susură încetişor,
Un
fel de doină, ca de dor!
În
lumea noastră inocentă,
Vorba
urâtă-i "corigentă".
Prieteniile
sunt sfinte,
Loialitatea
e fierbinte,
Iar
sfatul mamei, mângâierea,
Nobil
şi cald, dulce ca mierea!
Şi
trec anii, şi tot vor trece,
Ieri
nouă ani, astăzi am zece,
Şi
mâine...Uf, uite se scurge
Copilăria,
şi aş plânge,
Dar
mă abţin. Şi furişat,
O
lacrimă tot am scăpat!
Dulce
sfântă Înălțare
Constantin
Anton
E
lacrima închisă între petale
Și
sufletul a înflorit în adevăr ;
Îngeri
de lumină ard a întrebare
Doamne,
ce să iert ... dacă eu sper ?!
Sângele
plutește prin mister
Priviri
ard în lacrimi abisale ;
Cu
liniștea reînzidită în cer
Dulce-i
sfânta-mi Înălțare !
Cu
inima plină de dor, în revărsare
Un
ritual stingher e orișice plecare :
Cad
păsările în zboruri inegale
Și
gându-ntrînsul tot mai pasager ...
O
lacrimă e-nchisă în petale ...
Mă
iartă Doamne, eu încă mai sper !
Mersul
apei din tăcere
Luminita
Amarie
Va
fi târziu și încă ne vom plânge
Vom
arunca spre ceruri cu uitări
Vom
asculta cum sângele se frânge
Sătui
vom fi de vorbe și trădări
Ne
vom iubi, ne vom iubi cu teamă
Cu
patos și durere vom tăcea
Vom
auzi pământul cum ne cheamă
Dorindu-ne
să fim altcineva
Vom
aștepta în taină revederea
Cu
alte trupuri vom dormi în nopți
Precum
o absolvire mângâierea
Vom
fi mantaua nopții peste morți
Ne
vom gândi la ce-a putut să fie
La
tot ce-a fost, la timpul blestemat
Ne
vom ruga lumina să ne ție
Să
ne privim mai mult cu-adevărat
La
ochii tăi, la crucea palmei tale
Sărutul
tău de piatră-nrourat
Ne
vom visa venindu-ne în cale
C-ai
să rămâi, că nu-ți voi fi plecat
Va
fi târziu, târzie așteptarea
Din
noi va face zei-acestui dor
Și
când ne va cuprinde-mbrățișarea
Vom
fi o iarbă crudă -
Zeii
mor?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu