Grupaj de poezii (5)

Trezire

Rodica Grindea

Ne-am jucat destul

poate chiar prea mult

jocul de-a cuvintele

jocul de-a iubirea

jocul de-a dorința

jocul de-a adevărul

până când cuvintele

s-au făcut brățări

de sticlă răsucită

care s-au vrut cătușe

până când iubirea

s-a făcut o temniță

fără ușă fără lucarnă

până când dorința

s-a făcut ruletă rusească

până când adevărul

și-a zdrențuit pojghița

înșelării de sine

și s-a făcut tot ceea e a fost

dintru început

dezvăluindu-și impudic

adevăratul chip

mutilat și hâd

al farsei tâmpe al minciunii-drog.

Nu voi sufoca dragostea noastră

Sandu Alrox

Eu nu te voi sufoca dragostea mea.

Nu-ți voi cere nimic

și voi accepta doar ceea ce poți să-mi dai.

Ca un câine lup însetat

beau apa adunată în palmele tale

și în cazul în care mâinile tale sunt goale

tu nu trebuie să te învinovățești,

cel puțin, voi avea bucuria că te iubesc.

Roțile dințate se rotesc nebune

cu vuiet asurzitor

la rândul său, ceasul se învârte

pentru a marca scurtul timp rămas.

Dar de data aceasta voi ști să distrug

mașina care zdrobește visele mele.

Roţi vers nimic

Anne Marie Bejliu

în ideea că un cerc

va evada vreodată din sferă

las cubul să înghită norii

norii să înghită cuvintele

bâlbâiala o las umbrelă

pe arcul de curcubeu

pentru ploile promise

plec

pe umăr nu iau nimic

iau poate un vers

pentru un poem promis cerului

în ruga de aseară

azi dimineaţă

am ascultat roţile trenului tău

cum sfâşiau şinele

a fost deajuns

gara tot goală a rămas

tu ce mai faci?

Corigentă la dragoste

Iuri Iulian Lorincz

Credam cu tărie

că pumnul ăsta de carne

care-mi zvâcnește în piept

îmi va dezvălui

sentimentele trăite și netrăite

că puternicia lor

ar valora mai mult decât un simplu autograf

semnat de mâinile mele nătânge

în sanctuarul din mine

am ținut închise

toate cuvintele amorfe

lăsând buzelor doar saliva sărutului

ca pe o reacție chimică

prinsă-n pătratul a două inimi siameze

n-am avut curajul să-ți copiez sângele

am tăcut...

de aceea inima mea analfabetă

a rămas corigentă preț de o viață la dragoste

Umbra mea

Petre Violetta

Dimineţile se întreabă una pe alta

pe unde se ascund

eu pe cine să întreb unde sunt?

nu-mi găsesc umbra

dar am avut vreodată?

poate, odată când lumina şi-a aruncat o privire

uitată şi peste mine

şi atunci m-am speriat şi am strivit-o în mâini

curgeau fluvii de întrebări printre degete

unele mi-au intrat sub unghii, altele în ochi.

De atunci ascund dimineţi sup pernă

poate-mi rămâne vreuna peste noapte

să-mi pot gasi umbra în locul unde mi-a adormit visul cu tine.

te-am plămădit din aluatul acela

în care au scuipat zeii Elohim

i-am prins la o şuetă după Facerea lumii.

dar nu te pot atinge.

Umbra mea prea mult ascunsă-n lut.

O ruşine

Mihaita Macoveanu

Străini de limbă şi pământ,

Dezmoşteniţi de cele sfinte,

N-oţi avea linişte-n mormânt

Şi nici cine să vă descânte.

Mi-s zilele amare şi puţine

În ţara mea m-aţi făcut slugă

Rămâneţi în istorie, o ruşine,

Blesteme străvechi să v-ajungă.

M-aţi pus la jug ca pe un cal

Aţi defrişat întregi păduri,

Ca mine-i un popor hamal

Îngropat viu, printre facturi.

Amanetati aur cu tot cu munte,

Nu voi l-aţi câştigat în luptă,

De-ar fii să vă faceţi morminte

Sunteţi corupţi, nu ţara e coruptă.

E bine c-aţi făcut autostrăzi,

Chiar şi aşa mai mult imaginare,

De câte ori vrei să visezi

Ajungi de la munte sau la mare.

Avem nevoie să se facă dreptate,

Să vă fie gura pungă de sărăcie,

O foame cruntă, cu de toate,

Să vedeţi şi voi cum îmi e mie.