Constantin
George
Într-o
noapte am uitat
Gardul
de scândura verde
Şi
tombacul de la clanţa uşii,
Pentru
a nu ştiu câta oară
Am
plecat deodată de-acasă.
Pentru
cine rămâne
Chinul
şi adevărul,
Căci
fără pricină
Peste
văi se întunecă zarea?!
Un
uriaş de-ar fi
Să
apropie zările,
Patru
ceasuri din an
Să
mai fim împreună.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu