Sandu Alrox
Femeia,
floare suavă al micului meu cer,
mică
stea din universul meu
făcut
de vise și speranțe.
Femeia,
gândul și dorință pentru noi,
ce
trebuie să mai vină încă
sau
de-un moment ce a trecut
pe
vârful picioarelor pentru a nu face zgomot
pentru
a nu trezi o mică inimă
care
încă visa la bucurie sau fericire fără sfârșit.
Femeia,
lume fragilă
precum
tulpina unei flori
petală
ce stă să se usuce
în
dorințele sale de cuvinte infinite,
acum
închise într-o îmbrățișare
și
în dragostea sa fără sfârșit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu