sâmbătă, 28 februarie 2015

Mantia Inselaciunii (2)


James Luceno






Grupul mascat care se infiltrase la bordul Profitului era unul variat – la fel ca şi vânătorii spaţiali care zburau în ajutor – oameni şi ne-oameni, bărbaţi şi femei, bondoci şi zvelţi. Apăraţi de costume de camuflaj şi de armuri negre mate, purtând bocanci de punte cu tălpi antiderapante şi ochelari de luptă, ieşiră din spatele berbecelui care le servise drept element-surpriză, trăgând cu puşti de asalt de ultimă generaţie şi cu dislocatoare de câmp atârnate pe umăr.
Mâna de droizi de securitate care încă mai rămăseseră întregi se prăbuşi pe punte, cu membrele răsfirate sau încâlcite definitiv.
Omul pe care OLR-4 aproape îl luase prin surprindere păşi iute şi fără teamă spre centrul hangarului căscat, verifică nişte date de pe comunicatorul de la încheietură şi îşi scoase ochelarii şi masca de respirat de pe faţă.
În urma schimbului de focuri, în aer plutea un miros, cel al ozonului şi al aliajului ars.
— Atmosfera e pornită, spuse el pentru restul bandei sale, însă nivelurile de oxigen sunt echivalente cu ce aţi găsi la patru sute de metri altitudine. Scoateţi-vă măştile, dar ţineţi-le la îndemână – mai ales dependenţii de t'bac.
Cu câteva râsete înfundate, echipa se supuse.
În spatele aparatului, faţa cu ten negru a omului era încă o mască: acoperită din belşug cu o barbă neagră, aspră şi străbătută de la o tâmplă la alta de mici tatuaje în formă de romb. Ochii violeţi cercetară distrugerea cu evidentă detaşare.
Nu se mai zărea nici un droid de securitate, însă puntea era plină de rămăşiţele acestora. Droizi de lucru de diferite feluri continuau să dirijeze câteva platforme la spaţiile de andocare.
Un membru uman al grupului lovi cu piciorul braţul retezat al unui droid de securitate.
— Chestiile astea ar putea fi periculoase dacă ar învăţa să gândească bine.
— Să tragă bine, îl corectă bărbosul.
— Asta să i-o spui lui Rasper, căpitane Cohl, zise un alt bărbat; Boiny; un rodian. Un robot de securitate a fost cel care l-a trimis pe Rasper la cer.
Un mascul cu ochi rotunzi şi piele verde, Boiny avea un rât ascuţit şi o creastă de ţepi galbeni plianţi.
— Un droid norocos care a tras la noroc, observă o femelă rodiană.
— Asta nu înseamnă să tratăm totul ca pe un exerciţiu, avertiză Cohl, fixându-i pe toţi cu privirea. Calculatorul de control general va trimite destul de iute unităţi de rezervă şi avem un kilometru de mers până ajungem la sfera centrală.
Intruşii aruncară o privire prin hangarul curbat către o uşă-ghilotinăcare se zărea în depărtare. Deasupra lor, la înălţime, erau grinzi masive şi traverse, macarale, schele de întreţinere şi troliuri, un amestec de atmosferă şi de conducte.
O femeie umană – singura dintre ei – fluieră încet.
— Pe stele, ai putea ascunde o armată de invazie aici!
Cu pielea la fel de neagră ca a lui Cohl, avea păr castaniu scurt şi o faţă elegant ascuţită. Nici măcar costumul mimetic nu-i putea ascunde formele.
— Asta ar însemna să cheltuiască ceva din câştiguri, Rella, zise un bărbat uman. Şi neimoidienii nu fac asta decât dacă îşi pot cumpăra robe noi.
Boiny scăpă un râset ascuţit.
— Şi ajungi o larvă de neimoidian pe jumătate flămândă, asta se întâmplă.
Cohl făcu semn cu bărbia acoperită de păr către doi dintre membrii bandei sale.
— Rămâneţi la platformă. Stabilim contactul când cucerim puntea.
Se întoarse spre ceilalţi.
— Echipa unu, luaţi-o pe coridorul de pe marginea exterioară. Restul, veniţi cu mine.
Profitul se zgâlţâi încet. Explozii înfundate se auzeau în depărtare.
Cohl ascultă atent.
— Astea trebuie să fie navele noastre.
Sirenele începură să urle peste tot în hangar. Droizii de lucru se opriră pe loc, în timp ce un uruit gros începu să se formeze sub podea.
Rella se uită la uşa-ghilotină din depărtare.
— Închid hangarul.
Cohl făcu semn primei echipe.
— Plecaţi. Ne întâlnim la turbolifturile de la tribord. Reglaţi-vă costumele pe intermitent – asta ar trebui să-i zăpăcească pe droizi – şi folosiţi grenadele de impact cu zgârcenie. Şi nu uitaţi să fiţi atenţi la nivelurile de oxigen.
Făcu câţiva paşi, apoi se opri.
— Încă un lucru: dacă sunteţi nimeriţi de vreun droid, reabilitarea bacta vi se scade din plată.
Daultay Dofine stătea nemişcat pe pasarelă, urmărind complet îngrozit cum Frontul Nebula nu arăta nici un pic de milă pentru nava lui.
Vânătorii stelari se abăteau asupra Profitului cu toată forţa, lovind ca nişte păsări de pradă flămânde în braţele groase şi secţiunile din spate cu trei motoare ale cargobotului. Multe dintre navele conduse de droizi, fără scuturi, fură anihilate de îndată ce ieşiră de sub câmpul de forţă protector al Profitului.
Încurajate de victoria obţinută fără eforturi, navele inamice pătrunseră în îmbrăţişarea braţelor-hangar şi se aruncară asupra sferei centrale, atacând de aproape turnul de comandă. Focurile trase de tunurile ionice ale navei de susţinere trimiteau valuri zguduitoare prin câmpul deflector al Profitului. Lumina puternică scălda videcranele punţii.
Dofine nu putea face altceva decât să stea pe pasarelă, în timp ce îi înjura printre dinţi pe terorişti.
Deoarece primise drepturi exclusive de a face comerţ în sistemele stelare din jur. Federaţia Comercială se angajase în faţa Senatului Galactic de pe Coruscant că se va preocupa să rămână doar o putere economică şi că se va abţine să devină o forţă navală prin acumularea de maşini de luptă. Totuşi, cu cât mai departe de Nucleu călătoreau navele gigantice, cu atât mai des cădeau pradă atacurilor piraţilor, a mercenarilor şi a grupurilor teroriste ca Frontul Nebula, ai cărui mulţi membri aveau nemulţumiri nu doar faţă de Federaţia Comercială, ci şi faţă de însuşi îndepărtatul Coruscant.
Ca rezultat, senatul dăduse permisiunea cargoboturilor să fie echipate cu arme defensive, pentru a se proteja în sistemele nesupravegheate care se întindeau între rutele comerciale importante şi căile spaţiale principale. Dar asta nu făcuse decât să îi oblige pe atacatori să îşi modernizeze armamentul, fapt care, la rândul său, pregătise calea pentru întăriri periodice ale apărării Federaţiei Comerciale.
Luptele de hărţuire din Inelele Mijlocii şi Exterior – peste tot prin aşa numitele zone libere – deveniseră deja lucruri comune. Însă Coruscantul era departe, chiar şi la viteză luminică, şi nu părea uşor să înţelegi a cui era vina şi cine trăsese primul. Până când problemele ajungeau în faţa instanţelor, se reduceau adesea la cuvântul unuia împotriva altuia, fără rezolvare.
Lucrurile ar fi putut sta altfel pentru Federaţia Comercială dacă nu ar fi existat neimoidienii, care pe cât erau de săraci, pe atât erau de zgârciţi. Când se ajunsese la fortificarea navelor uriaşe, ei îi căutaseră pe furnizorii cu cele mai mici preţuri şi insistaseră că protejarea transporturilor era interesul lor major.
Împotriva oricărei judecăţi sănătoase, neimoidienii fuseseră cei care dictaseră instalarea de baterii de lasere în cuarte în jurul peretelui exterior al braţelor-hangar. În timp ce amplasamentul de pe mijlocul cargobotului era potrivit pentru a respinge atacurile laterale, se dovedea complet ineficient în cazul atacurilor lansate de deasupra şi de dedesubt, unde se aflau aproape toate sistemele de importanţă crucială ale navei: generatoarele de undă de tractare şi de câmpuri deflectoare, reactoarele de hiperpropulsie şi calculatorul de control general.
Astfel, Federaţia Comercială fusese forţată să investească în generatoare de scut mai mari şi mai bune, plăci de blindaj mai groase şi, în ultimă instanţă, în escadrile de vânători stelari. Dar grupurile de vânători spaţiali erau supuse autorizării senatului, iar cargoboturile ca Profitul se găseau adesea vulnerabile în faţa navelor de luptă pilotate de atacatori experimentaţi.
Cunoscând foarte bine aceste lipsuri, Daultay Dofine vedea cum nava şi preţiosul ei transport de lommit îi scăpau printre degete.
— Scuturile rezistă la cincizeci de procente, raportă granul din capătul opus al punţii, dar noi suntem în pericol. Doar câteva lovituri în plus şi suntem scoşi din joc.
— Unde e Achizitorul? scânci Dofine. Ar fi trebuit să ajungă până acum!
Un proiectil tras de nava de susţinere a Frontului Nebula – nava de susţinere personală a căpitanului Cohl – zgudui puntea. După cum Dofine aflase din atacurile anterioare, doar dimensiunea nu era o garanţie a protecţiei, cu atât mai puţin a victoriei, iar diametrul de trei kilometri al cargobotului nu însemna decât o ţintă care nu putea fi ratată.
— Scuturile au scăzut la patruzeci de procente.
— Laserele în cuarte de la unu la şase nu răspund, adăugă sullustanul. Vânătorii stelari îşi concentrează focul asupra generatorului de ecran deflector şi a reactoarelor de propulsie.
Dofine îşi strânse mânios buzele cărnoase.
— Ordonă calculatorului de control general să activeze toţi droizii, toate sistemele defensive ale navei şi să se pregătească să respingă trupele de abordaj! zbieră el. Doar peste cadavrul meu va pune căpitanul Cohl piciorul pe această punte.
În braţul#hangar de la tribord, echipa lui Cohl abia trecuse prin uşa#ghilotină când fiecare aparat din zona trei conspiră să îi împiedice să se mai apropie vreun metru de puţul compensatorului de acceleraţie care lega sfera centrală de braţele ce o înconjurau.
Troliurile de deasupra aruncau gheare apucătoare spre ei; schelele înalte se răsturnau în calea lor, ridicători de marfă binari îi alergau ca nişte monştri mecanici, iar nivelurile de oxigen scăzură. Chiar şi droizii de lucru se alăturară luptei, mânuind tăietoare cu fuziune şi calibratoare electrice ca şi cum ar fi fost aruncătoare de flăcări şi vibro#săbii.
— Controlul central a întors întreaga navă împotriva noastră, strigă Cohl.
Rella trăgea raze de laser într#un grup de droizi PK înarmaţi cu chei hidraulice.
— La ce te aşteptai, Cohl... o primire regală?
Cohl îi îndemnă pe Boiny, Rella şi restul echipei către ultima uşă#ghilotină care stătea între ei şi turbolifturile sferei centrale. Ţipetele şi urletele sirenelor străbăteau aerul rarefiat. Razele de laser care se întretăiau şi ricoşau formau un spectacol pirotehnic demn de parada de Ziua Republicii de pe Coruscant.
Cohl trăgea din fugă, pierzând socoteala droizilor pe care îi doborâse şi a câtor carţuşe de laser consumase arma lui. Doi dintre cei din banda lui erau ţinuţi pe loc de focurile droizilor, dar nici el, nici oricine altcineva nu îi mai puteau ajuta. Cu noroc, vor ajunge la locul de întâlnire, chiar dacă vor fi nevoiţi să se târască acolo.
Urmărită de trei ridicători de marfă binari, echipa trecu în goană prin ultima uşă#ghilotină şi îşi croi drum până la cel mai apropiat grup de turbolifturi.
Trapa care dădea spre tuburile de transfer era închisă.
— Boiny! strigă Cohl.
Rodianul îşi puse blasterul în toc şi veni iute în faţă, cercetând trapa din priviri, apoi se duse la panoul de control încastrat în perete. Pregătindu#se să spargă codul, îşi frecă palmele una de alta şi îşi trosni degetele lungi, cu ventuze în vârfuri. Înainte de a#şi putea aşeza mâinile pe butoanele panoului, Cohl îl pocni după ceafă.
— Ce#i asta, seara amatorilor? îl întrebă Cohl cu o căutătură ameninţătoare. Arunc#o în aer.
Dofine păşea pe pasarelă când trapa punţii explodă, lăsând să intre o scurtă furtună de căldură paralizantă care îl răsturnă.
Banda de şase oameni a lui Cohl dădu buzna în spatele unui nor de fum, costumele lor mimetice permiţându#le să se ascundă chiar şi pe fundalul stâlpilor lucitori. Iute şi eficient, îl dezarmară pe Garn şi traseră raze de imobilizare în platoşele droizilor.
Cohl îi făcu semn unuia dintre oamenii săi către consola de comunicaţii.
— Contactează Şoimul#Liliac. Spune#le că am cucerit puntea. Vânătorii stelari să se organizeze în formaţie defensivă şi să fie pregătiţi să ne acopere când ieşim.
Unui alt luptător îi făcu semn către consola lui Garn.
— Comandă calculatorului de control central să se oprească. Să deschidă toate uşile#ghilotină ale braţelor#hangar.
Omul dădu din cap şi sări de pe pasarelă.
Cohl tastă un cod la comunicatorul de la încheietura mâinii şi îl ridică spre gură.
— Echipa de bază, am cucerit puntea. Mutaţi platforma în zona trei şi aşezaţi#o cât mai aproape de gura hangarului de pe peretele interior. Venim şi noi acolo în curând.
Cohl închise comunicatorul. Ochii îi rătăciră pe feţele celor cinci prizonieri vii, oprindu#se, în cele din urmă, asupra lui Dofine. Apoi îşi scoase pistolul cu laser.
Desfăcându#şi braţele larg, în semn de predare, Dofine făcu doi paşi în spate când Cohl se apropie.
— Ai trage într#o persoană neînarmată, căpitane Cohl?
Cohl îl împunse în coaste pe Dofine cu ţeava pistolului.
— Aş trage într#un neimoidian neînarmat... Şi aş dormi mai bine după aceea.
Se uită ameninţător la Dofine pentru o clipă, apoi îşi puse pistolul în toc şi se întoarse spre membrul rodian al grupului.
— Boiny, treci la treabă. Şi termină repede.
Se întoarse înapoi spre Dofine.
— Unde este restul echipajului, căpitane?
Dofine înghiţi în sec şi abia îşi găsi vocea.
— Se întoarce cu naveta de pe Dorvalla.
Cohl dădu din cap.
— Bine, asta simplifică lucrurile.
Împungându#l repetat pe Dofine în piept cu arătătorul, Cohl îl făcu să meargă cu spatele până când ajunseră la scaunul navigatorului. Un ultim ghiont îl împinse pe Dofine de pe pasarelă în scaun.
Cohl sări jos pentru a#l privi în faţă.
— Trebuie să discutăm despre transportul tău, căpitane.
— Transport? se bâlbâi Dofine. Lommit... cu destinaţia Sluis Van.
— Dă#l încolo de minereu, mârâi Cohl. Eu vorbesc despre aurodium.
Dofine încercă să îşi împiedice ochii roşii să iasă din orbite. Membranele nictitante tremurară şi clipi de şase ori.
— Aurodium?
Cohl se aplecă spre el.
— Duci două miliarde în pepite de aurodium.
Dofine se încordă sub privirea lui Cohl.
— Cred... cred că te înşeli căpitane. Profitul transportă minereu.
Cohl îşi îndreptă statura impunătoare.
— Mai spun o dată. Transporţi pepite de aurodium... mită oferită de lumile din Inelul Exterior pentru a se asigura de binecuvântarea continuă a Federaţiei Comerciale.
Dofine nu se putu abţine să surâdă dispreţuitor.
— Deci ceea ce cauţi sunt banii. Întotdeauna am auzit că binecunoscutul căpitan Cohl este un idealist. Acum văd că este un simplu hoţ.
Cohl aproape rânji.
— Nu toţi putem fi hoţi autorizaţi ca tine şi restul găştii tale.
— Federaţia Comercială nu se ocupă cu moartea şi violenţa, căpitane.
Cohl îl apucă pe Dofine cu ambele mâini de veşmântul bogat şi îl ridică pe jumătate din scaun.
— Nu, nu încă.
Îl împinse pe Dofine înapoi în scaun.
— Dar să lăsăm asta pe altă dată. Ceea ce contează acum este aurodiumul.
— Şi dacă refuz să mă supun?
Fără să#şi ia ochii de pe Dofine, Cohl arătă spre tovarăşul său rodian.
— Boiny, aici de faţă, prinde un detonator termic de sistemul de control al propulsiei cu combustibil al Profitului. Din câte înţeleg, dispozitivul va declanşa o explozie destul de mare pentru a#ţi distruge nava în... Boiny?
— Şaizeci de minute, căpitane, strigă Boiny, ţinând deasupra capului o sferă metalică de dimensiunile unui pepene.
Cohl scoase un obiect din punguţa de la şold a costumului mimetic şi îl lipi pe dosul palmei stângi a lui Dofine. Acesta văzu că era un cronometru, care deja număra invers de la şaizeci de minute. Îşi ridică ochii spre privirea neclintită a lui Cohl.
— Să revenim la pepite, zise Cohl. 
Dofine dădu din cap.
— Da, în regulă... dacă promiţi să cruţi nava.
Cohl hohoti scurt.
— Profitul este istorie. Dar ai cuvântul meu că îţi voi cruţa viaţa dacă faci cum ţi se spune.
Dofine dădu iar din cap.
— Aşa măcar o să trăiesc să te văd executat.
Cohl ridică din umeri.
— Nu se ştie niciodată, comandante.
Se îndreptă şi rânji la Rella.
— Ce ţi#am spus? Floare la...
— Căpitane, îl întrerupse omul său de la consola de comunicaţii, o navă iese din hiperspaţiu. Autentificatorii o arată ca fiind cargobotul Federaţiei Comerciale Achizitorul.
Rella pufni.
— Ce ziceai, Cohl?
Privirea pe care Cohl o îndreptă spre Dofine fu una de surprindere sinceră.
— Poate că nu eşti aşa de tare de cap pe cât pari.
Sări pe pasarelă şi se întoarse către zona videcranelor. Rella i se alătură.
— Scenariul s#a schimbat, îi anunţă Cohl pe toţi. Achizitorul va lansa vânători spaţiali de îndată ce se va afla în raza de acţiune. Ordonaţi Şoimului#Liliac să ducă lupta la cargobot.
Dofine îşi permise un zâmbet de satisfacţie.
— Poate că, până la urmă, va trebui să renunţi la comoara ta, căpitane Cohl.
Cohl îi aruncă o privire nimicitoare.
— Nu plec fără ea, căpitane – şi nici tu.
Se întinse spre încheietura mâinii drepte a lui Dofine pentru a se uita la cronometru.
— Cincizeci şi cinci de minute.
— Cohl, îl avertiză Rella.
El se uită pieziş la ea.
— Fără aurodium nu suntem plătiţi, dragă.
Rella îşi prinse buza de jos cu dinţii ei perfecţi.
— Da, dar trebuie să fim în viaţă ca să cheltuim.
El scutură din cap.
— Moartea nu e în cărţi... cel puţin nu la mâna asta.
Aproape de punte, un vânător spaţial al Frontului Nebula, ajuns de raze de energie letală, dispăru într#un halou de gaze şi sfărâmături încinse.
— Foc dinspre Achizitor, raportă unul dintre mercenari.
O nelinişte bruscă îi contorsionă Rellei trăsăturile.
Cohl ignoră privirea pe care ea i#o trimise. Apucându#l pe Dofine din scaunul de comandă şi aşezându#l în picioare pe pasarelă, Cohl îl îmbrânci spre trapa distrusă a punţii.
— Mai repede, comandante. Timpul nostru de plecare tocmai s-a redus.



va urma

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu