Ioan Biroaş
Camera
zugrăvită de un muzicant
Şuierături
îndepărtate de tren
Mama
dormind lângă copil
În
balonzaidul albastru
La
capătul patului
Un
lup uriaş
Se
caţără pe un zid din ceramică spartă.
Rugină
noptatică
Se
aşează la masa mea
mă
priveşte neclintită
Ochi
orientali
păr
de venin
are
pe blugii care-i acoperă sexul gol
pietricele
strălucitoare
ca
o rugină noptatică
„Nu
vezi cât de obosit sunt şi câtă
moarte
am în pahar mai bine
mă
laşi acum”
„Cum
vrei n-am aşteptat de la tine
decât
un cuvânt”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu