luni, 23 februarie 2015

Schimbând gândirea, îti schimbi viata (2)


Brian Tracy




Schimba-ti modul de a gândi


Exista o lege in psihologie potrivit careia daca îti poti forma în minte o imagine a ceea ce doreiiti sa devii iii o menfii acolo un timp suficient de lung, vei ajunge curând asa cum
ai gândit.
WILLIAM JAMES

A existat odata o femeie, de aproximativ 30 de ani,
casatorita si cu doi copii. Precum multe alte persoane, ea
crescuse într-un camin în care fusese criticata constant si
tratata nedrept de catre parintii ei. Drept urmare, îsi dezvoltase
sentimente adânci de inferioritate si un respect de
sine diminuat. Era negativa si tematoare si nu avea niciun
pic de încredere în ea însasi. Era timida si rezervata si nu
considera ca are vreo valoare. Simtea ca nu este talentata
la nimic.

Într-o zi, în timp ce conducea catre un magazin, o alta
masina a trecut pe rosu si s-a izbit de a sa. Când s-a trezit,
era la spital cu contuzii usoare si îsi pierduse complet
memoria. Putea vorbi, dar nu îsi aducea aminte nimic din
viata ei trecuta. Era complet amnezica.

La început, doctorii au crezut ca va fi ceva temporar.
Dar saptamânile treceau si ea nu îsi recapata memoria.
Sotul si copiii sai o vizitau zilnic, dar ea nu îi recunostea.
Acesta era un caz atât de neobisnuit, încât alti doctori si
specialisti au venit sa o viziteze; sa o testeze si sa îi puna
întrebari despre starea ei.


Luând-o de la capat


Într-un final, ea s-a întors acasa, fara nicio amintire
despre viata ei trecuta. Fiind hotarâta sa înteleaga ce i se
întâmplase, a început sa citeasca materiale medicale si sa
studieze intens despre amnezie si pierderea memoriei. S-a
întâlnit si a vorbit cu specialisti în acest domeniu. Apoi a
publicat un studiu despre starea ei. Nu mult dupa aceea,
a fost invitata sa participe la o conventie medicala pentru
a-si prezenta lucrarea, pentru a raspunde la întrebari
despre amnezia ei si pentru a-si împartasi experientele si
ideile legate de functionarea neurologica.

În timpul acestei perioade, s-a întâmplat ceva uimitor.
A devenit o cu totul alta persoana. Toata atentia care i-a fost
acordata în spital si dupa aceea a facut-o sa se simta
valoroasa, importanta si iubita cu adevarat de familia ei.
Interesul aratat de catre specialistii în medicina a contribuit
la consolidarea stimei si respectului de sine. A
devenit o femeie cu adevarat pozitiva, încrezatoare, sociabila,
deosebit de elocventa, bine informata si foarte solicitata
ca orator si autoritate în lumea medicala.

Toata amintirea copilariei ei nefericite fusese stearsa
complet. De asemenea, sentimentele ei de inferioritate au
disparut. Ea a devenit o noua persoana. Si-a schimbat
viata si modul de a gândi.


Placuta nescrisa


Filosoful scotian David Hume a fost primul care a propus
ideea de tabula rasa sau de placuta nescrisa. Conform
acestei teorii, fiecare persoana vine pe lume fara gânduri
sau idei si tot ceea ce gândeste si simte este învatat
începand cu perioada copilariei. Este ca si cum mintea
unui copil ar fi o placuta nescrisa, pe care fiecare experienta
si persoana cu care acesta intra în contact lasa o
urma. Adultul devine suma a tot ceea ce învata, simte si
experimenteaza în timp ce creste. Ceea ce adultul face si
devine mai târziu este rezultatul acestei conditionari
anterioare. Dupa cum scria Aristotel: "Tot ce e imprimat
este exprimat."

Cea mai mare descoperire a secolului XXîn domeniul
potentialului omenesc a fost, poate, cea a conceptului de
sine. Potrivit acestei idei, fiecare persoana îsi dezvolta un
manunchi de credinte în legatura cu ea însasi, începând
de la nastere. Conceptul despre tine însuti devine apoi
programul de baza al calculatorului tau subconstient,
determinând tot ceea ce gândesti, spui, simti si faci. Din
acest motiv, orice schimbare în viata ta exterioara începe
cu o modificare a conceptului despre tine însuti, a felului
în care gândesti si simti despre tine si lumea ta.
Copilul se naste fara un concept despre el însusi. Fiecare
idee, opinie, sentiment, atitudine sau valoare pe care
o ai ca adult ai învatat-o în copilarie. Tot ceea ce esti astazi
constituie rezultatul unei idei sau impresii pe care ai
preluat-o si ai acceptat-o ca fiind adevarata. Când crezi ca
ceva este real, acest lucru devine adevarat pentru tine,
oricare ar fi acesta. "Nu esti ceea ce gândesti ca esti, ci esti
ceea ce gândesti."


Primele impresii sunt durabile


Daca ai fost crescut de parinti care ti-au spus mereu ce
persoana buna esti, te-au iubit, te-au încurajat, te-au sprijinit
si au crezut în tine, indiferent ce ai facut sau nu, ai
trait având credinta ca esti o persoana buna si valoroasa.
Pâna la vârsta de trei ani, aceasta convingere va fi complet
asimilata si va deveni o oarte fundamentala a modului în
care te percepi pe tine însuti în relatie cu lumea ta. Apot
indiferent ce ti se va întâmpla, vei continua sa ai aceasta
credinta. Va deveni realitate a ta.

Daca ai fost crescut de parinti care nu au stiut cât de
puternice pot fi cuvintele si comportamentul lor în modelarea
personalitatii tale, este foarte posibil ca ei sa fi folosit
cu usurinta un criticism distructiv, dezaprobari si pedepse
fizice sau emotionale pentru a te disciplina sau controla.
Daca un copil este criticat continuu la o vârsta frageda,
ajunge curând sa creada ca este ceva în neregula cu el. Nu
întelege de ce e criticat sau pedepsit, dar presupune ca
parintii sai stiu adevarul despre el si ca asta merita. Astfel,
începe sa simta ca nu este valoros sau demn de a fi iubit si
ca nu merita prea multe.

Aproape toate problemele de personalitate din adolescenta
si de la maturitate sunt bazate pe ceea ce psihologii
numesc dragoste neexprimata. Copilul are nevoie de iubire
precum trandafirii de ploaie. Atunci când copiii nu se
simt iubiti, devin nesiguri si expusi. Ei se gândesc: "Nu
sunt suficient de bun." Încep astfel sa adopte comportamente
compensatorii care sa suplineasca aceasta anxietate
interioara. Un asemenea sentiment de privare de dragoste
este manifestat printr-o conduita gresita, probleme de
personalitate, izbucniri de furie, depresie, deznadejde,
lipsa de ambitie si probleme cu oamenii si cu relatiile.


Te nasti fara temeri


Copilul se naste fara temeri, cu exceptia fricii de a
cadea si de zgomot puternic. Toate celelalte îndoieli trebuie
sa-i fie inoculate pe masura ce creste.

Cele doua temeri majore pe care le dezvoltam toti sunt
teama de esec sau pierdere si teama de critica sau respingere.
Începem sa învatam frica de esec daca suntem criticati si
pedepsiti continuu atunci când încercam ceva nou sau
diferit. Se tipa la noi si ni se spune: "Nu! Pleaca de acolo!
Opreste-te! Pune jos lucrul acela!" Pedepsele fizice si dragostea
neexprimata, posibilitati care ne sperie si ne fac sa
devenim nesiguri, însotesc adesea aceste izbucniri si critici.

Începem curând sa credem ca suntem prea mici, prea
slabi, incompetenti, neadecvati si incapabili de a face ceva
nou sau diferit. Exprimam aceste sentimente folosind
cuvintele: "Nu pot, nu pot, nu pot." De fiecare data când
ne gândim sa facem un lucru nou sau plin de provocari,
raspundem automat cu stari de frica, tremurat si rau la
stomac. Reactionam ca si cum ne-ar fi teama sa fim batuti.
Spunem: "Nu pot", la nesfârsit.

Frica de esec este motivul principal de nereusita în
viata adulta. Ca urmare a criticilor distructive din copilarie,
ezitam ca adulti. Ne vindem ieftin. Renuntam chiar
înainte de a încerca prima oara. În loc sa ne întrebuintam
capacitatile uimitoare ale mintii pentru a ne da seama
cum putem obtine ceea ce ne dorim, ne folosim judecata
în scopul de a crea motive din cauza carora nu putem
actiona si, astfel, lucrurile pe care ni le dorim nu sunt
posibile pentru noi .


Nevoia de a fi iubit


A doua temere majora care ne pune piedici, ne diminueaza
încrederea si ne distruge dorinta de a avea o viata
fericita o reprezinta frica de respingere si expresia sa, critica.
Aceasta emotie este învatata în copilaria timpurie ca rezultat
al dezaprobarii exprimate de parintii nostri de fiecare
data când faceam ceva ce nu le placea sau pe care nu îl
asteptau de la noi. Ca urmare a faptului ca nu eram pe
placul lor, ei deveneau furiosi si nu îsi exprimau dragostea
si aprobarea de care aveam atâta nevoie în copilarie.

Frica de a nu fi iubit si de a ramâne singur este atât de
traumatizanta pentru un copil, încât el îsi adapteaza curând
comportamentul si face orice crede ca se va bucura de
aprobarea parintilor sai. Îsi pierde spontaneitatea si unicitatea.
Începe sa creada: "Trebuie! Trebuie! Trebuie!" Astfel,
ajunge la concluzia: "Trebuie sa fac orice vor mama si
tata, altfel nu ma vor iubi si voi fi singur!"


Dragostea conditionata


Ca adult, un copil crescut cu ceea ce se numeste "dragoste
conditionata" (opusa celei neconditionate, cel mai
mare dar pe care o persoana îl poate oferi alteia) devine
foarte sensibil la parerile celorlalti. El nu poate face nimic
daca exista cea mai mica posibilitate ca altcineva sa nu îl
aprobe. Îsi proiecteaza relatia din copilarie cu parintii sai
asupra persoanelor importante din viata sa adulta - partener
de viata, sef, rude, prieteni, persoane cu autoritate - si
încearca astfel cu disperare sa le câstige aprobarea sau, cel
putin, sa nu o piarda.

Temerile de esec si de respingere, cauza te de criticism
distructiv în copilaria timpurie, sunt cauzele de baza ale
celor mai multe motive de nefericire si anxietate în viata
adulta. Senzatia continua este aceea ca "Nu pot!" sau
"Trebuie!" Cel mai îngrozitor sentiment îl avem atunci
când simtim ca "Nu pot, dar trebuie!" sau "Trebuie, dar
nu pot!"

Ne dorim sa facem ceva, dar ne este frica de esec sau
pierderi, sau, daca nu ne este teama de pierderi, ne este
frica de dezaprobari. Vrem sa întreprindem ceva pentru a
ne îmbunatati viata, la serviciu sau acasa, dar ne este
teama ca am putea esua sau ca altcineva ne-ar putea
critica, ori ambele.

Celor mai multi oameni, temerile le guverneaza vietile.
Tot ce fac se bazeaza pe evitarea esecului sau a criticii. Se
gândesc continuu sa nu îsi asume riscuri, în loc sa lupte
pentru atingerea obiectivelor lor. Ei cauta mai degraba
siguranta decât oportunitatea .


Dubleaza-ti rata de esec


Autorul Arthur Cordon l-a abordat odata pe Thomas J.
Watson Sr., fondatorul IBM, si l-a întrebat cum ar putea sa
aiba succes mai repede ca scriitor. Thomas J. Watson, unul
dintre magnatii mediului american de afaceri, a replicat
cu aceste cuvinte profunde: "Daca vrei sa ai succes mai
repede, trebuie sa-ti dublezi rata de esec. Succesul este
complementar esecului."

De fapt, cu cât ai esuat mai mult, cu atât este mai probabil
sa te apropii de un mare succes. Nereusitele tale
te-au pregatit sa obtii izbânda. De aceea, ai impresia ca o
perioada de noroc urmeaza dupa o alta de ghinion. Când
esti nesigur, "dubleaza-ti rata de esec". Cu cât încerci mai
multe lucruri, cu atât ai sanse sporite sa fii triumfator. Vei
reusi sa-ti depasesti temerile doar facând lucrul de care te
temi pâna când frica nu va mai avea control asupra ta.


Hard drive-ul tau mental


Tot ceea ce cunosti despre tine însuti, toate credinte le
îti sunt înregistrate pe hard drive-ul personalitatii tale, în
conceptul despre tine însuti. Acest principiu îti precede si
îti prezice nivelul de performanta si de eficacitate în tot
ceea ce faci. Datorita legii corespondentei, te comporti
întotdeauna în exterior într-o maniera corespunzatoare cu
conceptul interior despre tine însuti. De aceea, orice ameliorare
din viata ta începe cu o îmbunatatire a conceptului
despre tine însuti.

Dispui de un concept de sine general alcatuit din toate
credintele pe care le ai despre tine însuti si abilitatile tale.
Acest manunchi de convingeri include toate experientele,
deciziile, succesele, esecurile, ideile, informatiile, emotiile
si opiniile legate de viata ta de pâna acum. Conceptul de
sine general determina cum si ce gândesti si simti în legatura
cu tine însuti, dar si cât de bine îti este în general.



va urma





















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu