vineri, 20 februarie 2015

nesfârşită-i surparea


Dorin Popa






mi-a fost ruşine
şi niciodată nu ţi-am scris
niciodată n-am crezut
că te-aş putea atinge



unele semne te prevesteau
şi te ascundeau



înafara mea
încotro să păşesc?



numai pe potecile mele
zdrenţuite, însângerate,
numai în pasul nesigur, şovăielnic,
numai în gestul nehotărât,
numai în zâmbetul crispat şi fugos
numai în tremur, numai în şoaptă
mă simt acasă
la fel de trist
la sfârşit de mileniu
ca la facerea lumii.















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu