Dorin
Popa
mi-a
fost ruşine
şi
niciodată nu ţi-am scris
niciodată
n-am crezut
că
te-aş putea atinge
unele
semne te prevesteau
şi
te ascundeau
înafara
mea
încotro
să păşesc?
numai
pe potecile mele
zdrenţuite,
însângerate,
numai
în pasul nesigur, şovăielnic,
numai
în gestul nehotărât,
numai
în zâmbetul crispat şi fugos
numai
în tremur, numai în şoaptă
mă
simt acasă
la
fel de trist
la
sfârşit de mileniu
ca
la facerea lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu