Alexandru Matei
Confiscarea extinsă a averilor este un subiect tabu în România deși avem un număr impresionant de personaje dubioase care și-au construit averile ilicit.
Pe cei mai reprezentativi oameni în acest domeniu, al averilor produse prin acte de corupție îi putem găsi în Parlamentul României, aflați într-o strânsă legătură cu oameni de afaceri și alți binevoitori. Parlamentul României are în prezent peste 40 de persoane acuzate sau condamnate pentru corupție, trafic de influență și acte asimilate corupției.
Parlamentul României este forul legislativ care ar trebui să realizeze o strategie națională pentru confiscarea extinsă a averilor împreună cu Guvernul României și sistemul judiciar, prin parchet, instanța supremă și Consiliul Superior al Magistraturii. Din păcate nu ne putem aștepta la mai mult de la parlamentarii noștri pentru că această lege promovată și de Uniunea Europeană, iar afecta în primul rând pe ei.
‘Ei’ sunt cei care au intrat în istorie pentru ‘Marțea Neagră’, prin tentativa de aprobare a legii amnistiei și grațierii, dar și prin aducerea de noi amendamente la Codul Penal care i-ar fi scăpat de pușcărie.
Printr-o decizie a Curții Constituționale confiscarea extinsă nu se aplică în cazul averilor dobândite anterior datei de 17 aprilie 2012, astfel interlopii și corupții pot rămâne cu averile ilicite.
Monica Macovei a realizat o directivă specială pentru confiscarea extinsă a averilor în cadrul Comisiei pentru Libertăţi Civile, Justiţie şi Afaceri Interne (LIBE) din Parlamentul European, lege care a intrat în vigoare în data de 25 februarie 2014, iar țările membre au obligația de a-și armoniza legislația în termen de 30 luni.
Potrivit raportului directivă UE, toate averile nejustificate obţinute de infractori de-a lungul timpului, dar înstrăinate pe numele rudelor, prietenilor, apropiaţilor, trebuie confiscate pentru a nu reintra în circuitul infracţional şi a face mai puternice organizaţiile infracţionale.
Sunt supuse confiscării extinse bunurile provenite din corupţia activă şi pasivă în sectorul public şi privat, precum şi corupţia oficialilor din UE şi din statele membre, participarea la o reţea de crimă organizată, pornografia infantilă, criminalitatea informatică şi orice infracţiune pentru care legea prevede închisoarea de minimum 4 ani. Lista cazurilor de confiscare extinsă poate fi completată de Comisia Europeană.
O altă problemă majoră o reprezintă recuperarea prejudiciului din marele dosare de corupție. În ultimii doi ani statul ar fi trebuit să recupereze un miliard de euro de la infractori, dar din cauza legii permisive, s-a recuperează doar 5-15% din activele care fac obiectul unei hotărâri judecătoreşti.
Chiar și în raportul MCV din acest an se specifică faptul că este prea mică rata de recuperare a pierderilor în cazurile de corupţie, ceea ce face ca sancţiunile aplicate de instanțele de judecată să aibă un caracter mai descurajator, iar victima, care este de obicei statul, să rămână mereu furat.
Instituția care se ocupă de recuperarea prejudiciilor este ANAF. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are imaginea de instituție controlată politic cu acțiuni ineficiente, într-o țară unde evaziunea fiscală se ridică la peste 16% din PIB, ceea ce înseamnă peste 100 miliarde lei.
Cum putem avea o divizie de elită a ANAF când această instituție a plătit peste 1,6 milioane euro pentru o siglă cu font Arial, logo pe care îl poate realiza și un elev de gimnaziu.
În concluzie avem parte de o lege care protejează averile obținute ilicit și instituții bolnave care reacționează greoi, deși țara noastră ar avea mare nevoie de o legislație specială în domeniu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu