Furtuni de primăvară

Agatha Vasiliu Bacovia

O baltă grea, de smoală e cerul

Şi furtuna îmi spulberă grădina

Cu fragede zambile...

Sunt singură...

În suflet am numai amintirea

C-am tors din furca vremii

Un trist fuior de zile...

Simt cum se stinge visul

Sub feerii de raze, ce se topesc în neguri

Rămase din trecut...

Durerea mea-i asemeni

Cu moartea din petale,

Pe care vijelia

Se frânge-ntr-un sărut...

O, cine se strecoară cu ispitiri deşarte

În jurul meu să crească a plânsului vorbire,

Pe umeri să-mi anine

A deznădejdii mantă

Şi-n mâni

Să-mi furişeze

Potirul cu suspine!