duminică, 22 februarie 2015

Scorburile


Ovid Densusianu







Luminile ce fug de ele
Şi farmecul măreţei înfrunziri
Le chinuiesc, când ştiu că-s numai umbra
În care adăpost îşi caută
Hidoase vieţuiri.



Întunecimea lor le face totuşi
Să fie mândre că într-una
Puterea-atâtor trunchiuri ele-o sapă,
Dar de mândria lor îşi râde codrul
Când ştie că pe el nu-l risipeşte
Nici furtuna.



Şi iarna, când frunzişul
Nu le mai turbură şi nu le mai umileşte,
Mai îndrăzneţ privesc, crezându-se stăpâne,
Dar strălucirea albă a zăpezei
Le-neacă şi holbarea neagră
A lor o biruieşte.




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu