Băgău (21)

IOANA BRADEA

nimic

aşa că mai iau o gură de cafea, turtesc ţigara în scrumieră
şi-mi schimb poziţia, că deja mi-au amorţit braţele pe pervazul
de lemn, mi-au crescut dungi roşii în coate aşa că mă las pe vine,
alunec cu telefon cu tot pe covor şi îmi sprijin coastele de
caloriferul cald pînă cînd îl simt prin cămaşă şi bluză şi simt cum
se uită la oameni şi cum se îngrozeşte cum rîde cum se încruntă
sau se zbate între îndoieli cum intră pe uşă cum doarme cum
bea bere vineri seara cum se uită la prietenii lui cum întinde mîna
după telefon - habar n-am ce să fac cu toate senzaţiile astea,
bănuiesc că tre’ să folosească şi ele la ceva că altfel nici nu s-ar
povesti, probabil că miros şi ele a ceva, a orice numa’ a dragoste
nu, poate a obsesie, că doar stau aşa cu genunchii la piept toată
ziua şi mă leagăn pe călcîie şi mă gîndesc la el ca o vacă pînă-mi
amorţesc muşchii şi atunci o iau de la capăt cu ochii larg închişi
la plus infinit încerc să-mi amintesc iar dansul ritmul spasmele
alea răcnetele pătrunderile usturimea da’ umezeala aia ce gust
avea? încerc să-mi închipui ce-o fi în mintea lui la ora asta de
maximă audienţă, poate că avea dreptate Peladan cînd zicea că
facem dragoste aşa cum facem aproape totul, adică stupid şi
inconştient, poate că niciodată n-o să-i fie dor de mine, poate
că nici nu-şi mai aminteşte coapsele mele curbate sau umerii sau
ochii el se gîndeşte din mers la toate, adică atunci cînd are timp,
numai că e un om foarte ocupat aşa că nu-i rămîne prea mult
timp pentru gîndureală, da’ asta nu dizolvă nimic din ce am trăit
eu lîngă el, iubituleee! să nu adormi la telefon! uite c-am dat-o
în confidenţe de doi lei cin’zeci, da’ atîta tînjesc după comuniunea
aia de care scria Evola, băi, iubitule, vreau şi eu să trăiesc
o experienţă sexuală transpsihologică şi transfiziologică şi vreau
stări multiple şi subtile de conştiinţă sexuală şi vreau o deplasare
de nivel în viaţa mea, ce dracu’!!! şi ştii de fapt care e nedumerirea
mea? că dacă ar exista, toate astea s-ar datora cumva sau ar
fi determinate de cealaltă persoană din cuplu, nu? şi atunci în
capul lui ce se întîmplă - presupunînd că aş trăi sau aş trece prin
toate alea? ar trebui să simtă şi el acelaşi lucru? sau poate o fi
destul şi suficient să simtă unul singur comuniunea aia, poate
că fiecăruia îi vine rîndul la simţit în altă vreme, în alt timp, oarecum paralel cu al tău, poate că tre’ să simtă fiecare separat şi nu neapărat concomitent, poate că le-a trăit şi el cu altcineva, în altă parte, altădată, Andros, ai-belit-o-să-mă-ierţi, într-un singur cuvînt, ar zice fetele p-aici dac-ar şti în ce încurcătură m-am băgat,
tu ai observat în cîte feluri poţi să-ţi exprimi tulburările astea ontice?
Că la noi în gaşcă, de exemplu, într-o vreme se zicea shitbăga-
mi-aş-pula! tot dintr-un foc şi tot Iară să respiri între cuvinte,
iubitule, tu chiar nu te-ai plictisit încă?! sau vrei să mă vrăjeşti
de-adevăratelea!? că tăceri ca ale tale n-am mai pomenit de mult,
să ştii, pe mine aşa ceva m-ar putea cuceri definitiv, tu chiar vrei
să te cer de nevastă?" da’ nu mai apuc să îngenunchez sau să-i
cer mîna, începe să sune telefonu’ într-o veselie, s-o fi făcut ora
exactă pentru prima reclamă televizată pe ziua de azi, năvălesc
brusc pe fir alţi şase sau şapte tipi, jumătate se pierd după
primele secunde, da’ tot reuşesc să pescuiesc vreo doi acolo -
bună dimineaţa, iubitule! răcnesc cu forţe noi şi proaspete fiindcă
îmi imaginez că măcar unu’ dintre ei o să-mi vorbească totuşi,
prea sună bolnăvicios Chopin ăsta, prea melancolic şi plouat pentru
gusturile mele învolburate - habar n-am cum arăţi şi nici nu
tre’ să-mi zici, te văd deja, e vorba şi de imaginaţie aici bine-nţeles
şi-n plus ai aşa o veselie-n tine! paradoxal e că tu nu exişti doar
în imaginaţie... sau mai ştii?! oricum eu nu pot trăi ca un simplu
spectator, eu tre’ să mă implic de fiecare dată, că altfel mă îmbolnăvesc, da’ hai să nu facem psihologoree aici pe fir, cu atîta
lume de faţă

Narcis: Ionaş, tu eşti medic pe bune? mă gîndeam şi io zilele
trecute c-ar trebui să-mi fac o operaţie estetică, să-mi respect numele pînă la capăt ce mă-sa

Ionaş: Mda, mi-aş pune şi eu o pulă mai mare... şi dup-aia aşa
de mult aş vrea să te am lîngă mine, Andreea, chiar dacă-s atîta
de beat încît nici să te fut nu pot da’ aş vrea totuşi să fii lîngă
mine... ştii, eu cît sînt, sînt tot numa’ o problemă şi nevastă-mea
nu m-ajută cu nimic, parcă nici n-am fi împreună, io-s cu ale
mele, ea cu ale ei şi fiecare cu pizda mă-sii, Andreea! vino-ncoace,
dumnezeii mă-tii! cu asistenta de gardă vorbesc acuma, nu te
speria, de-o juma’ de oră trebuia să-mi aducă o cafea şi dacă n-o
înjur nici nu mă bagă în seamă, numa’ tu mă înţelegi mă Andreea, să-mi fut una dacă nu, aşa aş vrea să murim împreună măcar un ceas, nu-mi ajung nici trei cartiere cu mintea ta da’ las’ că te prind eu odată, aşa uşor, să nu te murdăresc, să nu te jenez şi atunci eu o să stau pe spate şi tu deasupra mea înaltă şi înfiptă, bine?

Eu: Bine, Ionaş, aşa să fie - surîd şi pe cuvîntu’ meu cu prima
ocazie cînd o să nimeresc prin Timişoara îl caut, să mor io dacă
nu şi încep să mă foiesc pe scaun tulburată cînd îmi dau seama
că mi s-au umezit chiloţii m-am excitat futu-i de la neliniştea asta
pe care numa’ el ştie s-o semene între atîtea voci numa’ pe-a lui
o mai aud uneori cu inflexiunile alea chircite vocea aia ca o
gutuie ameţită de băutură, huai ce mă doare stomacu’ acuma,
ce-mi mai chiorăie maţele, ere’ că de la cafea şi biscuiţi mi se
trage

Ionaş: Păi chiar aşa, măi fată! de fiecare dată cînd te sun tu
bei cafea sau mănînci biscuiţi şi mai şi fumezi pe deasupra! Narcis
tu de unde naiba ziceai că eşti?

Narcis: Din Tîrgu-Mureş, pe lîngă Teatrul Naţional locuiesc,
da’ mai du-te dracului şi bea-ţi cafeaua, că io n-am sunat aici ca
să te aud pe tine, clar? Andreea! cînd îmi faci o vizită? că tocmai
m-am întors din Germania cu patru maşini după mine, pot să-ţi
ofer tot ce vrei tu

Eu: Nu zău!? mă întind după sticla de plastic de lîngă piciorul
scaunului şi trag o duşcă de apă minerală plină de nervi şi bulbuci
şi ai grijă că te-njur de mamă şi de tot neamu’ tău de prostcrescuţi
dacă mai vorbeşti aşa despre Ionaş!

Narcis: Bine, uite cum facem, vin eu la Bucureşti, că oricum
tre’ să-mi pun viza săptămîna viitoare, că mă car înapoi în Germania, cît vrei pentai o noapte cu mine?

Eu: Cît eşti dispus să pierzi?

Narcis: Jumătate. Dacă eşti mică de statură şi slabă şi ai sînii
mari, da’ nu exagerat de mari ci aşa, potrivit de mari, atunci aş
putea să pierd şi mai mult

Ionaş: Şi pentru ce ai ucide mă rog frumos?

Narcis: Pentru o cauză dreaptă, să zicem... am lucrat mai demult în Ministeru’ de Interne, am văzut moartea cu ochii, nici o
problemă, dacă aş avea o iubită kilăriţă şi aş fi înnebunit după
ea, aş ucide şi eu, cot la cot cu ea, îţi dai seama... şi nu suport
să fiu înjurat de mamă, pentru asta aş... nu, nici chiar aşa, n-aş
ucide, da’ de snopit în bătaie tot l-aş snopi pe ăla care se ia de
maică-mea.

Ionaş: Ah, evident, cînd ţi-e lumea mai dragă, iese la interval
sînul matern sfîrcul care hrăneşte irisul ochiului, sfîrcul care botează
unghiile de la picioare şi binecuvîntează gheaţa din frigider, în
sfîr(c)şit! sfîrcul care împunge receptorul telefonului după o baie
aprinsă într-o apă fierbinte ca asta stau bine-mersi întinsă pe pat,
cu ochii-n tavan şi mîinile sub ceafă, îmi amorţesc braţele în cinci
minute şi atunci le schimb poziţia, mi le aşez pe burtă ca un
mort, ca o moartă, ca o moarte - un deget o ia razna la plimbare
pe burtă în jos spre un mal frumos, da’ se împiedică în buric
şi cade, se trezeşte cu unghia înecată de părul mărunt, cîrlionţat,
ah, pardon, mă scuzaţi, n-am vrut, se întoarce, o coteşte mai
la dreapta, în scobitura sau încheietura piciorului, nici nu-mi dau
seama cînd începe unghia să se frece aproape amorţită de fîşia
de piele caldă, abia atinge marginea chiloţilor - cum am întins
degetul în clubul ăla după prima noapte de dragoste mare şi i-am
atins fruntea, cavalere, îţi desenez acuma o linie erotică dreaptă
şi alunecoasă de la rădăcina părului pînă în vîrful nasului, mi-era
să nu fi fost cumva noaptea trecută o nălucire a minţii mele, da’
nu era - aluneca degetul meu încet pe fruntea lui n-avea nici o
treabă pe linia subţire a nasului, ca acum, la graniţa dintre lumi,
închizi ochii că nu mai e nimic de văzut în momentele astea în
scobitura dintre picioare în lichidul fiert vîscos întins pe cearşaf
cînd propriul tău gînd ca un deget curios şi umed alunecă
se bagă-n tine şi te cotrobăie pe dinăuntru cînd te scurmă gîndul şi te vrea aiurea-n tramvaie pe străzi în pat te vrea peste tot pînă cînd îl vrei şi tu pe el, îi vrei mîinile minţile şi picioarele lungi grele ca o plapumă sufocantă irespirabilă să mă învelească să mă cuibărească
să mă aducă-n simţiri, să-mi bage minţile-n cap să nu uite să-mi
lase banii pe noptieră - o mie, o sută de mii, o brumă de
impresie că ar putea la o adică să fie el, i-ar putea lua locul, fir-ar,
mi-ar înlocui iubitul primordial fără să bag de seamă!?!

măi femeie, ăăă... fată!

că altfel nu poţi să-mi zici, nu?

măi, pe mine mă cheamă Lucian, am 40 de ani împliniţi şi tu
nu mai fi supărată, că găseşti altu’ în loc, ce dracu’! eşti
domnişoară drăguţă şi simpatică, măi fată, io nu-s tîmpit, io-s om
de casă şi divorţat, io am nevoie de o femeie de casă!

ah, înţeleg...

aşa că, dacă tu vii aici la Constanţa, să faci bine şi să devii o
femeie de casă, nu mai lucrezi acolo, gata, îţi interzic să stai acolo
cu curvele alea, te ţin eu acasă, stai cuminte şi faci mîncare şi calci
cămăşile, bine?

ăăă... Lucian, da’ eu nu ştiu să calc cămăşile...

păi cîţi ani ai tu, măi fată...?

21. . .

ooo, tinerică şi proaspătă, cum îmi place mie mai bine! ei, lasă
că te învăţ eu să calci cămăşi, bine? da’ de fapt tu ce ştii să faci,
măi fată?

cafea

ţţţ! ţţţ! ce generaţie depravată! că numa’ să fumaţi ştiţi şi să
beţi cafea şi să vă uitaţi la telenovea! da’ lasă că ajungi tu aici şi-ţi
scot io toţi gărgăunii din cap, da-n primu’ rînd nu trebuie să mai
lucrezi acolo, că e mare mizerie cu toate curvele alea la un loc...

Lucian, da’ tu crezi c-o să ne descurcăm doar cu banii tăi? cam
cît cîştigi tu pe lună, dacă nu te superi că întreb?

măi fată, o să ne descurcăm noi cumva, io iau în mînă cam
un milion patrusute

aha... eu aici iau în mînă cam şase milioane, da’ dacă zici tu
c-o să ne descurcăm, gata, io mă las de erotice...

şase milioane!? măi fată, atunci... ei... dacă tot te-ai obişnuit
acolo poţi să mai lucrezi, da’ nu aşa mult, că te strici de cap, să
lucrezi şi tu mai puţin, cam de patru milioane, bine? şi acuma fii
atentă, dacă vii la Constanţa, tre’ să vii dimineaţa, că după-masă
poate vine nevastă-mea pe la mine

păi Lucian! ai zis că eşti divorţat?!? ce naiba înseamnă asta?
adică mă minţi aşa, pe faţă?

măi, îs divorţat, stai liniştităăă, da’ nevastă-mea nu vrea să-mi
acorde divorţul...

de ce?!

pentru că am un nume deştept, de aia! nu vrea să-mi lase numele!

măi să fie... şi mă rog care e numele ăla al tău?



va urma