Mantia Inselaciunii (26)

James Luceno

Cohl clipi, apoi deschise ochii. Văzu neclar faţa plină de sânge a lui Boiny. Se simţea ameţit şi agitat. Ştia că ar fi trebuit să sufere puternic, dar abia îşi simţea corpul. Evident, Boiny îi dăduse o doză de analgezice. Cohl simţea în gură gustul sângelui şi încă ceva – uscăciunea siropoasă a bactei.
Trăsăturile lui Boiny începură să prindă formă şi să devină clare. O rază de laser arsese o tăietură adâncă în partea stângă a craniului verzui al rodianului. Pe rană scânteia bacta proaspăt aplicată, dar Cohl se îndoia că substanţa miraculoasă avea să învingă.
Memoria îi reveni iute. Tresări şi încercă să se ridice în capul oaselor.
— Stai, căpitane, zise Boiny. Avea glasul slab şi răguşit. Odihneşte-te o clipă.
Cohl nu-i dădu atenţie. Se ridică şi imediat căzu cu faţa în jos pe podeaua dură. Auzi cum i se rupse vârful nasului şi simţi o picătură de sânge scurgându-i-se pe mustaţă şi căzându-i pe buza inferioară.
Începu să se târască pe podea spre locul în care trupul Rellei zăcea nemişcat – nemişcat şi rece când îşi întinse mâna şi îi atinse faţa cu vârfurile degetelor.
Brusc, Boiny apăru iar lângă el.
— E moartă, căpitane, spuse el, îndurerat. Când mi#am revenit, nu mai puteam face nimic.
Cohl se târî şi ultimul metru până la Rella. Îşi aruncă braţul drept peste umerii ei, trăgând-o spre el şi plângând în tăcere pentru o clipă.
— Trebuia tu să te întorci, zise el încetişor, printre suspine.
Apoi se răsuci pe spate şi se uită urât la Boiny.
— Trebuia să mă laşi să mor.
În mod clar, Boiny îi anticipase mânia.
— Dacă ai fi fost pe moarte, aş fi putut s-o fac. Trase într-o parte cămaşa sfâşiată a lui Cohl pentru a dezveli vesta blindată de dedesubt. Vesta a absorbit mare parte din încărcătură, dar ai răni interne. Se uită la umărul stâng zdrobit al lui Cohl, apoi se aplecă pentru a-i examina fruntea. Am făcut tot ce am putut cu restul rănilor.
Cohl îşi duse mâna la cap. Raza trasă din pistolul Rellei îi arsese tot părul de pe partea dreaptă a capului şi îi lăsase o rană la fel de adâncă şi de neregulată ca şi cea de pe craniul lui Boiny.
— Unde ai găsit...
— O trusă medicală de urgenţă într-un dulap de lângă uşă. Plasturii cu bacta sunt expiraţi de câteva luni, dar probabil că au destulă eficacitate ca să ne ţină o vreme.
Cohl îşi duse dosul palmei la nas, apoi inspiră anevoie.
— Capul tău...
— Fracturat şi ars. Dar mi-am dat o doză sănătoasă din analgezicele pe care ţi le-am dat şi ţie. Am luat aproape o supradoză. Dar cel puţin acum te văd într#un singur exemplar.
Cohl reuşi să se ridice în capul oaselor. Uitându#se prin încăpere, zări omul pe care îl omorâse zăcând cu faţa în sus pe podea, exact acolo unde căzuse. Altfel, camera era goală. Se uită iar la Boiny.
— De ce nu ne#au terminat?
— Asta nu trebuia să se întâmple. Cred că Havac a intrat în panică.
Cohl se gândi la asta o clipă.
— Nu. Jedi sunt pe urmele noastre. Vrea să fim găsiţi. Făcu o scurtă pauză, apoi adăugă. Dar nu e destul de nebun să creadă că mi#aş ţine gura despre această misiune, din vreun sentiment de onoare prost înţeleasă.
— Fac pariu că el contează pe faptul că nu o să#i trădezi pe Lope şi pe ceilalţi.
Cohl dădu încet din cap.
— Havac m#a citit bine. Dar o să regrete că nu m#a omorât când a avut ocazia. Cu un efort vizibil, se ridică în genunchiul sănătos. Mai e vreunul dintre ei în depozit?
— Doar agenţii de vamă legaţi pe coridor. Cala de marfă e goală.
Cohl întinse mâna spre rodian.
— Ajută#mă să mă ridic.
Se strâmbă când Boiny îl trase în picioare. Cu grijă, îşi aşeză piciorul stâng pe podea şi aproape se prăbuşi.
— O să am nevoie de o cârjă.
— Găsesc eu ceva, zise Boiny.
Cohl rămase în echilibru pe piciorul sănătos. Se gândi că i#ar putea exploda inima dacă se uita iar la Rella, dar se forţă, totuşi, să coboare privirea.
— Unii dintre noi se nasc pentru a fi trădaţi, şopti el. Nu pot să mă revanşez faţă de tine, Rella. Dar pot încerca din toate puterile care mi#au mai rămas să te răzbun.
Sprijinit în cârja pe care o făcuse rodianul dintr#o ţeavă şi un suport din plastoţel acoperit cu pânză, Cohl îl urmă pe Boiny pe coridor. Agenţii vamali legaţi abia îi simţiră în timp ce se mişcau în tăcere spre intrarea dinspre astroport a depozitului. Agenta a cărei uniformă o luase Rella rămăsese inconştientă de la injecţia pe care Boiny i#o făcuse la bordul navei.
Încăperea din faţă era plină de zgomotul decolărilor şi al aterizărilor, în ciuda faptului că uşile culisante erau închise. Săniile repulsoare încă pluteau la un metru de podeaua acoperită cu rumeguş şi totul era cam aşa cum îşi amintea Cohl.
Boiny cercetă camera o clipă, apoi merse în centrul ei la doi metri de sania din frunte.
— Aici a fost o cutie de arme.
Cohl se uită la urmele trădătoare din rumeguş.
— E prea mare pentru o cutie de arme.
Privind în jur, cei doi zăriră în acelaşi timp holoproiectorul portabil. Se odihnea pe trenul de aterizare ridicat al uneia dintre sănii. Boiny ajunse primul la el. Punându#l pe sanie, îl porni. Cohl şchiopătă către el în timp ce aparatul începea să deruleze imaginile stocate în el.
— Sala întâlnirii la nivel înalt, zise el, ca răspuns la imaginea tridimensională a clădirii maiestuoase cu acoperiş în formă de dom şi a colinei pe care o încorona.
Boiny lăsă imaginile să se deruleze iar, oprind aparatul când arăta o privelişte generală a movilei împădurite şi a celor patru bulevarde care duceau către sală.
— Punctul de observaţie din grupul de acoperişuri pe care l#am văzut mai devreme, spuse Boiny, pornind deja derularea în sens invers a imaginilor. Havac ar fi putut plănui să îl atace pe Valorum înainte de a ajunge la summit.
Cohl îşi mângâie ce mai rămăsese din barbă în timp ce se gândea la asta. Făcu semn spre holoproiector.
— Nu l#a uitat aici. A vrut să fie găsit – aşa cum a vrut să fim şi noi găsiţi.
Brusc, Boiny se aplecă sub una dintre sănii.
— Uite ceva ce probabil nu se aşteaptă să fie găsit, spuse el în timp ce se ridica.
Cohl miji ochii la cilindrul metalic îndesat pe care i#l arăta Boiny.
— Un şurub de blocare?
— Însă un model neobişnuit. Boiny ridică şurubul la nivelul ochilor. Seamănă cu cele pe care le#am tras în droizii de securitate de la bordul Profitului, dar modificat pentru a se potrivi unui droid mai avansat. Poate un model de luptă.
— Havac are un droid, zise Cohl, mai mult pentru sine. Cercetă podeaua din ochi. Asta să fi fost în cutie? Sau să fie de la altceva?
Boiny deveni sceptic.
— Frontul Nebula foloseşte droizi? Asta nu e corect. Se uită iar la şurub. Un lucru e sigur, căpitane. Şurubul ăsta a fost deja într#un droid. Se văd urmele lăsate de instrumentul cu care a fost scos.
Cohl luă şurubul şi îl strânse în pumn.
— L#am avertizat pe Havac că o persoană din Frontul Nebula a informat Departamentul Judiciar despre planurile noastre de a ataca Profitul. Să presupunem că s#a hotărât să#şi ia măsuri de precauţie suplimentare când a pus la cale operaţiunea asta. Se uită la Boiny. Havac a spus că Frontul i#a ademenit pe Jedi pe Asmeru. Asta ar putea însemna că atentatul la viaţa lui Valorum pe Coruscant a fost un truc pentru a distrage atenţia de la Eriadu.
— Corect, zise Boiny cu nesiguranţă.
Cohl aruncă o privire spre holoproiector.
— Havac ne lasă pe noi şi holoproiectorul pentru a fi descoperiţi de autorităţi...
Rînjii cu răutate.
— Boiny, nu sunt sigur cum are de gând Havac să acţioneze, dar cred că ştiu ce plănuieşte să facă.
— Căpitane? zise Boiny zăpăcit.
Cohl vârî şurubul de blocare în buzunarul de la piept şi începu să şchioapete spre coridor.
Boiny îl urmă, făcând semn către holoproiector.
— N#ar trebui măcar să şterg ce e în el?
Cohl clătină din cap.
— Ascunde#l la vedere, aşa cum a făcut şi Havac. Singurul mod în care o să ajungem la el este asigurându#ne că toţi ceilalţi se învârt în jurul cozii.
În faţa intrării în palatul guvernatorului#locotenent Tarkin, Valorum, Sei Taria şi restul delegaţiei Coruscantului aşteptau sosirea caravanei lor de vehicule cu elevatoare repulsoare. Tunicile la modă şi mantiile de brocart erau încă o dată la ordinea zilei, în afara personalului de securitate, care era aproape la fel de numeros ca şi diplomaţii.
— Sper că şederea dumneavoastră cu noi a fost plăcută, îi spunea Tarkin lui Valorum.
— Foarte plăcută, răspunse Valorum. Permiteţi#mi să vă ofer aceeaşi ospitalitate dacă veţi vizita vreodată Coruscantul.
Tarkin zâmbi fără să#şi dezvelească dinţii.
— Sper, domnule Cancelar Suprem, că, odată, Coruscantul îmi va fi a doua casă. Tot Nucleul, de fapt, de la Coruscant la Alderaan.
— Sunt sigur că aşa va fi.
Căpitanul detaşamentului Gărzii Senatoriale se apropie cu o coală de durhârtie în mână. În locul obişnuitei puşti de paradă, un pistol cu laser de ultimă generaţie îi atârna pe umăr.
— Avem traseul convoiului plutitor, domnule Cancelar Suprem.
— Pot să mă uit şi eu? întrebă Tarkin.
Garda se uită la Valorum pentru permisiune.
— Lasă#l să#l vadă.
Tarkin cercetă coala de durhârtie.
— Cam ocolit – poate inutil. Dar nu ar trebui să avem probleme să ajungem la timp la sala întâlnirii. Se uită pe aleea lungă care ducea la conac. Guvernatorul trebuie să ajungă din clipă în clipă. Apoi putem pleca cu toţii.
Tocmai când Tarkin voia să mai adauge ceva, apăru un speeder de teren, îndreptându#se în viteză spre locul în care stăteau el şi Valorum.
— Ce mai e acum? întrebă Tarkin când vehiculul cu două locuri ajunse lângă casă şi se opri.
Fără mantiile lor de Jedi, Adi Gallia şi Saesee Tiin coborâră din vehiculul plutitor şi veniră drept spre Valorum. Tiin fu cel care vorbi.
— Domnule Cancelar Suprem, există o problemă. Avem confirmarea că asasini angajaţi de Frontul Nebula au trecut de securitatea de pe Eriadu. Qui#Gon Jinn şi alţi câţiva Jedi s#au dus la astroport, în speranţa de a#i intercepta.
— Pericolul nu mai este nesigur, domnule Cancelar Suprem, zise Adi cu sinceritate.
Valorum se încruntă.
— Vreau să fie găsiţi, spuse el în cele din urmă. Nu vreau ca summitul să fie întrerupt.
Tiin şi Adi dădură din cap.
— Veţi fi acum de acord să vă însoţim? întrebă Tiin.
— Nu, zise Valorum neutru. Trebuie păstrate aparenţele.
Adi îl privi îndelung.
— Atunci veţi fi măcar de acord să vă ţineţi pornit câmpul de forţă al vehiculului?
— Insist neapărat asupra acestui lucru, interveni Tiin. Este obligaţia lui Eriadu să se asigure că nu păţiţi nimic.
Cu vizibilă neplăcere, Valorum aprobă cu o mişcare din cap.
— Până când ajungem la întâlnirea la nivel înalt.
Roşu la faţă de furie, Tarkin se întoarse către un grup de agenţi de securitate de pe Eriadu care stătea în spatele său.
— Aveţi grijă ca străzile să fie libere. Arestaţi pe oricine aveţi motive să suspectaţi. Nu vă faceţi griji cu problemele de legalitate. Faceţi tot ce este necesar.
Agenţii de securitate de pe Eriadu erau deja la faţa locului când Qui#Gon, Obi#Wan, Vergere şi Ki#Aki#Mundi ajunseră la depozitul vămii.
Un agent uman îndrepta un dispozitiv de scanare spre câteva sănii repulsoare parcate chiar lângă intrare, în interior, pe care încă se mai aflau douăsprezece containere de marfă înguste, ale căror capace deschise arătau că erau goale. În altă parte în spaţiul larg, un grup de agenţi vamali furioşi era interogat.
Comandantul uman al echipei de securitate veni de pe un coridor slab luminat. În spatele său erau doi bipezi acoperiţi cu chitină şi cu solzi verzi, având ochi mari şi negri, râturi scurte, creastă şi guri fără dinţi.
Qui#Gon văzu cum Obi#Wan căscă gura.
— Verpini, explică el. Specia are organe în piept care o ajută să comunice prin intermediul undelor radio. Însă pot să vorbească şi înţeleg şi bazica, dar cu ajutorul aparatelor de traducere. Simţurile lor ascuţite îi fac nemaipomeniţi la munca de detaliu.
— Verpini, zise Obi#Wan, scuturând din cap uimit.
Văzându#i pe cei patru Jedi, comandantul se apropie, în timp ce perechea de extratereştri începu să cerceteze podeaua acoperită cu rumeguş.
Qui#Gon se prezentă pe sine şi pe ceilalţi.
— Avem doi oameni morţi în camera din spate, spuse comandantul după ce se uită la Vergere în acelaşi fel în care se uitase şi Obi#Wan la verpini. Un bărbat, o femeie, ambii morţi din cauza razelor de laser trase de aproape, însă cu arme diferite. Nivelul de carbon de pe podea şi de pe pereţi indică faptul că a avut loc o adevărată luptă cu pistoale. Petele de sânge arată că măcar unul dintre combatanţii care a scăpat era rodian. Plasturi cu bacta, carne sintetică şi cine mai ştie ce lipseşte din trusa medicală aflată în cameră. Aşteptăm analiza amprentelor.
— Partenerul căpitanului Cohl este rodian, zise Qui#Gon.
Comandantul notă acest lucru în datapad, apoi arătă spre grupul de agenţi vamali.
— Au fost luaţi prin surprindere de nu mai puţin de opt atacanţi bine înarmaţi, mulţi dintre ei umani, dar cel puţin patru nikto şi doi bithi.
— După atacul surpriză au fost băgaţi în coridor, aşa că nu pot oferi prea multe informaţii în plus. Însă femeia, cea de acolo, este ofiţerul#şef al navei vamale pe care au deturnat#o teroriştii. A identificat#o pe femeia moartă din spate ca fiind căpitanul cargobotului corellian la bordul căruia a urcat. Este încă un pic cam ameţită din cauza injecţiei soporifice, dar spune că a văzut şi un rodian şi crede că îşi aminteşte că a zărit un gotal şi doi bărbaţi umani.
— Se pare că toţi au ieşit din depozit pe o uşă din spate care dă pe drumul de serviciu al astroportului. Presupunem că pilotează platforme plutitoare sau speedere de teren.
Comandantul se îndreptă spre centrul camerei şi făcu un gest larg.
— Totul aici este aşa cum am găsit, în afară de aparatul ăla pe care l#am observat sub una dintre sănii.
Qui#Gon şi ceilalţi Jedi se uitară în direcţia pe care o arăta degetul lui şi văzură un holoproiector portabil pus pe o cutie de marfă.
— Cohl e în multe feluri, dar nu neglijent, spuse Qui#Gon.
— Şi noi credem că este deliberat. Dar s#a mai auzit ca până şi profesioniştii să facă greşeli.
Comandantul merse la holoproiector. Era gata să îl activeze, când unul dintre asistenţii săi interveni.
— Domnule comandant; verpinii spun că există semnele a mai bine de doisprezece oameni, dintre care câţiva au venit înăuntrul acestor cutii înalte. La un moment dat, cei mai mulţi dintre ei s#au strâns în jurul a ceea ce trebuie să fi fost o cutie, acolo, poate pentru a privi imaginile pe care le conţine holoproiectorul. Printre ei era un gotal, care a venit, de asemenea, într#unul dintre containere. Smocuri de blană au fost găsite în penultimul container şi pe podea, acolo, în cantităţi mari.
— O încăierare? întrebă comandantul.
— S-ar putea, domnule. Gotalii au tendinţa de a năpârli atunci când sunt luaţi prin surprindere sau speriaţi.
— Ce i-ar fi putut speria?
— Nu se ştie, domnule.
Comandantul îşi ridică privirea de pe datapad.
— Altceva?
— Urmele care duc pe coridor şi înapoi. O pereche este, cu siguranţă, rodiană. Sângele din camera din spate explică de ce rodianul mergea nesigur când s#a întors în această încăpere. Cel care l-a însoţit înapoi aici nu se simţea nici el prea bine, judecând după faptul că îşi sprijinea partea stângă a corpului de o cârjă improvizată dintr-o ţeavă. Urmele celor doi răniţi sunt peste tot în această cameră. Rodianul a luat ceva de sub una dintre săniile plutitoare, dar nu putem fi siguri ce a fost – dacă nu a fost holoproiectorul. Dovezile sugerează că amândoi au plecat pe uşa din spate, la fel ca şi ceilalţi, dar au mers pe jos, cel puţin până au ajuns la cabina de anunţuri publice din colţ.
Comandantul termină de notat şi se uită la Qui-Gon.
— Toate acestea vă ajută să înţelegeţi mai mult?
— Căpitanul Cohl, rodianul şi femeia trebuie să fi fost atacaţi în încăperea din spate.
— Atacaţi? De Havac?
Qui-Gon dădu din cap.
— Havac a crezut că toţi trei erau morţi?
— Nu, s-a aşteptat să îi găsim pe Cohl şi pe rodian în viaţă.
— De ce ar risca asta? întrebă comandantul.
Qui-Gon se uită la el.
— Pentru că vrea să ne facă să-i pierdem urma.
Comandantul se scărpină în cap gânditor.
Obi-Wan împinse holoproiectorul către el.
— Să vedem ce găsim aici.



va urma