Cristian Ţîrlea
Am
încetat să plâng.
De
când mint, în gura mare,
râd.
Îmi
joc simţămintele lipsă.
Aştept
un fulger.
Ce
uşor este să trăieşti
în
afara vieţii!
Am
ridicat o pleoapă.
Ce
efort!
Pe
cealaltă
am
lăsat-o să doarmă
Orizonturi.
Visam
lângă mine.
M-am
trezit un fel de-a fi.
Rupeam
buzele fetelor.
Mângâiam
mătasea coapselor.
Mă
lăsam plâns
când
plecam.
Pe-atunci
făceam
coroniţe din speranţe.
Îmi
rup din trecut viitorul
pentru
că eşti prezent, dor.
Mâine
voi reiubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu