Dorinţe

Iuri Iulian Lorincz

Cât mi-aş dori

să dorm în baldachine

în aşternuturi

albe de mătase

s-alung din somn

vise meschine

păstrând

pe cele mai frumoase

şi cât aş da

să împărţim aceeaşi pernă

acelaşi gând

să-l fredonăm în noapte

un sânge cald

să ne zvâcnească-n venă

iar buzele

să murmure dulci şoapte

m-aş lecui

de insomnii coşmaruri

şi frică de-ntuneric

nu aş mai avea

dar noi iubito

suntem două zaruri

rostogolite-n zări de muşama