sâmbătă, 1 august 2015

Mantia Inselaciunii (24)


James Luceno




Într-o zonă interzisă a astroportului, Adi Gallia îi întâmpină pe Qui-Gon şi Obi-Wan atunci când ieşiră din naveta cu bot ascuţit care îi adusese pe planetă.
— Jediul favorit al înaltului Consiliu, spuse Adi când Qui-Gon se apropie, cu părul lung şi mantia cenuşie răvăşite de vânt. Aproape că mă aşteptam ca tu şi credinciosul tău Padawan să veniţi în viteză în nava de susţinere a căpitanului Cohl.
— Am lăsat Şoimul-Liliac pe orbită, răspunse Qui-Gon fără umor. Care e situaţia aici?
— Maeştrii Tiin, Ki#Adi#Mundi, Vergere şi alţi câţiva vin de pe Coruscant.
Qui#Gon îşi puse mâinile în şolduri.
— Ai cerut securităţii să verifice cargoboturile corelliene?
Adi îi oferi o privire adânc îndurerată.
— Ştii câte cargoboturi corelliene sunt pe orbită în momentul ăsta? Dacă nu poţi oferi o semnătură a motoarelor sau vreun fel de identificare, nu prea are nimeni ce face. Şi aşa, vămii şi securităţii le va lua o lună să cerceteze fiecare navă.
— Şi căpitanul Cohl?
Adi clătină din cap, cozile bonetei ei strâmte biciuindu#i trăsăturile frumoase.
— Nimeni care să se potrivească descrierii lui Cohl nu a trecut pe la biroul de imigraţie de pe Eriadu.
— S#ar putea să fi ajuns primii, maestre? întrebă Obi#Wan. Şoimul#Liliac este cea mai rapidă navă cu care am călătorit vreodată.
Adi aşteptă răspunsul lui Qui#Gon, care fu o scuturare din cap, în sens negativ.
— Cohl e pe aici, pe undeva. Îl simt.
Cei trei se uitară în jur, întinzându#şi Forţa.
— Acum este atâta tulburare, încât e greu să te concentrezi pe ceva, spuse Adi după o vreme.
Hotărârea îi ascuţi privirea lui Qui#Gon.
— Trebuie să îl convingem pe Cancelarul Suprem Valorum să ne lase să luăm locul Gărzilor sale Senatoriale. Este singura noastră speranţă.

Havac îi conducea pe un coridor lung. Lângă un perete stăteau căzuţi cam doisprezece agenţi de securitate legaţi la mâini, la picioare, la gură şi la ochi, care scoaseră exclamaţii înfundate de furie când trecură Cohl, Rella şi Boiny. Havac continuă spre o încăpere care găzduia mica uzină electrică a depozitului.
Deschise uşa şi le făcu semn tuturor să intre. Pâlpâind în tavan, lămpile iluminau generatorul zgomotos, împreună cu zeci de cutii de transport nedeschise. Camera puţea a lubrifianţi şi a combustibil lichid.

Comportamentul lui Havac se schimbă de îndată ce închise uşa în urma lui. Îşi desfăcu eşarfa care îi acoperea faţa şi o aruncă la podea.
Cohl îl privi curios.
— Ce te-a scos din sărite, Havac?
— Tu, spumegă el. Aproape că ai distrus totul!
Cohl avu un schimb rapid de priviri cu camarazii săi, apoi spuse:
— Ce tot bolboroseşti acolo?
Havac se luptă să îşi revină.
— Jedi au aflat că ai angajat asasini şi că plănuieşti ceva pe Eriadu. Poza ta e pe tot HoloNetul!
— Din nou, Jedi. Cohl îşi fixă privirea asupra lui Havac. Parcă tu şi Cindar trebuia să îi ţineţi ocupaţi.
— Noi ne#am făcut partea. I-am momit pe Jedi pe Asmeru şi am reuşit să momim şi mai mulţi dintre ei departe de Eriadu. Dar tu, tu ai lăsat o urmă pe care orice amator ar putea-o lua, iar acum Cindar e mort din cauza asta.
— Mă ierţi dacă nu plâng, spuse Cohl plat.
Havac ignoră această remarcă şi începu să bată podeaua la pas.
— Am fost obligat să schimb tot planul. Dacă nu ar fi fost ajutorul sfătuitorului nostru...
— Calmează#te, Havac, i-o tăie Cohl. O să faci un atac cerebral.
Havac se opri în spatele Rellei şi arătă cu degetul spre Cohl.
— O să trebuiască să#i folosesc pe cei pe care i#ai adus ca să fac o diversiune.
Trăsăturile lui Cohl se transformară într#o mască a asprimii.
— Nu pot să permit asta, Havac. Nu i#am adus aici ca să fie omorâţi. Au încredere în mine.
— Mulţumeşte#te cu faptul că o să moară bogaţi, căpitane. Mai mult, nu#mi pasă ce crezi tu că poţi să permiţi sau nu. Nu te las să te bagi în asta.
Cohl râse scurt.
— O să mă opreşti? Se întoarse şi porni spre uşă.
— Stai pe loc!
Havac înhăţă brusc pistolul Rellei. Ea încercă să se ferească, dar nu reuşi la timp. Havac o prinse cu mâna stângă pe după gât şi îi lipi pistolul de tâmplă.

Cohl se opri brusc şi se întoarse încet către el. Boiny era cam la fel de departe de Havac ca şi el, dar nici unul dintre ei nu riscă să se mişte.
— Nu ai tu nervi pentru genul ăsta de treabă, Havac, spuse Cohl cu un glas controlat. Lasă pistolul şi dă#i drumul.
Havac nu făcu decât să o strângă şi mai mult pe Rella de gât. Ea se prinse cu mâinile de antebraţul lui.
— Ai zis#o cu gura ta, căpitane: oricine poate fi omorât. O fac dacă încerci să pleci. Jur, o fac.
Cohl îi aruncă o privire lui Boiny înainte de a răspunde.
— Havac, mai gândeşte#te. Tu eşti ăla cu cap, mai ţii minte? Ne#ai angajat să fim muşchii.
Havac era roşu de furie şi de panică; tremura din tot corpul.
— Mă subestimezi. Întotdeauna ai făcut#o.
— Bine, spuse Cohl. Poate că aşa este. Asta tot nu înseamnă că...
— Îmi pare rău că trebuie să fie aşa, îl întrerupse Havac. Dar când se ajunge la păzirea intereselor Inelului Exterior, oamenii ca tine, ca Rella şi ca mine sunt dispensabili. Oricum, sfătuitorul nostru preferă cât mai puţine capete libere.
Uşa se deschise şi doi dintre acoliţii lui Havac intrară în cameră cu pistoalele ridicate.
Cohl văzu durerea din ochii negri, frumoşi ai Rellei.
— Oh, Cohl, zise ea cu o voce înceată, tristă.
Brusc, Havac îşi întoarse pistolul şi trase.
Raza de laser şuieră pe lângă capul Rellei, lovindu-l pe Cohl în piept. O a doua rază lovi peretele din spatele lui Cohl şi ricoşă prin încăpere. Răsucindu#se pe o parte, Cohl se aruncă peste cei doi bărbaţi de la uşă, doborându-i la pământ cu trupul său.
În aceeaşi clipă, Rella îşi îndoi piciorul drept, izbindu-l pe Havac cu talpa în vintre. El se împletici în spate, gâfâind, dar reuşi să nu scape pistolul. Boiny se aruncă spre Rella, încercând să o tragă la podea, însă Havac începu să tragă la întâmplare, nimerind#o pe Rella în gât şi pe Boiny într#o parte a capului.
Luptându#se cu cei doi bărbaţi pe care îi pusese la pământ, Cohl auzi focurile de laser şi o văzu pe Rella căzând. Mânia bruscă îi veni în ajutor, făcându#l să smulgă un pistol din mâna unuia dintre oameni şi să îl omoare cu un foc tras în faţă. Celălalt se rostogoli şi se ridică în genunchi, trăgând o salvă spre Cohl.
Acesta simţi căldura puternică arzându#i coapsa, abdomenul şi fruntea. Zbură cu spatele spre zid şi alunecă încetişor la podea, pistolul căzându#i din mână.
În capătul opus al camerei, Boiny scăpă un geamăt şi se întoarse pe spate, sângele ţâşnindu#i din cap.

Printre genele pe jumătate deschise, Cohl se uita fix la Rella. O singură lacrimă aluneca neregulat pe obrazul ei drept spre linia gâtului. Cohl îşi întinse mâna dreaptă spre ea, doar pentru a-i aluneca lângă el, ca o greutate moartă.
— Havac, zise el slab, înainte de a#i cădea capul în piept.
Cu spatele lipit de perete, Havac, tremurând, aruncă pistolul Rellei, ca şi cum abia atunci şi#ar fi dat seama că îl ţinea în mână. Se uită cu ochii mari la camaradul său.
— E... e moartă?
Ţinând pistolul pregătit, omul merse mai întâi la Rella, apoi la Boiny şi, în cele din urmă, la Cohl.
— Da... Şi ăştia doi sunt pe ducă. Ce facem cu ei?
Se auzi cum Havac înghiţi în sec.
— Autorităţile îl vânează pe căpitanul Cohl, bălmăji el. Poate că ar trebui să le lăsăm să îl descopere.
— Şi ceilalţi – cei pe care i#a adus Cohl?
Havac se gândi puţin. Apoi recuperă eşarfa pe care o aruncase pe podea şi începu să şi#o înfăşoare în jurul feţei.
— Mă ştiu doar ca Havac, zise el şi se îndreptă spre uşă.
Un detaşament de gărzi de securitate de pe Eriadu îi escortă pe Qui#Gon, Obi#Wan şi Adi Gallia la uşa bine păzită a apartamentelor temporare ale cancelarului suprem din maiestuoasa casă a guvernatorului#locotenent Tarkin.
Sei Taria îi conduse de acolo.
— Nu am reuşit să vă mulţumesc personal pentru faptele voastre de la Senat, îi spuse Valorum lui Qui#Gon. Dacă nu aţi fi fost dumneavoastră şi Adi Gallia, probabil că nu m#aş fi aflat astăzi aici.
Qui#Gon dădu din cap în semn de respect şi de recunoaştere.
— Forţa a fost cu dumneavoastră în acea zi, domnule Cancelar Suprem. Dar nu suntem siguri că ameninţarea a fost îndepărtată. Există motive să credem că atacul din piaţă a fost plănuit pentru a ademeni trupele de menţinere a ordinii ale Republicii în sectorul Senex şi, astfel, pentru a ne distrage atenţia de la o acţiune asemănătoare pe care Frontul Nebula speră să o execute pe Eriadu.
Valorum îşi arcui sprâncenele groase.
— O lovitură împotriva mea aici ar submina puţinul sprijin de care se bucură Frontul Nebula în momentul de faţă în Inelul Exterior.
— Frontul Nebula nu are mai multă încredere în Republică decât are în coaliţia lumilor îndepărtate, răspunse Qui#Gon pe un ton calm, dar ferm. Atacându#vă aici, Frontul Nebula ar putea spera să convingă Republica să renunţe la orice interese în zonele libere şi să pună bazele unei mişcări separatiste în Inelul Exterior. Strânse din buze. Ştiu că sfidează logica, domnule Cancelar Suprem, dar Frontul Nebula pare să fi renunţat la raţiune.
Valorum se depărtă de Qui#Gon, apoi se întoarse rapid.
— Atunci, de mine depinde să îi conving pe delegaţii sectoarelor îndepărtate să ridice jugul sub care Frontul Nebula şi Federaţia Comercială i#au pus.
— Domnule Cancelar Suprem, interveni Adi, vă veţi gândi, cel puţin, să vă amânaţi luarea de cuvânt din deschidere până când vom avea şansa să dezvăluim planul Frontului Nebula? Este posibil ca asasinii să fi reuşit deja să treacă de forţele de securitate de pe Eriadu.
Valorum clătină din cap.
— Nici nu vreau să aud. În această fază târzie, orice schimbare în desfăşurare ar fi interpretată ca o slăbiciune sau o ezitare. Se uită la cei trei Jedi. Îmi pare rău. Îmi dau seama că îmi vreţi doar binele. Dar de dragul Republicii, nu vă pot permite să interveniţi.
Adi înclină capul.
— Vă vom respecta dorinţele, domnule Cancelar Suprem.
Cei trei Jedi se întoarseră şi ieşiră.
De îndată ce uşa se închise în urma lor, Qui#Gon zise:
— Trebuie să mergem direct la locul în care se ţine întâlnirea la nivel înalt şi să vedem ce putem afla.
— Dacă atacul asupra lui Valorum nu l-a pus în centrul atenţiei summitului, atunci Asmeru a făcut-o cu siguranţă, îi spunea senatorul Bor Gracus de pe Sluis Van lui Palpatine, în timp ce mergeau la pas cu şuvoiul încet de delegaţi către scanerele biroului de imigraţie de pe Astroportul Eriadu.
Om sau extraterestru, aproape toţi erau înveşmântaţi în robe şi cape din cele mai alese materiale, inclusiv Palpatine şi însoţitorul său temporar de la coada şerpuită, care erau îmbrăcaţi la fel, în robe bogat împodobite, cu mâneci încăpătoare şi gulere duble înalte.
Sate Pestage şi Kinman Doriana, de asemenea îmbrăcaţi la fel, în mantii negre, mergeau aproape în spatele lui Palpatine.
— Un zvon pe care l#am auzit sugerează că mulţi dintre delegaţii planetelor din Inelul Nucleului şi din cel Exterior şoptesc că acţiunile Cancelarului Suprem pe Asmeru au fost o încercare îndrăzneaţă de a se da bine pe lângă Federaţia Comercială.
Gracus era un om dolofan, cu ochii ieşiţi din orbite şi un nas moale. Planeta lui natală se mândrea cu un mic, dar înfloritor, şantier naval. Ca şi celelalte lumi din apropierea şi de pe ruta comercială Rimma, Sluis Van îşi vedea importanţa viitoare ca fiind prestabilită.
— Zvonurile au valoare doar dacă sunt exacte, domnule senator, spuse Palpatine după o clipă. Cancelarul Suprem Valorum nu poate fi considerat un susţinător al politicilor comerciale necinstite.
— Necinstite, ziceţi? Nu v#am auzit să ovaţionaţi când Valorum şi#a ţinut discursul în care a slăvit avantajele taxării zonelor libere.
— Asta nu înseamnă că eu gândesc altfel, spuse Palpatine cu o voce calmă. Dar, ca şi pe dumneavoastră, poziţia mea mă obligă să fiu vocea celor pe care îi reprezint şi, deocamdată, Naboo rămâne indecis.
Gracus îi aruncă o privire piezişă.
— Vreţi să spuneţi că regele Veruna este nehotărât.
— Problemele lui cresc, fiţi sigur. Suveranul nostru este prea prins în scandal pentru a se mai gândi prea mult la ce îl aşteaptă pe Naboo. Uită că lumea noastră se bazează pe Federaţia Comercială pentru multe dintre importurile industriale, pe lângă unele de alimente. Doar după multe discuţii şi dezbateri am reuşit să#l conving pe regele Veruna de importanţa participării mele la această întâlnire la nivel înalt.
— Sunteţi foarte înţelept, domnule senator, zise Gracus pe un ton în care se amestecau admiraţia şi o uşoară iritare. Răspundeţi la întrebarea mea fără a răspunde, de fapt. Îl susţineţi pe Valorum, şi totuşi nu.
Când deveni evident că Palpatine nu avea să răspundă, Gracus adăugă:
— Înţeleg că l#aţi informat pe Cancelarul Suprem despre subiectul trimiterii unor trupe înarmate pe Asmeru.
— O delegaţie diplomatică, îl corectă Palpatine.
— Spuneţi#i cum vreţi, nu puteţi schimba ce s#a întâmplat acolo. Şi nu puteţi nega că tot ceea ce s#a întâmplat acolo miroase mai mult a forţă decât a dreptate.
Palpatine făcu un gest nepăsător.
— Detaliile incidentului sunt cel mult sumare, domnule senator. Mai mult, ignoraţi faptul că, încercând să#l omoare pe domnul Cancelar Suprem, Frontul Nebula s#a transformat singur în problema Republicii.
— Aşa susţine Valorum, obiectă Gracus.
— Delegaţia a fost atacată aproape imediat şi a răspuns pe măsură, spuse Valorum.
Gracus pufni batjocoritor.
— Justificarea perfectă. Valorum a folosit incidentul pentru a lansa un atac preventiv, eliminând posibilitatea Frontului Nebula de a întrerupe summitul şi, în acelaşi timp, ispitind Federaţia Comercială să accepte taxarea.
— Şi eu bănuiesc că a avut şi alte motive. Toată lumea s#a aşteptat ca Familiile Senex să protesteze faţă de violarea teritoriului lor, dar până acum au fost foarte tăcute. Nu m#ar surprinde să aflu că s#a căzut la o înţelegere între Valorum şi Casa Vandron. Dacă Familia Vandron este de acord să nu protesteze faţă de ceea ce s#a întâmplat pe Asmeru, Senatul – sau, cel puţin, Valorum – va fi de acord să omită faptul că Familia Vandron încalcă neîncetat Drepturile Raţiunii şi să ridice restricţiile care au făcut imposibil pentru Senex să existe varianta de a face comerţ cu planetele Republicii.

— Fie că e vorba de sclavie sau de contrabandă, planetele Nucleului sunt prea puţin interesate de nedreptăţile care afectează Inelul Exterior, spuse Palpatine cu o voce plictisită. În ciuda încălcărilor, Republica ar face bucuroasă comerţ cu Senex, dacă Senex ar avea ceva de valoare de oferit. Dacă nu ar fi fost aşa, Federaţia Comercială s#ar fi destrămat demult. Dar, de fapt, neimoidienii şi restul au devenit de neînlocuit, din cauza a ceea ce transportă ei în Nucleu.
Gracus păru nedumerit.
— Cu toate acestea, izbucni el, lumile din Inelul Exterior sunt acum în fierbere. Chiar şi cei care nu sprijină pe faţă Frontul Nebula deplâng faptul că Republica a hotărât de una singură să intervină pe Asmeru.
Palpatine surâse ambiguu.
— Sunt sigur că domnul cancelar suprem va îndepărta îngrijorările tuturor atunci când se va adresa delegaţilor.
— Şi vom fi cu toţii dornici să auzim ce are de spus, răspunse Gracus dispreţuitor, căci cu o mână încearcă să pedepsească Federaţia Comercială prin taxare, iar cu cealaltă o mângâie eradicând cel mai periculos oponent al ei.
Palpatine nu#şi pierdu aparenta bună dispoziţie.
— Ajustările trebuie făcute după cum este necesar. În ciuda planificărilor îndelungate, nu totul poate fi prevăzut.
Privi în gol.
— Terenul pe care locuim este în continuă schimbare, domnule senator. Acum suntem în lumină, în clipa următoare, în întuneric; lăsaţi să ne găsim singuri drumul. Dacă evenimentele ar putea fi într#adevăr prevăzute – dacă o persoană ar primi această putere minunată – atunci, poate că viitorul ar putea fi îndreptat într#o direcţie sau alta. Dar până atunci, ne împleticim, pipăind orbeşte în căutarea adevărului.
Gracus pufni.
— Poate că ar trebui să vă gândiţi să candidaţi pentru postul suprem, domnule senator.
Palpatine dădu observaţia deoparte.
— Mă interesează să îmi joc micul meu rol în spatele scenei.
— Deocamdată, bănuiesc, zise Gracus, în timp ce Palpatine o luă grăbit înaintea lui la coadă.
Ochii lui Nute Gunray rătăciră peste şirul de delegaţi care aşteptau să fie scanaţi de aparatura primitivă de pe Eriadu. Privirea îi căzu asupra a doi senatori umani – unul rotund şi plebeu; celălalt, cu spatele drept şi rafinat – angajaţi în ceea ce părea a fi un schimb de replici aprins. Se uită din mecanoscaunul său la senatorul Lott Dod.
— Cine este omul în mantie neagră – acolo, care vorbeşte cu cel bondoc?
Dod urmări degetul arătător al viceregelui.
— Senatorul Palpatine de pe Naboo.
— Ţi#e prieten?
Dod clătină din cap nesigur.
— După toate indicaţiile, el urmează calea de mijloc, domnule vicerege. Deşi am auzit că l#a încurajat pe Valorum să trimită judiciarii în sectorul Senex.
— Un posibil prieten, atunci, zise Gunray.
— În curând vom şti ce poziţie are fiecare.
În spatele lor, aşezată pe durbeton, era nava care îi adusese la suprafaţă, o navă cu înfăţişare organică, având patru picioare de aterizare articulate şi cu gheare, două evacuări ale generatorului care semănau cu nişte picăţele şi un ansamblu de ecran deflector care se înălţa din corpul plat al navei ca o coadă ridicată.
Gunray şi Dod purtau robe, mantii şi acoperăminte de cap – cărămizii şi cafenii pentru vicerege; violet#închis şi albăstrii pentru senator. În faţa, în spatele şi în lateralele lor patrulau droizi de securitate, cu puştile cu laser montate pe umerii lor drepţi. Droizii constituiau replica neimoidienilor la oferta lui Eriadu de a oferi protecţie. În plus, Directoratul Federaţiei Comerciale insistase ca un mic generator de ecran deflector să fie instalat în acea parte a sălii în care avea să se desfăşoare summitul rezervat lor.
O simplă privire aruncată protestatarilor care stăteau pe cinci rânduri în jurul zonei astroportului îi spuse lui Gunray că membrii directoratului luaseră o decizie prudentă – în ciuda faptului că fuseseră ridiculizaţi de colegii lor din Senatul Galactic.
Ceilalţi şase membri ai directoratului, apăraţi de agenţii de securitate de pe Eriadu, conduceau cortegiul Federaţiei Comerciale în timp ce se apropia de terminal. În fruntea şirului mergeau cei patru directori umani ai Federaţiei – doi de pe Kuat, unul de pe Balmorra şi altul de pe Filve. Şi, în urma lor, veneau membrii de pe Gran şi Sullustan, cu toţii purtând tunici şi cape scumpe, deşi la mare distanţă de cele extravagante cu care se mândreau Gunray şi Dod.
— Putem lua această afacere Asmeru ca pe un semn că Valorum face parte, în secret, din tabăra noastră? îl întreba sullustanul pe gran.
— Nu dacă Valorum nu#i surprinde pe toţi cei de aici retrăgându#şi propunerea de taxare, răspunse cel din urmă.
— Avocaţii mei m#au asigurat că Republica nu are nici un drept legal de a taxa zonele libere, zise Gunray în bazică, din vârful tronului său ambulant.
Unul dintre oamenii de pe kuat se uită peste umăr la neimoidian şi râse.
— Republica va face cum doreşte, domnule vicerege. Sunteţi nebun dacă puteţi crede altceva. Valorum vă este la fel de duşman ca oricând.
Gunray suferi umilinţa în tăcere. Se întrebă ce ar fi înţeles kuatii din afirmaţia lui Darth Sidious că Valorum era cel mai mare aliat al Federaţiei Comerciale în Senat. Oare s#ar mai fi grăbit aşa de mult să tachineze şi să îşi bată joc?
Gunray se îndoia.
Omul arogant şi ceilalţi nu ştiau nimic despre înţelegerea secretă pe care Gurnay o făcuse cu Lordul Sith. Ei priveau achiziţionările neîncetate de droizi moderni ca fiind inutile şi simptomatice pentru paranoia crescândă a neimoidienilor. Însă rareori contestau cheltuielile, căci armele ofereau flotei o măsură de protecţie în plus. De asemenea, nu ştiau nimic despre planul lui Sidious prin care Federaţia Comercială să îşi extindă influenţa dincolo de sistemele îndepărtate, până la graniţa galactică.
Şi totuşi, Gunray era neliniştit.
Lordul Sith comunicase cu el doar o dată de la stabilirea întâlnirii dintre neimoidieni şi vânzătorii de arme Baktoid şi Haor Chall. Comunicarea fusese scurtă şi unidirecţională, Sidious subliniind importanţa participării lui Gunray la întâlnirea la nivel înalt şi asigurându#l, ca întotdeauna, că totul avea să meargă conform planului.
— Modul de a#l înfrânge pe Valorum, spunea celălalt kuat, este de a#i convinge pe membrii noştri semnatari că nu au nimic de câştigat din desprinderea de noi şi din reprezentarea individuală în Senat.
— Chiar dacă asta înseamnă să le oferim stimulente comerciale lucrative, adăugă sullustanul.
— Dar profiturile noastre? izbucni Gunray, în ciuda eforturilor sale de a se controla.
— Taxele Republicii vor trebui să fie absorbite de sistemele îndepărtate, spuse ofiţerul directoratului de pe Balmorra. Pur şi simplu, nu există altă cale.
— Şi dacă taxele sunt prea mari pentru a fi suportate de sistemele îndepărtate? întrebă granul. Partea noastră de piaţă va fi pierdută. Asta ar putea foarte bine să ne afecteze.
De data aceasta, Gunray reuşi să se abţină.
Totul este o parodie, spusese Darth Sidious. Taxarea este doar un obstacol minor în calea noastră spre o glorie mai mare. Lasă#ţi omologii din directorat să zică şi să facă ce doresc. Dar abţine#le de la a da vreun răspuns – mai ales la întâlnirea la nivel înalt.
Calea noastră, se gândi Gunray.

Dar intrase într-un adevărat parteneriat sau într-unul în care Sidious se putea transforma într-un domnitor al neimoidienilor? Cât de mult se putea mulţumi un Lord Sith cu simpla putere economică? Şi ce avea să se întâmple cu viceregele Nute Gunray odată ce Darth Sidious avea să îşi pună ochii pe o ţintă mult mai demnă de experienţa lui întunecată?
Deja viceregele adjunct Hath Monchar şi comandantul Dofine îşi lansaseră neîncrederile lor separate despre alianţă – abia înţelegând că parteneriatul îi fusese oferit lui Gunray în aceeaşi măsură în care îi fusese impus.

Lordul Sith promisese că va comunica cu Gunray încă o dată înainte de începerea summitului. Poate, spera viceregele, atunci avea să iasă totul la iveală.



va urma
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu