Misiune dificila. Jurnal (26)

C.V.R. Schuyler

Luni, 17 septembrie 1945

Regele Mihai îşi exprimă punctul de vedere în privinţa procesului membrilor organizaţiei „T“

Johnny Ionniţiu, secretarul particular al Regelui, m-a vizitat azi-dimineaţă. El spune că Regele este sănătos, îşi menţine hotărârea fermă de a nu semna nici un decret şi de a nu avea nimic de-a face cu actualul guvern, câtă vreme acesta îşi păstrează statutul ilegal; adică atâta timp cât Groza refuză să se supună cererii Regelui de a demisiona. Johnny mi-a spus, totuşi, că Regele este foarte preocupat de tratamentul aplicat acuzaţilor din procesele „T“ şi de prăbuşirea aparent generală a justiţiei militare pe întreg cuprinsul ţării. Regele a primit dovezi clare că acuzaţii „T“ au fost crunt torturaţi, în felul pe care l-am descris deja. I se relatează mereu că închisorile sunt pline, iar lagărul de concentrare de la Caracal este populat până la refuz, cu persoane a căror unică vină constă în a fi manifestat o atitudine de împotrivire faţă de guvernul actual şi în a fi dat glas loialităţii lor către Rege. El i-a cerut lui Johnny să afle dacă eu nu puteam face ceva pentru a opri astfel de treburi care se extind pe zi ce trece.


I-am spus lui Johnny că discutasem deja cu generalul Susaikov problema neconstituţionalităţii legii în baza căreia erau judecaţi inculpaţii „T“ şi, ca urmare, se pare că acuzaţii au fost condamnaţi în baza unei legi mult mai blânde (această acţiune a guvernului, însă, ridică serioase semne de întrebare cu privire la legalitatea întregului proces, deoarece sentinţa a fost dată în numele unei prevederi din Codul Penal, iar aplicarea acestui Cod cere, desigur, un proces cu juraţi. Acuzaţii „T“ au fost judecaţi de un tribunal militar şi, de aceea, întreaga afacere se află sub semnul unei legalităţi îndoielnice). I-am spus lui Johnny şi de actualele instrucţiuni primite. de a nu face nimic care ar putea îngreuna misiunea miniştrilor de Externe de la Londra, atunci când se va ajunge la discutarea problemei româneşti. Ţinând cont de aceste instrucţiuni, i-am spus că am ezitat să mai ridic — la acest nivel — chestiunea acţiunilor bmtale şi nedemocratice ale guvernului Groza. I-am spus totuşi că voi prezenta Washingtonului toată problema, împreună cu cererea ca, dacă este posibil, să fiu autorizat să discut chestiunea cu generalul Susaikov.

Dl Maniu îşi exprimă descurajarea faţă de lipsa de acţiune a Statelor Unite şi Marii Britanii în vederea stopării acţiunilor unilaterale ale Rusiei în România; expune un program de acţiune imediată în patru puncte, pentru rezolvarea crizei actuale

La cererea insistentă a dlui Maniu, am stabilit ieri după-amiază o întâlnire cu el şi dl Hulick (în calitate de reprezentant al dlui Berry) la mine acasă. Dl Maniu era foarte descurajat. Ne-a spus că, deşi britanicii şi americanii şi-au exprimat — prin intermediul discursurilor liderilor lor — marea simpatie pentru cauza României şi, deşi americanii înşişi i-au încurajat pe Rege şi pe consilierii săi în acţiunile întreprinse, totuşi, niciodată — de la 23 august încoace — anglo-americanii nu au reuşit să determine Rusia să renunţe la intenţiile sale foarte evidente de a comuniza România. Maniu a amintit că, în vreo trei-patru rânduri, s-a ajuns în faze critice ale situaţiei; de fiecare dată, românii au căutat sprijin concret în Anglia şi America şi, de fiecare dată, criza s-a încheiat în favoarea Rusiei şi într-un mod cu totul contrar intereselor adevăratei democraţii din România. El spunea că momentul actual este ultimul în care Anglia şi America ar putea adopta o poziţie fermă. Dacă Regele nu va fi sprijinit pe deplin în atitudinea constituţională pe care a adoptat-o acum, prestigiul Angliei şi Americii în România se va reduce practic la zero. El spunea că nu poate fi acceptat nici un compromis care să presupună menţinerea la putere a guvernului Groza, întrucât, orice asemenea compromis ar face în mod clar jocul Rusiei şi nu va servi la oprirea schimbării direcţiei către stânga şi către comunism care, până în prezent, s-a derulat nestingherită.

Maniu a spus că dacă la Conferinţa de la Londra nu se va ajunge la un acord care să preconizeze un nou guvern cu adevărat reprezentativ, Partidului Naţional Ţărănesc nu-i va mai rămâne altceva de făcut decât să-şi reorganizeze întreaga politică, să se descotorosească de actualii lideri şi să facă tot ce poate pentru a acţiona în conformitate cu intenţiile evidente ale ruşilor. El a afirmat că un astfel de acord ar pecetlui soarta României ca ţară liberă şi democratică. Dl Maniu a enumerat apoi acţiunile care ar trebui întreprinse în vederea rezolvării crizei actuale:
a. Primul lucru de făcut ar fi obţinerea demisiei guvernului Groza. Cel mai bun lucru care i s-ar putea întâmpla României ar fi numirea în locul acestuia a unui guvern de tehnicieni, adică unul compus din miniştri fără nici o apartenenţă politică, dar care se bucură de reputaţia de a fi cinstiţi şi competenţi. Maniu spune că-şi dă seama că această soluţie este întrucâtva contrarie prevederilor Declaraţiei de la Ialta. Prin urmare, o a doua soluţie ar fi formarea unui guvern de coaliţie, în care toate partidele politice să fie reprezentate corespunzător, dar în care premierul, ministrul de Război şi ministrul de Interne să nu aibă apartenenţă politică. Intrebat cum îşi imaginează că acest guvern ar putea reuşi în condiţiile în care guvernul Rădescu eşuase, Maniu a replicat că Rădescu a dat greş în primul rând pentru că era un militar nedeprins cu politica. El a întreprins multe acţiuni fără a se consulta că consilierii săi politici şi, deşi era un om absolut onest, nu era competent din punct de vedere politic.
b. O măsură la fel de importantă ar fi descotorosirea ţării de trupele sovietice. Maniu consideră că, atâta timp cât trupele sovietice rămân pe teritoriul ţării, nici un guvern nu va reuşi să reziste cu sprijinul maselor.
c. Maniu afirmă că ţara se confruntă cu cea mai cruntă foamete din istoria sa. El arată că un guvern capabil trebuie să ia de îndată măsuri, pentru a face faţă ameninţării iernii care vine. O măsură ar trebui desigur să fie anularea înspăimântătoarelor rechiziţionări de alimente care au loc în continuare pentru a satisface cerinţele trupelor ruseşti. întrebat dacă propriul său partid are în vedere vreun plan anume, Maniu a răspuns că un astfel de plan nu poate fi formulat de nici un partid care nu participă la guvern, deoarece numai guvernul are acces la statistici corecte referitoare la rezervele de cereale şi alte alimente, precum şi la recolta estimată în diverse regiuni ale ţării.
d. Ca ultim punct, Maniu a solicitat grăbirea rezolvării actualei crize. Consideră că fiecare zi de întârziere permite guvernului Groza şi comuniştilor să îşi consolideze poziţia în ţară. El spune că jandarmeria şi poliţia sunt acum în întregime comuniste şi că generalii din posturile cheie din Statul Major General şi din comandamentele mai importante de pe tot teritoriul ţării sunt înlocuiţi rapid cu ofiţeri din diviziile „Horia, Cloşca şi Crişan" şi „Tudor Vladimirescu“ sau cu alţi ofiţeri, cunoscuţi a fi simpatizanţi ai comunismului. Arată că mulţi dintre cei mai eficienţi lideri ai opoziţiei au fost deja arestaţi şi că ştie sigur că mai mult de 1 600 membri ai partidului său sunt acum închişi în lagărul de concentrare de la Caracal. Mai mulţi se află acolo de câteva luni, fără să le fi fost adusă vreo acuzaţie. Se aşteaptă ca aceste arestări să continue, probabil în ritm accelerat.

In încheiere, Maniu a arătat că, în vreme ce anterior datei de 23 august, el avusese reprezentanţi la Londra şi Washington cu care reuşise să menţină contactul, de la acea dată, când România devenise realmente aliată a Naţiunilor Unite, el nu mai putea lua legătura cu acei reprezentanţi. Spune că guvernul Groza, prin intermediul ruşilor, se află în situaţia de a furniza materiale propagandistice eficiente presei britanice şi americane dar că propriul său partid, cel mai puternic din România şi cel despre care atât americanii, cât şi britanicii cred că este cel mai democratic, nu poate să-şi expună punctul de vedere în faţa opiniei publice britanice şi americane. Ne-a rugat, aşadar, să solicităm guvernului nostru să-i permită să-şi trimită reprezentanţi la Washington, care să fie în măsură să contracareze propaganda FND şi să expună în permanenţă situaţia reală din România în faţa opiniei noastre publice (acest ultim punct pare desigur rezonabil, pentru că ştim că unii din susţinătorii lui Groza din Statele Unite au devenit foarte activi în expunerea punctelor lor de vedere în presa americană şi în faţa membrilor Congresului nostru).

Miercuri, 19 septembrie 1945

Creşte probabilitatea de remaniere a guvernului de aici înainte de luarea vreunei decizii la Londra

Aşteptăm încă cu înfrigurare vreo veste de la Londra care să indice că actuala criză politică din România a fost luată în considerare. Aici, situaţia devine pe zi ce trece mai grea pentru Rege, ca şi pentru guvern. în fiecare zi ne parvin noi zvonuri conform cărora s-ar pune la cale o remaniere guvernamentală. Din cauza demisiei ministrului de Finanţe şi a menţinerii refuzului Regelui de a semna vreun decret oficial, guvernul are dificultăţi din ce în ce mai mari în desfăşurarea activităţilor sale zilnice. Aproape zilnic au loc întâlniri importante ale Cabinetului, la care se tot discută întreaga problemă. Mai mult ca sigur comuniştii mai fanatici par să fie pentru o lovitură de stat, aducând argumentul că, dacă Regele refuză să-şi joace rolul în sprijinirea funcţionării guvernului, singura posibilitate care-i rămâne lui Groza este să ia întreaga situaţie în propriile mâini şi să se declare puterea conducătoare în stat. Deşi aceste relatări sunt probabil autentice, totuşi, până în momentul de faţă, o astfel de politică pare a fi susţinută doar de către extremişti. Comuniştii mai conservatori şi, desigur, toate celelalte partide, sunt de părere că simpatiile regaliste ale poporului sunt atât de adânc înrădăcinate, încât orice încercare de înlăturare a Regelui ar duce în mod sigur la un dezastru. Noi urmărim însă îndeaproape situaţia şi nu putem spera decât că la Londra se va ajunge la un acord, nu peste multe zile.

Textul autentic al Acordului de modificare a Armistiţiului primit din surse româneşti; ruşii ignoră cererea de organizare a unei întruniri speciale, consacrate discutării acordului

Am primit mai multe versiuni ale rezultatelor înregistrate de delegaţia guvernamentală care s-a deplasat de curând la Moscova. Majoritatea acestor variante, deşi concordă în ceea ce priveşte elementele principale, se contrazic considerabil când este vorba de detalii. Acum câteva zile, i-am adresat o scrisoare generalului Susaikov, arătând că reprezentanţii britanici şi americani din Comisia Aliată de Control nu fuseseră informaţi cu privire la nici una din aceste alegeri ce afectează îndeplinirea condiţiilor Armistiţiului. I-am solicitat o întâlnire specială, în care să ne ofere aceste informaţii. Până acum nu am primit nici un răspuns. Am încercat să obţinem copii ale acordurilor şi din surse româneşti. Se pare că toţi miniştrii, precum şi ceilalţi membri ai grupului care s-a deplasat la Moscova, au primit instrucţiuni precise să nu pună, sub nici un motiv, în circulaţie, textele acestor acorduri. Totuşi, astăzi, am reuşit în fine să obţinem o copie autentică şi, dacă nu primesc nici o veste de la Susaikov într-o zi-două, voi înainta aceste informaţii Departamentului de Stat. Aş prefera desigur să le primesc de la ruşi, pe cale oficială.

Joi, 19 septembrie 1945

Ghelmegeanu discută acordurile de la Moscova; propune ca soluţie pentru criza politică românească formarea unui guvern în afara partidelor şi plecarea trupelor ruseşti din România, înainte de alegeri

Ieri am avut o întrevedere de două ore şi jumătate cu dl Ghelmegeanu. In calitate de preşedinte al Comisiei Române pentru Aplicarea Armistiţiului. El are rang de ministru şi participă la toate şedinţele Cabinetului. De asemenea, el a fost şi la Moscova, ca membru al partidului de guvernământ, jucând un rol important în toate discuţiile care au avut loc acolo. Mi-a cerut să ne vedem deoarece este de părere că situaţia din România este în momentul de faţă foarte critică şi, pe lângă faptul că mi-a oferit informaţii referitoare la acordurile semnate la Moscova, a dorit să-i cunosc opinia asupra actualei crize politice.


Dl Ghelmegeanu a început prin a discuta acordurile de la Moscova. El a spus că principalele avantaje pentru România sunt:
a. Faptul că obligaţiile totale ale României conform Articolului 12 au fost stabilite precis, iar Rusia a fost de acord să nu mai facă noi investigaţii pentru a stabili cantităţile suplimentare de bunuri care ar fi fost luate din Transnistria şi:
b. România este scutită de orice livrări de cereale prevăzute în Convenţia de Armistiţiu până la data de 1 iulie 1946, reducând astfel în oarecare măsură lipsa masivă de alimente ce se aşteaptă pentru iarna care vine. pe întreg teritoriul ţării.

Ghelmegeanu a spus că valoarea totală a bunurilor presupuse a fi fost luate din Transnistria (900 000 000 000 lei) era desigur foarte exagerată şi că valoarea reală a bunurilor deja retumate, la care se adaugă valoarea produselor furate din România de către armata rusă, depăşeşte cu mult suma totală a tuturor obligaţiilor ce revin României în conformitate cu prevederile acelui articol. Totuşi, el a afirmat că România trebuie să accepte oferta Rusiei de stabilire a unei sume totale de 900 000 000 000 lei, din care doar 300 000 000 000 lei ar mai fi de plătit. In comparaţie cu aceste avantaje, Ghelmegeanu a evidenţiat seriosul dezavantaj pe care îl implică pentru România acordul la care s-a ajuns potrivit Articolului 10. Nu numai că România a fost de acord să recunoască drept legale rechiziţionările continue pentru hrana trupele ruseşti din România, dar acum s-a angajat să accepte staţionarea permanentă a acestor trupe în interiorul graniţelor sale până cel puţin în iulie 1946 şi eventual şi după aceea(I81). Implicaţiile acestui acord ating fiecare segment al vieţii din România. Ele sunt de natură economică, deoarece, pe lângă bunurile rechiziţionate efectiv, trupele propriu-zise sunt plătite tot de români, mai aduc şi bani în plus din afară, pe care soldaţii îi cheltuiesc pentru a cumpăra bunuri din România, secătuind rezervele şi aşa limitate ale naţiunii. Şi mai importante, spune el, sunt implicaţiile politice, întrucât guvernul Groza se menţine la putere doar datorită prezenţei acestor trupe. In clipa în care ruşii se vor retrage, guvernul Groza va cădea, deoarece nu se bucură de sprijinul unei mari părţi a populaţiei. De altfel, Ghelmegeanu crede că va fi absolut imposibil să se ţină orice fel de alegeri democratice atâta vreme cât trupele ruseşti se găsesc aici, pentru că, prin simpla lor prezenţă, ele terorizează sau influenţează pe altă cale ţărănimea. Ghelmegeanu mi-a prezentat apoi în continuare părerile sale asupra situaţiei politice. El spune că guvernul nu mai poate funcţiona mult timp fără decretele regale menite să asigure plata funcţionarilor, numirea agenţilor guvernamentali şi a altor persoane numite în funcţii administrative normale. El susţine că zilnic are loc o întrunire a Consiliului de Miniştri, în căutarea unei soluţii, dar că, deocamdată, nu au reuşit nimic şi că pe zi ce trece sunt tot mai disperaţi. în rândurile celor de stânga se manifestă din ce în ce mai puternic sentimentul că, dacă Regele nu se va achita de îndatoririle sale administrative, atunci guvernul va trebui să şi le asume. Cu alte cuvinte, guvernul va trebui să preia prerogativele Coroanei. Această acţiune, dacă se va recurge la ea, ar echivala practic cu o lovitură de stat, şi ar putea duce la vărsare de sânge şi chiar la război civil. Ghelmegeanu spune că, dacă Londra nu acţionează urgent pentru a oferi o soluţie, fie şi temporară, ţara se va confrunta cu o situaţie foarte gravă. El este de părere că nici un guvern de coaliţie în care miniştrii ar fi aleşi din rândurile mai multor partide nu ar putea rezista mai mult de o săptămână sau două, deoarece un astfel de guvern nu se va bucura de un sprijin real în ţară. El spune că singurul guvern care ar avea o şansă de succes ar fi unul format din români capabili, inteligenţi şi nu neapărat având legături cu vreun partid, dar care să fie aleşi şi numiţi de către cei trei principali Aliaţi, cu unicul mandat de a conduce ţara şi de a organiza alegeri libere. în orice caz, într-un astfel de guvern, funcţiile de prim-ministru, de ministru de Interne şi de ministru de Război ar trebui deţinute de persoane fără de partid. Celelalte posturi ar putea fi deţinute de către persoane reprezentând diverse partide, dar care nu sunt aliate unor politici precise de partid. El a recomandat această măsură ca fiind, în situaţia actuală, unica ce poate face faţă stării de lucruri din România şi, în acelaşi timp, ar reprezenta un gest salvator pentru prestigiul celor trei Naţiuni Aliate, aflate în prezent pe poziţii diametral opuse în problema României.

In continuare, Ghelmegeanu a afirmat că, în mod sigur, condiţia esenţială pentru asigurarea de alegeri libere este plecarea trupelor ruseşti. El spune că, dacă Londra susţine două măsuri, adică numirea unui guvern fără coloratură politică şi organizarea unei plecări grabnice a trupelor ruseşti, ar asigura refacerea vieţii politice şi economice româneşti. Mi-a confirmat rapoartele primite anterior, conform cărora actualul guvern nu are nici cea mai mică intenţie să demisioneze, dar că va face orice este nevoie pentru a se menţine în exerciţiu. In consecinţă, el a repetat că soluţia problemei trebuie să vină din exterior.

Propuneri făcute la şedinţa comună a Comisiei Aliate de Control de a pune sub protecţie viaţa lui Rădescu şi de a i se acorda o mai mare libertate personală

Ieri, atât eu cât şi vicemareşalul Stevenson am fost vizitaţi de către prieteni ai generalului Rădescu, care au afirmat că generalul este supus unui foarte strict arest la domiciliu şi că este posibil ca, foarte curând, să se atenteze la viaţa sa. Pentru a mi se confirma această situaţie, l-am trimis azi-dimineaţă acasă la Rădescu pe colonelul Tucker care vorbeşte româneşte. Tucker a găsit un poliţist de gardă şi poarta încuiată. Poliţistul nu i-a permis lui Tucker să intre, dar Rădescu, auzind discuţia, a venit personal la poartă să stea de vorbă cu Tucker. Rădescu a confirmat rapoartele primite de mine cu privire la arestul său. El a mai declarat că nici măcar doctorului său nu i se permite să-l vadă şi că nepoata şi nepotul cu care locuieşte au primit ordin să elibereze casa, astfel încât el să rămână complet singur.

Pe baza acestor informaţii, l-am convins pe vicemareşal să ridice chestiunea Rădescu la şedinţa de după-amiază a Comisiei Aliate de Control. Vicemareşalul i-a spus lui Vinogradov (care a prezidat şedinţa, în absenţa generalului Susaikov) că, în martie trecut, el primise de la ministrul de Externe, Tătărescu, asigurări scrise că Rădescu nu va avea nimic de suferit, iar libertatea sa nu va fi îngrădită. Vicemareşalul a solicitat să fie luate măsuri de către Comisia Aliată de Control pentru a asigura respectarea acestei promisiuni. L-am susţinut pe vicemareşal, arătând că arestul actual sau molestarea lui Rădescu în momentul de faţă ar provoca o reacţie nefavorabilă la Londra şi peste tot în lume. Vinogradov a replicat cu o tiradă împotriva lui Rădescu şi a acţiunilor sale cu caracter fascist din timpul ultimei perioade a guvernării sale. El a spus că Rădescu se poate aştepta la foarte puţină simpatie din partea organelor sovietice, din cauza atitudinii sale antisovietice. A mai spus că va raporta problema generalului Susaikov şi că va face cercetări pentru a se asigura că s-a stabilit un sistem de pază corespunzător împotriva oricărui posibil pericol ce l-ar ameninţa pe Rădescu.



va urma