Nicu Stancu
Bronzul
clopotelor sacre, cheamă la mormânt Moldova,
Din
Carpaţi şi pân’la Nistru, toţi ce poartă-n suflet slova,
Să
ne amintim strămoşii, ce-au pierdut sângele-n van,
Pentru-a
fi doar o Moldovă, o Moldovă-a lui Ştefan.
Adunaţi-vă
la Putna, pentru-a auzi din nou,
Vorbele
prin veacuri sfinte şi-a poruncilor ecou,
Că
Moldova nu-i a voastră, ci-a urmaşilor în veci
Şi
avem o datorie: s-o dăm cu hotare-ntregi.
Mergeţi
moldoveni la Putna şi vă daţi mână cu mână,
Adunând
în piept durerea, izvorâtă din ţărână.
Călcaţi
în picioare brazda Prutului şi faceţi pod,
Cu
istoria din veacuri a lui Ştefan Voievod.
Rupeţi
legile străine ce-au schimbat vorbire, port
Şi
în ţara ta obligă, să faci uz de paşaport.
Epuraţi
sângele ţării de venetici şi de hoţi,
Care-n
vârf de piramidă, se declară patrioţi.
Ridicaţi
spre ‘nalt privirea, arzând blestematul jug,
La
căldura întregirii şi la flacără de rug,
Iar
cenuşa, ca ofrandă pentru Ştefan, îngropaţi,
În
mormântul de la Putna şi la poale de Carpaţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu