joi, 13 august 2015

I se spunea Machiavelli (XXVI)


Stefan Andrei in dialog cu Lavinia Betea




Bucureşti-Beijing, via Moscova



Lavinia Betea:
Mi-aţi spus că se simţea bine Ceauşescu în China. Mulţimea imensă a chinezilor care-l aclamau împreună cu liderul chinez, bănuiesc...

Stefan Andrei:
Ce te rog eu pe dumneata să înţelegi. Şi Ceauşescu, şi Maurer erau deştepţi cât să-şi dea seama că nu pot să facă poporului român ce fac conducătorii lor cu poporul chinez şi cu coreenii. La chinezi erau două tendinţe. Una care voia să rămână cu eroismul revoluţionar, cu egalitarismul, cu obiectivul ca toţi să aibă cele trei care mişcă: bicicleta, ventilatorul şi ceasul. Chiar aşa spuneau. Pe când ceilalţi spuneau: cine e competent să aibă maşină, cine nu e competent să nu aibă decât două sau una din astea trei mişcătoare - ventilator, bicicletă şi ceas. Asta era aripa lui Deng Xiaoping. Ei au şi pus această politică în aplicare, după moartea lui Mao Tze Dun.

Lavinia Betea:
Dar îl admirau pe Mao, nu?

Stefan Andrei:
In anumite limite. Ei îl admirau, de fapt, pe Ciu Enlai. Pentru că acela a salvat China în timpul „revoluţiei culturale“ (65). în primul rând că a dat conducerea judeţelor, nu conducerii de partid, ci militarilor. A doua chestiune, Ciu Enlai a obţinut să nu intre gărzile roşii în fabrici, în uzine, să facă acolo debandadă şi aiureală. Să nu aibă acces nici în zonele unde pregăteau ei arma nucleară şi zborul în Cosmos. Acesta a fost Ciu Enlai.

Lavinia Betea:
Cum era Ciu Enlai de aproape?

Stefan Andrei:
De o inteligenţă fantastică, avea un comportament elegant, era cultivat. Cunoscuse bine cultura budistă, avea şi alte noţiuni despre lume, nu doar pe cele marxiste. Un ziarist american l-a întrebat: Domnule Ciu Enlai, la noi sunt discuţii. Unii spun că a fost bună revoluţia franceză, că a primenit societatea, că a scos burghezia la suprafaţă; alţii spun că nu merita câţi oameni au murit. Dv. ce părere aveţi?". „Dom’le, a zis el, e prea devreme să dăm o judecată bună despre revoluţia franceză". După două sute de ani, Ciu Enlai considera că era prea devreme! In educaţia budistă, o analiză are cinci învăţături principale, cinci învăţături secundare. Credeau în cele cinci ceruri, iar stema lor purta cinci stele. Vă daţi seama cam cum disecau ei marxismul şi politica internaţională! Când ei vin şi spun, cum mi-a spus mie Ken Piao, şeful secţiei externe a PC Chinez: „Tovarăşe Andrei, ştii cum este cu securitatea europeană în procesul de la Helsinki? Ruşii vor ca Occidentul să le recunoască câştigurile teritoriale şi frontierele statornicite după război, iar occidentalii vor să vă bage moartea în casă cu drepturile omului, ca să poată interveni. Căci dreptul intangibil de a nu te amesteca în treburile interne ale altora dispare cu drepturile omului. Noi, chinezii, avem un proverb: dorm toţi în aceeaşi odaie, dar fiecare visează altceva. Voi aveţi singura poziţie cinstită".

Lavinia Betea:
Intre maniera de reflecţie budistă şi schemele ideologiei marxiste, complicate trebuie să fi fost relaţiile din interiorul Partidului Comunist Chinez! Mulţi istorici judecă acum simplist: a fost Ceauşescu în 1971 în vizita din Asia comunistă şi s-a întors cu ideea transplantului „revoluţiei culturale" în România. Parcă prima dată Ceauşescu ar fi văzut China.

Stefan Andrei:
Cu ce-a venit Ceauşescu după vizita din China? Nu că a-ntrerupt nu ştiu ce spectacole. Că el a fost puţin impresionat de teatrul şi de filmul chinezeşti. Soţia mi-a spus că a anulat nu ştiu ce spectacol că apărea nu ştiu care mai dezbrăcată pe scenă. A venit, poate, Ceauşescu cu unele idei în direcţia aceasta. Datorită poziţiei intelectualilor, dar şi din alte cauze, şirul de măsuri adoptate după vizita la Beijing şi Phenian - tezele din iulie - au fost ca o „zăpadă a mieilor". Alta a fost nenorocirea pe care cei de acum nu au scos-o în evidenţă: Ceauşescu a venit de acolo cu o tâmpenie. A dat peste cap principiul marxist al raportului dintre bază şi suprastructură, dintre materie şi conştiinţă. Cu asta a venit.

Lavinia Betea:
Care să fi fost mecanismul?

Stefan Andrei:
Tel quel. A plecat, de fapt, de la nişte interese economice. Ceauşescu a zis: „Domnule, nu mai punem atâta accent să-l stimulăm financiar pe omul muncii. Mai bine să-l punem la panoul de onoare". Asta a făcut după venirea din China.

Lavinia Betea:
Dar aceasta fusese şi gândirea lui Stalin. Pe ea s-a bazat fenomenul stahanovismului. Ştiţi ce i-au dat lui Alexei Stahanov, care, chipurile, ar fi depăşit de... zeci de ori norma lui de miner? Un patefon, o medalie şi carnetul de partid.

Stefan Andrei:
Ceauşescu, dacă a citit ceva din clasicii marxism-leninismului, n-a citit Anti-Duhring, nici Capitalul. Dar a citit - la Armată, cred - cartea lui Lenin, Revoluţia proletară şi renegatul Kautsky. Şi de acolo a luat o chestie formidabilă. Ştii cum scrie Lenin: Kautsky şi-a băgat râtul în marxism şi aşa cum porcul caută-n rahat bobul de porumb, aşa şi el a ajuns la esenţa marxismului. Cam aşa şi cu Ceauşescu. Băgându-şi râtul acolo, a aflat esenţa. Şi anume, că dictatura proletariatului nu este îngrădită de nicio lege. Şi asta a fost la noi dictatura proletariatului neîngrădită de lege. Ceauşescu de-aici s-a tras. Spunea: „Dărâmăm strada asta, facem fabrica în partea asta, facem cutare" - neîngrădit de vreo lege. In acelaşi timp, a eliminat noţiunea de „dictatura proletariatului" pentru că „acuma sunt consilii, e democraţie"... Dar Ceauşescu a impus o dictatură a dezvoltării, pusă în slujba dezvoltării. Asta a fost.

Lavinia Betea:
Pusă în slujba dezvoltării? Despre ce dezvoltare vorbiţi?

Stefan Andrei:
Aşa cum o concepea el.

Lavinia Betea:
El, dictatorul, nu mai vedea oameni în lumea ce-o dezvolta.

Stefan Andrei:
El nu vedea oameni, vedea popoare. El nu spunea drepturile omului, ci dreptul popoarelor - la independenţă, la libertate, la nu ştiu ce. Era expresia lui.

Lavinia Betea:
Ion Gheorghe Maurer mi-a relatat despre prima vizită a unei delegaţii guvernamentale româneşti în China (66). Puntea Bucureşti-Beijing a însemnat o spărtură în politica monocentristă a Moscovei. Şi împotriva Chinei, sovieticii coordonau o bine concertată campanie de subminare şi izolare (67). Ceauşescu a continuat politica Iui Dej de menţinere a unor relaţii apropiate cu chinezii, nesupunându-se liniei Moscovei. Cu ce riscuri şi cu ce avantaje?

Stefan Andrei:
Dacă îţi aminteşti vizita delegaţiei lui Maurer în China şi Coreea, din 1964... La înapoiere s-au întâlnit cu Hruşciov, la Zagra, pe malul Mării Negre. După ce s-au consultat cu Ciu Enlai, românii au venit cu propunerea să lichideze polemica între ei. In schimb, întâlnirea din 1971, de la aeroportul din Moscova, a fost propusă de sovietici. Noi veneam din China, Coreea, Vietnam. Vizita în China a fost prima vizită a unui conducător comunist acolo, după ce chinezii intraseră cu sovieticii în conflict. Şi pe aeroportul din Moscova au început reproşuri şi ameninţări.

Lavinia Betea:
Ce fel?

Stefan Andrei:
In primul rând, că mergem în China, o ţară care e duşmanul Uniunii Sovietice. Kosîghin a fost la întâlnire, împreună cu Suslov şi cu Katuşev. Ne-au criticat direct că, acolo, Ceauşescu a spus că China este un factor important în lupta pentru pace. In timpul întâlnirii noastre pe aeroport, Kosîghin a venit cu un afiş. Il făcuseră, în timpul vizitei noastre, studenţii de la Universitatea din Shanghai, la adresa „social-imperialismului" sovietic şi trădării de către sovietici a idealurilor nobile comuniste. Şi discutau exact aşa - ce-aţi căutat acolo, ce-aţi făcut? Nu poţi să fii prieten cu un duşman al Uniunii Sovietice şi, de fapt, al comunităţii ţărilor socialiste, zicea Kosîghin. Acesta a fost cuvântul lui Kosîghin. Am fost de faţă.

Lavinia Betea:
Din arhive reiese că l-a criticat şi pentru discuţia referindu-se la întâlnirea cu Ţedembal (68). Mongolezul s-a plâns lui Ceauşescu că-i atacă chinezii care au idei imperialiste. Ceauşescu l-a „consolat" cu povestea sovieticilor care ne-au luat tezaurul. Bineînţeles că Ţedembal a raportat de urgenţă Moscovei (69).

Stefan Andrei:
Convorbirile cu Ţedembal au fost penibile. El ne-a prezentat, nu întâmplător, toate poziţiile pe care le-am auzit apoi la întâlnirea de pe aeroportul din Moscova. La mitingul prieteniei româno-mongole nu s-au ţinut discursuri. S-au rostit doar două lozinci despre prietenia româno-mongolă. Sovieticii ne-au criticat atunci, pe aeroport, şi pentru ideea noastră cu rolul ţărilor mici şi mijlocii în lume. „Ce-aveţi aici?, ziceau. Băgaţi şi Arabia Saudită? De grija ăstora sunteţi voi preocupaţi?"

Lavinia Betea:
Şi discutau aşa cum vorbiţi dv. acum?

Stefan Andrei:
Pe urmă, sigur, teoria aceasta, că există state mici şi mijlocii burgheze, capitaliste, şi există state mici şi mijlocii socialiste, care luptă pentru eliberare, antiimperialiste. „Voi îi băgaţi pe toţi în aceeaşi ciorbă", a fost expresia lui Kosîghin. „Voi, când vorbiţi de democratizarea situaţiei internaţionale, nu vă situaţi pe poziţii de clasă. Treceţi peste faptul că există o luptă între socialism şi imperialism", acuza el. Iar ceea ce a trecut Ceauşescu în informarea lui în CPEx a fost ideea de bază a lui Kosîghin: „Nu uitaţi că relaţiile economice sunt determinate de relaţiile politice, tovarăşe Ceauşescu“. Adică: nu veni la mine să dezvolţi relaţiile economice cu Uniunea Sovietică, de unde să iei materii prime şi să ne vinzi maşini, cât timp faci o asemenea politică.

Lavinia Betea:
Adică era o ameninţare în ceea ce priveşte relaţia România-URSS.

Stefan Andrei:
Exact. Şi în special cu trimitere, cu săgeată spre relaţiile economice. Şi e adevărat, din ceea ce am aflat şi eu ulterior, Maurer nu a considerat oportună plecarea în China în acele momente. Pentru că asta va avea urmări. Cum i-a spus şi lui Ceauşescu: „Nu face acum vizită în China, şi apoi mă trimiţi pe mine la Moscova să rezolv probleme economice".

Lavinia Betea:
Pe Maurer îl trimitea să rezolve problemele economice?

Stefan Andrei:
Da. Şi chiar în timpul vizitei în China, din 1971, am obţinut un credit fără dobândă de la chinezi. După ameninţarea lui Kosîghin, în avion, l-am auzit eu pe Maurer: „Ei, ţi-am spus eu că nu era cazul să mergem la Beijing?", i-a reproşat lui Ceauşescu. Ceauşescu a fost preocupat, când am venit de la Moscova. Nici n-a vorbit în avion.

Lavinia Betea:
Vedeţi, cei care n-au fost acolo interpretează vizita din ţările asiatice comuniste ca sursă de inspiraţie în exacerbarea cultului personalităţii şi a „tezelor din iulie“ (70). Din arhivele est-germane, Watts sintetizează întâlnirea lui Brejnev cu ceilalţi lideri comunişti din ţările Tratatului în Crimeea, în august 1971. In absenţa lui Ceauşescu, l-au ponegrit cu toţii pentru vizita în China. „Conduce lupta împotriva noastră şi constituie principalul obstacol în calea liniei noastre, a zis Brejnev despre Ceauşescu. Noi am avut răbdare în privinţa comportamentului României. Trebuie să încercăm să exercităm
influenţă asupra evoluţiei din interiorul ţării“. Şi, în 1972, începe campania împotriva României, cu Ungaria în avangardă (71).

Stefan Andrei:
Este adevărat. Informaţiile acestea le aveam şi noi. Din surse diplomatice. După Cehoslovacia, Ceauşescu a pus deoparte tot programul adoptat de Conferinţa Naţională a PCR din 1967, de lărgire a spaţiului economic pentru întreprinderi, ca să nu fie folosit ca pretext de Moscova pentru intervenţie, că punem în pericol socialismul în România.

Lavinia Betea:
Conexând involuţia lui Ceauşescu în plan intern cu aceste ameninţări şi campanii concertate de toate celelalte ţări din Tratatul de la Varşovia, se poate concluziona că: 1. „a strâns şurubul", repetând strategia după revoluţia maghiară din 1956; 2. a amplificat propaganda şi elogiile după strategia din 1968 de demonstraţie a iubirii poporului pentru conducător; 3. şi-a adus nevasta să-l păzească prea din aproape, de frica „influenţei" sovieticilor în înlocuirea lui. N-a fost aşa?

Stefan Andrei:
Prin firea sa, el era un om singuratic. Nu-şi permitea glume cu colaboratorii decât foarte rar, tot timpul lucra cu garda sus. N-a spus niciodată că se teme, dar nici că a fost încântat de ce-a văzut în China. Discuţia de pe Aeroportul Vnukovo din Moscova a constituit — şi după părerea mea - elementul de frânare a evoluţiei societăţii româneşti. El a fost preocupat de teza lui Kosîghin că economicul e subordonat politicului, în condiţiile în care tu depinzi 50 la sută de Uniunea Sovietică şi de celelalte ţări din CAER, îţi dă de gândit. Pentru că, dacă sovieticii opreau numai exporturile României de industrie uşoară, de mobilă, de utilaj petrolier şi celelalte, ar fi creat în ţară o situaţie economică grea. Greu de depăşit. Lăsând la o parte pericolul pe care-1 simţea Ceauşescu, de-a fi înlocuit.


Note:

65 „Revoluţia culturală" a fost o campanie de recucerire a puterii de către Mao Tze Dun, începută la 16 mai 1966. Popularitatea lui Mao scăzuse din cauza eşecurilor economice ale „Marelui Salt înainte", în detrimentul unor alţi lideri precum Liu Shaoqi şi Deng Xiaoping. Principalii „locotenenţi" ai lui Mao au fost vicepreşedintele Lin Biao şi soţia liderului chinez, Jiang Qing. Aceştia au organizat o miliţie de tineri, înregimentaţi în „Gărzile Roşii", care i-au înlăturat pe opozanţii lui Mao şi au preluat controlul statului. Revoluţia Culturală a fost declarată încheiată în anul 1969.

66 în perioada 2-10 martie 1964, o delegaţie oficială a CC al PMR condusă de Ion Gheorghe Maurer a efectuat o vizită în China. Prim-ministrul român a fost primit de Mao Tze Dun, secretarul
general al Partidului Comunist Chinez.

67 Larry Watts, op. cit., p. 34.

68 Yumjaagiin Ţedembal (1916-1991), lider comunist mongol. S-a aflat în fruntea Partidului Comunist din Mongolia, ca secretar general (1940-1954, 1958-1984). In conflictul ideologic sino-sovietic, Ţedembal a luat partea Moscovei. Era căsătorit cu o rusoaică, Anastasia Filatova.

69 Larry Watts, op. cit., p. 541.

70 „Tezele din iulie“ reprezintă un set de 17 propuneri adresate de Nicolae Ceauşescu Comitetului Executiv al PCR în data de 6 iulie 1971. Documentul s-a numit „Propuneri de măsuri pentru îmbunătăţirea activităţii politico-ideologice, de educare marxistleninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii" şi sugera reintroducerea principiilor realismului socialist în artă şi cultură. De asemenea, specialiştii din anumite domenii urmau să fie înlocuiţi cu activişti, care să menţină vie propaganda Partidului în toate sectoarele de activitate.

71 Apud Larry Watts, op. cit., p. 529.



va urma

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu