sâmbătă, 8 august 2015

Băgău (22)


IOANA BRADEA




Moldovenescu! ăsta e!

băi, mă laşi?!? nu mă interesează problemele tale cu nevastă-
ta, da’ pe mine să nu mă bagi în căcaturi din astea, că imediat
mă enervez şi nu mai vin nicăieri, ce dracu’! vrei s-ajung să
mă păruiesc cu nevastă-ta prin Constanţa? păi frumos mi-ar sta?!

asta este, poţi să vii dimineaţa?... ăăă, şi vezi că am un mort
pe scară...

ce ai?!

a murit un vecin pe scară, dragă!

bine, bine şi ce treabă am eu cu el? l-aţi lăsat acolo pe scări?
tre’ să sar cumva peste el?

nu, draaagă, n-ai înţeles, mortu’ e la etaju’ trei, da’ e multă
lume pe casa scării, e vecinii toţi ieşiţi pe-afară, dacă te întreabă
cineva unde te duci, tu le spui că te duci să-l vezi pe Dumitru
Văcaru-mortu’...

ai, nu! ştii ceva? las-o-n pizda mă-sii de ea treabă, n-am chef
să văd nici un mort, clar? întîi e faza cu nevastă-ta, acuma şi de
vecini să mă feresc?! io-mi bag puia în toată afacerea asta şi nu
mai vin!

bine-bine, hai că te aştept io la gară, da? te aştept acolo cu o
integramă în mînă şi dacă-ţi place despre mine, mă bagi în seamă,
dacă nu-ţi place... ăăă... nu mă bagi în seamă, bine? sau treci mai
departe şi gata. Auzi, da’ tu chiar vrei să vii...?

da, mă Lucian, dacă am zis că vin, atunci vin, ce naiba!?

aoleu! cînd ne-om vedea, să vezi tu cum mă pierd, să vezi tu
cum mă fîstîcesc, că io nu-s genu’ ăla care abordez o femeie pe
stradă, să vezi tu cum mă pierd, aoleu, io-s om de casă, măi fată,
io vreau o femeie de casă...

da, Lucian, înţeleg

îmi trag un scaun în faţa celui pe care stau, îmi întind picioarele
şi scotocesc prin sac după vreo casetă, nu mai am chef să-i
răspund, m-am plictisit şi de jocul ăsta, să-l întreb mai bine de
nevastă-sa, să-l pun mai bine să-mi povestească despre căsnicia
lui, de la nuntă pînă la copiii crescuţi şi plecaţi de-acasă, între
timp îmi pun căştile pe urechi, belesc ochii pe pereţi, vorbeşte
Lucian singur, n-are treabă, parcă atîta ar fi aşteptat, să-şi
descarce sufletu’, să-şi dezvăluie toate alea toate mişcările i le
presimt toată viaţa şi toată mintea i-o storc din creier dacă vreau,
pînă cînd nici nu mai are ce să ţîşnească din el, pînă cînd tot
puroiul se prelinge din tine în mine, ca în bătrînul cu urechea
pîlnie, cu poveşti scurse într-o ureche într-o peşteră voci sunete
fosforescente umbre, în realitate habar n-am ce-ar putea fi în
capul lui, unii se lasă storşi, mulşi de poveste ca o vacă de lapte,
cîte o noapte întreagă, alţii nu, alţii se deşertează într-o juma’ de
oră, gata, iubito, m-am terminat, mă duc să aduc un prosop să
şterg sperma asta de pe jos, pa! te mai caut io! eşti cea mai bună!

bine-nţeles, cum altfel? trag aer în piept să-i zic vreo două de
noroc da’ mă răzgîndesc pe drum că doar lasă, nu-s ei singurii
care se deşertează aşa fără milă, fără ruşine, şi noi o facem,
cumpărăm bere şi începe fiecare să povestească despre „al ei“,
disciplina şi rigoarea lipsesc cu desăvîrşire din minţile noastre,
io vă tot spun, liniile astea erotice ne strică pe noi, ele rîd, nu
zic nimica, sau dimpotrivă, zic - fato, aţipiseră toate acum trei
nopţi şi io mă gîndeam băi, nu mă culc, că dacă adorm, nu mai
fut pe nimeni, ştii tu cum răspunzi la telefon cînd eşti ameţită
de somn, deci rezist ca martiru’ toată noaptea, tot aşteptînd să
sune dracu’ cineva, alea dormeau pe rupte şi nu-ţi povestesc,
fată! sună telefonu’ pe la cinci dimineaţa, mă uitam ca tîmpita
la el şi nu-mi venea să cred, ooo, al meu eşti iubitule, zic, pe ăsta-1
ţin pe fir pînă la şapte, să-mi bag puia dacă nu, alo, bună seara
iubitule, îi şoptesc cît pot de suav şi-mi răspunde de dincolo o
voce beton-beton, băi, da’ ştii ce timbru mişto avea?! şi aşa, senzual, mă întreabă tipul - iubire, nu dormi?!? băi, să dau în orgasm, nu alta, da’ mă abţin şi zic iubiiitule, cum aş putea să dorm
cu tine alături?! - alături unde, iubire? mă întreabă ăsta, fată, şi
apoi îmi zice cu o voce din aia dulcică foc ştii ceva, dragă? du-te
şi tu la culcare că e tîrziu! Şi-mi trînteste telefonu’ bou’ dracului...
păi nu mai sună ăsta o dată? băga-mi-aş pula-n tot neamu’
lui şi-n poporu’ lui de chinezi împuţiţi, de nu l-am înjurat pe
idiotu’ ăla vreo zece minute, n-am înjurat în viaţa mea, s-au trezit
toate de la răcnetele mele, eu mi-am băgat picioarele, m-am culcat
şi nu m-am mai trezit decît la 7 fără ceva, bulangiu’ dracului,
păi să-mi facă mie aşa ceva după ce că l-am aşteptat o noapte întreagă!? morţii mă-sii că mă-nervez numa’ cînd îmi aduc aminte
de el!

Băi, da’ pe Dan Saturnu’ îl mai ţineţi minte? ştiţi c-a sunat
zilele trecute? nu mi-a venit să cred cînd l-am auzit, să mor io,
băăăi, Dănuţ! ce mai faci, n-ai mai sunat pe la noi de-un secol,
lugu-lugu, vreo trei ore m-am vrăjit cu el, am crezut că-nnebunesc,
mi-a făcut iar capu’ baniţă cu aberaţii d-ale lui, moţăiam
aşa, dormeam pe mine cu receptoru’ la ureche şi-l întreb şi io
aşa, la mangleală cam ce fel de femei îţi mai plac, ce femei preferi
tu mă Dănuţ că de cînd n-am mai vorbit se mai schimbă oamenii
şi gusturile, şi el - prefer orice femeie, suflet să aibă, şi-mi pică
mie fisa să-l întreb: da’ femeile gonflabile îţi plac, Dănuţ? Şi după
vreo două minute îl aud că-mi răspunde - poftim? dacă-mi plac
femeile gonflabile? păi... depinde de caracterul lor, nu? Băi, m-am
pişat pe mine de rîs, scot unii nişte aberaţii de te doare mintea,
mă, te-doa-re-min-tea! să-mi fut una, dacă nu

mie-mi spui?! te pocnesc unii cu cîte-o poveste şi te căpiază
ore întregi

pînă cînd te trezeşti absolut din greşeală absorbită înăuntrul
lor, ca o ventuză, ca o caracatiţă îţi sug sîngele poporului şi ţi se
năpustesc noaptea în minte şi rad tot ce găsesc pe-acolo, nu-ţi
mai rămîne decît un vis mărunt de zilele trecute, visul cu fetiţa
aia mică din povestea cu cocotîrşii, de data asta nu mai striga
după Lisafeta să vină să-i vadă, striga cuvintele unei tipe care a
sunat săptămîna trecută şi mi-a răcnit în ureche „alo! curvelor,
hai pa, că fac impulsii degeaba! şi mai futeţi-vă şi voi pentru santixfacţii, nu pentru bani!“, în sat la bunica se întîmpla acţiunea,
stătea fetiţa în cur chiar pe coasta Popoasei şi răcnea aceleaşi cuvinte „futeţi-vă pentru santixfacţii!“ se auzea în tot satul, se
închinau babele, îşi făceau cruce şi mă recunoşteau tîrziu: a, asta-i
fata lu’ Grigore - într-adevăr, Andreea sînt, bună dimineaţa iubitule,
bei întîi o cafea cu mine sau ne futem fără nici o introducere?
ştii c-ai sunat la o linie erotică în direct, nu? putem să
facem sex la telefon sau putem să stăm de vorbă despre ce vrei
tu, ce variantă preferi?

Cum adică să facem sex la telefon? o întreabă iubitul neînţelegător

Ooof, răsuflă Oana c-un aer plictisit, iară tre’ să-i explice că
iubitule! a face sex la telefon înseamnă a geme şi a vorbi eu şi
a-ţi freca puia tu sau celălalt tip de la capătul firului! ce măsa-n
cur e atît de greu de priceput?! şi repetă explicaţia asta fiecărui
tip, cu un fel de răbdare obosită, mă apucă dracii cînd aud infinitivele alea acolo, i-aş arunca o scrumieră-n cap, ce naiba, puţină imaginaţie băi doamnelor, băi domnişoarelor, discursul ăsta
erotic ar putea căpăta nişte rezonanţe pe puţin bizare, chiar şi
aşa şoptit la telefon artificial am putea să facem şi să desfacem
anumite situaţii sau contexte - le-am construi mental ca pe un
castel de nisip, un castel de cuvinte cu rădăcini pierdute undeva
în zare, în simţirea celuilalt - în mintea lui fantasmagorică,
agăţată la uscat într-o iluzie de cui sau într-un cui de iluzie - în
mintea lui mai mult sau mai puţin dispusă să accepte stupefiantul
în cuvinte, cuvintele în joacă sau jocul în stupefiante sexoase evident în fine! mintea aia care se aruncă asupra misterului cu atîta
disperare atunci cînd frustrările măsoară cîteva kilograme bune
de structuri nervoase şi încîlcite şi atunci cînd tramvaiul nu-i mai
poartă zîmbetul şăgalnic între roţi şi nici străzile nu mai clipesc
ascuţit ca nişte pleoape nedormite şi nici aerul nu mai luceşte
a vrajă - ce dracu’ să-ţi mai povestesc, Chopin, că-n timpul zilei
nu prea avem timp de conversaţii, imediat încep să sune oamenii
de la serviciu, copiii lăsaţi nesupravegheaţi acasă sau bărbaţii
lăsaţi singuri închid repede, ce-i drept, fără să vorbească de cele
mai multe ori apeluri scurte de cîte două-trei minute, habar n-ai
cine se ascunde după tăcerea asta de plastic, poate să fie cine
ştie ce copil care încă habar n-are ce înseamnă pulă, alo! mă
cheama Cristi şi am optişpe ani

aha, şi cine te crede? ai făcut dragoste pînă acum, Cristi? că
eu nu-ţi dau mai mult de paişpe, după voce.

nu, nu-mi place

de ce? întreb şi eu ca proasta

nu-mi place să las fetele gravide

o, bravo! îmi place cum gîndeşti, hai să vorbim mai bine
despre altceva, nu? cum te distrezi tu acolo în Craiova?

ăăă... mergem la film, la teatru...

la teatru!? şi ce spectacol aţi văzut ultima oară, dacă nu-i un
secret?
ăăă... Titanicul!

Titanicul?! şi ţi-a plăcut?

daaa, am şi plîns la el!

vai, vai... habar n-ai cine se ascunde după tăcerea asta de
plastic, noi tre’ să ne facem treaba oricum, fiindcă se mai sună
şi de jos, mai nimerim cîte un control, se poate uneori să fie chiar
directorul firmei sau poate să fie doar Cătălina care după aia o
să urce val-vîrtej la noi să răcnească iară „Băi! de cîte ori să vă
atrag atenţia că nu aveţi voie să vorbiţi unt!? voi chiar v-aţi tîmpit?
v-aţi plafonizat de tot, ce puia mea? Şi auzi, Andreea! nu mai face
mişto de oamenii de pe fir, că nu eşti tu cea mai tare din parcare
şi dacă mă enervez te şi penalizez la salariu!"

„Da, scuze... n-o să se mai întîmple“ murmur vizibil ruşinată
şi mă rog cum adică vine aia să vorbeşti frumos la o linie erotică?
mai e căzu’ să facem aici distincţia între a vorbi frumos şi a
vorbi urît? sau cum naiba se defineşte frumosul vorbirii în definitiv?
fiindcă fără doar şi poate la Cătălina „a vorbi frumos"
înseamnă „nu mai înjuraţi, fire-aţi ale dracu’ de toante că mai
sună şi copii, pe ăştia nu tre’ să-i futeţi, le spuneţi poveşti şi uite
aşa vă faceţi minute şi bani în plus, tot io tre’ să vă-nvăţ o chestie
simplă ca asta?!“ bună, iubito, Mirel la telefon! adică o voce absolut rînjită, o voce de om nătîng „aha, şi... bănuiesc că vrei să
facem dragoste"

„nu“

„înseamnă că ai deja o prietenă cu care faci dragoste..."

„nu"

„ah... păi atunci poate ai simţit vreodată nevoia să faci
dragoste...? sau uneori, noaptea tîrziu poate că ai simţit nevoia
să săruţi o fată...?“

„nu"
„atunci te masturbezi?"

„cu ce?“

„cum cu ce? cu mîna!"

„ăăă... şi ce fac cu mîna?"

„îţi freci puia atunci cînd nu ai o femeie lîngă tine, ca să i-o

bagi ei în pizdă..


va urma

















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu