Anne Marie Bejliu
îndepărtez
acoperişul
siguranţei
privesc
crucea tatălui
mă
privesc în oglinda bălţii
de
pe aleea cimitirului şi tac
urmează
să ridic piatra cubică
din
locul ei
să
o aştern în aleea nesiguranţei
probabil
altă lecţie în care
sau
din care
voi
ieşi ca o zebră
voi
întreba în plin centru
al
oraşului oamenilor cenuşii:
Tata?
ştiu
ştiu
ea
întreba dacă este mama
şi
era o glumă
eu
nu glumesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu