Anne Marie Bejliu
îndepărtez
acoperişul
siguranţei 
privesc
crucea tatălui
mă
privesc în oglinda bălţii 
de
pe aleea cimitirului şi tac
urmează
să ridic piatra cubică 
din
locul ei
să
o aştern în aleea nesiguranţei
probabil
altă lecţie în care
sau
din care 
voi
ieşi ca o zebră
voi
întreba în plin centru
al
oraşului oamenilor cenuşii: 
Tata?
ştiu
ştiu 
ea
întreba dacă este mama 
şi
era o glumă
eu
nu glumesc

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu