Băgău (23)

IOANA BRADEA

„ăăă...unde să i-o bag?“

„în pizdă!“

„ce-i aia pizdă?“

„ei!... cum să-ţi explic, e un orificiu pe care-1 au femeile între
picioare" şi mă scarpin în cap încurcată - ăsta face mişto de mine
sau chiar nu ştie?

„ce-i ăla orificiu?"

„o gaură! “

„şi cînd trebuie să-i bag puia în gaură?"

„i-o bagi atunci cînd eşti excitat, Mirel...“

„şi cînd o să fiu excitat?"

„ei, lasă, o să-ţi dai tu seama..."

„cum?“

„o s-o simţi mai tare, mai grea...“

„ahaa... da’ tu ai pizdă?“

„nu, am pierdut-o, din nefericire..."

„vai, ce păcat! Da’ măcar ţîţe ai?"

„o, da, ţîţe am, slavă domnului!"

„hă-hă, pe astea nu le-ai pierdut, ă? le ţii în sutien, de aia nu
le-ai pierdut..."

„vezi că ştii, MirelL. acuma taci un pic, că a mai venit cineva
cu noi pe fir, bună dimineaţa iubitule... bună dimineaţa iubito,
da’ mă iau cu mîinile de cap, tot un copil am nimerit,
Adrian, să tot aibă zece ani şi deja urăşte meciurile de fotbal -
aha, atunci ce altceva îţi place?"

„sexul"

„olala... ştii tu ce vorbă este vorba sex, Adi, dragule?"

„daaa, am futut-o pe una deja!"

„vai de mine, cum ai futut-o?"

„am dus-o acasă, s-a dezbrăcat în pizda goală... ăăă... am
luat-o în braţe şi... am futut-o!“

„bine-bine, da’ ce i-ai făcut, de fapt?“

„ia mai lasă-mă cu întrebările astea indiscrete, ce, tu nu ştii
cum se fute o femeie?!“

„nu ştiu, pe cuvînt, uite, nici Mirel nu ştia ce-i aia pizdă, nu-s
toţi la fel de luminaţi ca tine, ce crezi? sau... unii sînt luminaţi
doar pe dinafară, de un reflector, să zicem, şi atunci lumina cade
doar asupra conturului, la suprafaţă, parcă, da’ înăuntru e tot
linişte şi beznă oarbă, înţelegi? lumina ar trebui să cadă cumva
dinăuntru în afară, zic eu...“

„păi nu încape un reflector înăuntru tău!“

„... ai dreptate, nu încape."

Radu: alooo! salutare fraţilor, Radu sînt, vreau să fac şi eu un
sex cu o gagică mişto!

Eu: Radu închide dracului telefonu’, ştii bine că n-ai voie să
suni la o linie erotică!

Radu: da’ tu ştii că Bill Clinton a vorbit cu Tony Blair la telefon prin internet?

Eu: ia te uită ce preocupări au puştanii din ziua de azi! fac
pariu că nici nu ştii cine e Tony Blair - îi surîd drăceşte şi sper
să-l încui odată

Radu: ăăă... e secretarul de stat al... ăăă

Eu: Radu, închide telefonul că eşti prea mic pentru mine şi
dacă mă-nervezi te spun la maică-ta

Radu: dacă faci sex cu mine te las în pace

Eu: fugi mă de-aici că tu n-ai mai mult de 8 ani

Radu: vrei să-ţi citesc programul de pe Antena 1?

vreau să închidă odată telefonu’ ăla, mă scarpin în cap ofticată, mă foiesc pe scaun, pe cadranul telefonului mai figurează
încă doi tipi care stau şi ascultă, n-au scos nici un cuvînt şi în cîteva
clipe aterizează încă unu’ pe care îl salut regulamentar, îi spun
cine sînt, aflu că-1 cheamă Liviu şi-i explic că tre’ să aibă un pic
de răbdare să scăpăm de puştiul ăsta obraznic

Radu: Liviu! da’ de ce-ai sunat aici? nu ţi-e ruşine să dai telefoane la liniile astea erotice? tu n-ai nevastă acasă?

Liviu: Poftim?

Radu: Nu pofti că ţi se-apleacă!

Eu: Radu! nu te mai băga în conversaţiile mele!

Radu: Liviu, ai auzit că Bill Clinton a vorbit cu Tony Blair la
telefon prin internet?

Liviu: Alo? Cine-i acolo?

Radu: Sssăru’ mîna nenea!

Liviu: Alo! N-am nimerit la...

Eu: Ba da, aici ai nimerit, da’ ne bruiază băieţelu’ ăsta care-a
sunat aici din greşeală şi acuma nu mai vrea să închidă, mă sîcîie
pe mine la melodie

Radu: Să trăieşti, Andreea!

Liviu: Alooo!? Vreau să fac şi eu un sex total cu tine

Radu: Mă! Las-o-n pace pe mama, că acuma se joacă cu mine!

Eu: Raaadu, nu mai apăsa în halu’ ăsta pe taste că-mi ţiuie ca
dracu’ în receptor şi-o să mă doară urechea două zile non-stop!

Radu: De ce? Eşti paralizată la ureche?

sînt paralizată-n pizdă - murmur enervată că nu pot să-i
închid puştiului telefonu’ fără să le tai macaroana şi celorlalţi care
au sunat şi aşteaptă răbdători şi cuminţi să fie futuţi da’ eu nu
şi nu - nu cu copilu’ ăsta pe fir şi nici cu celălalt, un pic mai mare,
care mă ia la unşpe metri că-s nesimţită, i-am promis că-i scriu
şi nu te-ai ţinut de cuvînt, sincer, m-ai dezamăgit mă Andreea...

Cum?! Daniel, n-ai primit scrisoarea mea! fir-ar să fie, păi ţi-am trimis-o încă de luni! Să-mi bag pula-n toată poşta română - mă
enervez cît ai zice peşte, pînă cînd îl aud că încearcă să mă
calmeze emoţionat de faptul că eu chiar i-am trimis scrisoarea
aia?! Bine-nţeles că i-am trimis-o, ce dumnezeu, n-aş avea nici un
motiv să-l mint, mă cunoaşte doar - răsfoiesc foile din agendă
pînă la pagina unde i-am notat adresa şi i-o repet ostentativ, cu
voce tare

Andreea! nu e blocul 9, e blocul 3!

Vai, nu se poate! Păi aici la mine în agendă scrie 9!

Cred că ţi-ai notat greşit sau ai înţeles greşit

Huai, nu se poate, Daniel, îţi scrisesem acolo nişte chestii aşa
de importante! Ţi-am pus şi o poză de-a mea...

Ooh... tu vorbeşti serios?

Lasă, Daniel, că încerc să-ţi mai scriu o dată, bine? mint cu
neruşinare că doar nu mă costă nimic şi-l întreb imediat cum o
mai duce, aflu cu groază că mi-a. mai scris o poezie - dedicaţie
specială pentru Andreea: iubire bibelou de porţelan

Daniel, ai scris tu aşa ceva?! sar eu uluită

Daa, de ce întrebi?

Ştiu şi eu... parc-aş mai fi citit pe undeva poezia asta

Nu, nu, ţi se pare, eu am scris-o!

Ok, gata, nu mai striga că te cred da’ ce înseamnă iubire
bibelou de porţelan, Daniel?

Inseamnă ca atunci cînd ai casa plină de bibelouri foarte valoroase pe care le iubeşti foarte mult, deci ale mele sunt toate
bibelouri de export

Bine, mă Daniel, da’ mie nu-mi plac bibelourile! de ce nu m-ai
întrebat înainte să-mi scrii o poezie?! Cum adică mă faci pe mine
bibelou? Adică mă iubeşti de parc-aş fi de faianţă?

Nu, mă Andreea, nu te supăra, asta e doar o poezie, ce
dracu’? mai bine ia-ţi agenda şi scri-o acolo şi după aia îţi explic
eu totul

Ok, aşa mai merge

... obiect cu existenţa efemeră...

Ce înseamnă efemeră?

Adică n-are suflet, e ca o statuie

Daniel! ţip eu enervată de-a binelea - adică mă faci statuie,
atîta ai înţeles din personalitatea mea complexă?

Andreea, dacă nu mă laşi să citesc să ştii că închid telefonu’,
eram foarte şucărit atunci, credeam că ţi-ai bătut joc de mine Te
regăsesc pe-aceeaşi etajeră pe care te-am lăsat acum un an. Dar
cum? Ce s-a-ntîmplat? Ce suflet caritabil te-a păstrat în lipsa mea,
în lipsa ei, în lipsa noastră - altă strofă acum - iubire obiect cu
smalţul nepătat, alt vers, de mă iubeşti de o iubeşti de ne iubeşti
mai stai aşa virgulă după „de ne iubeşti" strofa a patra acum o
zi un an un singur an atît - alt vers cu literă mare Iubire bibelou
de porţelan strofa a cincea Că ne iubim o ştim şi noi o ştie lumea
toată Dacă ne vom iubi nu ştim nici noi virgulă nici lumea toată
şi acum ultima strofă cea mai mişto -Tu crezi c-a fost iubire
adevărată? alt vers eu cred c-a fost o scurtă nebunie,..

Daniel, ere’ că ai dreptate, ere’ că e o nebunie la mijloc. Da’
una mai lungă, orişicît

Asta am scris-o cînd tot sunam şi nu te mai găseam pe fir,
răspundeau tot alte fete şi stai să-ţi citesc şi cum începe
scrisoarea pe care ţi-am scris-o ieri, are un motamo

Un ce?

Unu’ din ăla care se pune la început

Aha...

„Sentimentele nu se cultivă în seră, ca florile, ele se nasc să
fie însămînţate iar dragostea trebuie să fie un fapt eroic, un fapt
necugetat..."



va urma