Dana Ene
Cu
al lunii contur
Am
făcut un lasou.
Vreau,
la noapte, să prind
Caii
visului tău!
Din
sălbatici, cum sunt,
Am
să-i domesticesc,
Priponindu-i
de ape
Într-un
spațiu lumesc.
Și-apoi,
gata-mblânziți,
Să-i
învăț a vorbi
Despre
ce e curajul
De
a fi..., de-a nu fi...
Despre
locul în care
Zburdă-ncolo
și-ncoace,
Tocind
cuie-n potcoave;
Bătând
inima-n ace...
Vor
ști să se întoarcă
În
a somnului tundră;
Luna
albă, ca varul,
Va
fi mult mai rotundă;
Caii
vor lua cu-asalt
Visul
tău elevat,
Iar
eu te voi iubi
Necondiționat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu