Interviu cu LUCIAN CROITORU
Alexandru Lazescu:
În ce orizont de timp ne-am putea apropia de rezolvarea acestor condiții?
Lucian Croitoru:
Și atunci te gândești la orizonturile despre care vorbesc politicienii în ceea ce privește adoptarea euro. Am avut un orizont ratat – 2015. Deja credibilitatea noastră, când vorbim despre un orizont, adoptarea monedei euro, este erodată cumva. Acum am vorbit despre 2019, 2020. E foarte bine să-ți dorești, dar, dacă vrei să dovedești că într-adevăr te îndrepți în acea direcție, trebuie să arăți documente scrise prin care să stabilești măsuri concrete, cu obiective intermediare concrete și cu termene concrete. Până atunci rămâne exact o discuție similară celei care a avut loc despre orizontul 2015. Până când economiștii din România și din străinătate, investitorii și publicul nu vor vedea planuri concrete, așa-numitele roadmaps, către ținta aceasta, nu va fi o țintă credibilă. Vom ajunge în 2019 și vom avea un al doilea orizont la care am promis ceva și nu s-a întâmplat. Nu e exclus însă ca, din motive geostrategice, militare sau de altă natură pe care nu mi le imaginez acum, să se grăbească această intrare în zona euro. Ea se va confrunta, indiferent de motivul neeconomic care o împinge acolo, din nou cu legitățile economice și, mai devreme sau mai târziu, problemele tot vor apărea.
INDICI SEMNIFICATIVI
Noi suntem țara care are un indice al libertății față de corupție foarte mic, chiar dacă a crescut în ultimii trei-patru ani. Iar indicele libertății proprietății este de 40. Comparați aceste cifre cu Germania, unde sunt la nivelul de 80, 90, respectiv, sau cu alte țări dezvoltate. Distanța este enormă.
Alexandru Lazescu:
Apropo de criza din Grecia și ce tip de soluții ar trebui adoptate acolo, haideți să ne întoarcem puțin în timp la ce s-a întâmplat în România în 2010-2011. Au fost măsurile luate atunci, atât de criticate, singurele care se puteau lua? Se puteau face lucrurile diferit? Cum vedeți chestiunea, din perspectiva, să zicem așa, și a timpului, și a situației actuale din Grecia?
Lucian Croitoru:
Eu, la momentul adoptării acelor măsuri, le-am susținut și am scris negru pe alb, am publicat cărți în care eu mi-am exprimat foarte clar, fără echivoc, sprijinul pentru acele măsuri și am spus că acele măsuri au fost cele corecte. Știu că asta nu place și, cu cât ne distanțăm de acel moment, lucrurile devin mai neclare și pot fi interpretate. Eu am spus și v-o spun și dvs. în acest interviu: au fost măsurile corecte. De ce au fost, să le spunem așa, cele mai corecte proaste măsuri? Pentru că s-a pierdut timpul. În 2009 a fost la guvernare o coaliție care n-a funcționat, în sensul de a rezolva nevoile economice ale României, au pierdut timpul în 2009: coaliția PSD-PDL. Nu s-au înțeles și, în timp ce puteau face ajustări minore ca să rezolve problema atunci, n-au făcut-o, au pierdut timpul și au venit în 2010, pe la jumătate, peste noi problemele.
Alexandru Lazescu:
De fapt, tot atunci a început și criza din Grecia, în 2010.
Lucian Croitoru:
Exact. Statul român, guvernul, cei care erau la putere atunci și-au dat seama că nu mai rămăsese altă soluție. Puteau să crească foarte mult impozitele pentru a reechilibra bugetul, ceea ce era o abordare pe partea de venituri, dar care ar fi dus la o recesiune mai mare decât cea care a fost, sau raționalizarea unor cheltuieli. Pentru că tăierile de salarii, nouă ne place să le spunem tăieri de salarii, par niște măsuri abuzive, dar ele erau pur și simplu niște corecții. De fapt, au fost eliminate din excesele din perioada de dinainte de 2008, în 2006, 2007, 2008, prin creșterea salariilor, creșterea pensiilor. Nu uitați că ritmurile de creștere a acestor variabile se măsurau în zeci de procente pe an.
STABILITATE ŞI SIGURANŢĂ
Investitorii străini au apreciat această evoluție a finanțelor publice din România, care dă stabilitate și siguranță pentru România. Dacă vă uitați la deficitul de cont curent, ați văzut că de la aproape 13% în 2007 s-a redus în 2009 la 4,5 procente și a rămas așa până în 2013. În 2013 s-a produs o mare corecție, deficitul de cont curent a scăzut de la 4,5 procente din PIB la 0,8 în 2013 și la 0,4 în 2014.
Alexandru Lazescu:
Păi făceam cam ce au făcut și grecii...
Lucian Croitoru:
Da, cumva situația este similară în acea porțiune, cu o practică care s-a văzut și în Grecia. În Grecia, în paranteză fie spus, după adoptarea euro creșterea productivității a fost una dintre cele mai mari, dacă nu cumva cea mai mare, ca ritm de creștere, din întreaga zonă euro. De ce a venit problema peste greci? În afară de aspectul fiscal la care ne-am referit, și anume faptul că au fost orientate foarte multe cheltuieli către componenta socială, au fost niște creșteri de salarii și pensii foarte mari, astfel încât creșterea salariilor a întrecut cu mult creșterea productivității, care era cea mai mare din zona euro, și practic a anulat tot efectul pozitiv al creșterii productivității. Mă întorc la România. Acea tăiere de salarii a devenit necesară, aproape inevitabilă, din cauza exceselor care s-au făcut înainte. Deci nu le putem numi niște tăieri aberante sau nejustificate sau negândite, ci niște corecții necesare. Al doilea lucru pe care vreau să-l subliniez: acea decizie a vizat partea de raționalizare a cheltuielilor. Care în continuare în România rămâne principala problemă. Sunt cheltuieli mari și ineficiente, acolo este în continuare cea mai mare problemă. Din punctul de vedere al locului unde s-a umblat, după părerea mea, a fost locul unde trebuia să se umble, și anume, la cheltuieli. Criticabil este că s-a tăiat uniform, 25% la salarii.
Alexandru Lazescu:
La pensii nu au mai fost tăieri.
Lucian Croitoru:
A fost programat și la pensii și nu a mai avut loc și din acest motiv a crescut TVA de la 19 la 24. Acea tăiere uniformă poate că era mult mai bine dacă s-ar fi studiat înainte cum trebuie raționalizată, în ce sectoare ale bugetului. Dar nu mai rămăsese timp pentru așa ceva. După părerea mea, insist să menționez, acele tăieri au evitat ca România să alunece spre un scenariu de tip grec. Grecia nu seamănă cu România din foarte multe perspective. Dar din perspectiva salariilor vizavi de productivitate, am semănat foarte mult în perioada de dinainte de 2008, deci a fost o corecție corectă, necesară și a făcut foarte bine României.
Aș vrea să mai fac o observație. În sectorul public din România există personal în exces. Noi am vorbit atunci, în 2008-2009, de nevoia de a-l reduce până la limita necesară. O cale mai bună decât reducerea salariilor ar fi fost reducerea personalului din sectorul bugetar. Dar pentru că nu s-a făcut la timp și pentru că era foarte greu de acceptat, s-a mers pe cealaltă variantă.
Alexandru Lazescu:
Am mai corectat din dezechilibrele structurale severe existente în România?
Lucian Croitoru:
S-a corectat foarte mult. Sectorul privat, dacă vă gândiți în termeni de economisiri și de investiții, a făcut o corecție, a trecut pe surplus de economisiri, comparativ cu investițiile. Culmea e că acest lucru se întâmplă concomitent cu accelerarea creșterii economice în România, ceea ce este cumva contraintuitiv. De obicei, este invers, când deficitul de cont curent se lărgește, crește și economia mai mult și, când se restrânge deficitul, se restrânge și creșterea economică. Dar la noi de data aceasta a fost invers și eu l-am numit Paradoxul românesc, în engleză sună mai bine, The Romanian Conundrum, și are o explicație: sectorul privat din România a înțeles, în urma repetatelor crize pe care le-a avut în 1990-’91, în ’97-’99, mai recent în 2009-2010, că este mai prudent probabil să aibă un echilibru între investiții și economisire decât să aibă deficit.
RELAXAREA FISCALĂ
Legat de măsurile de relaxare fiscală luate de guvern, e bună ideea de a reduce taxele (precum reducerea TVA de la 24 la 19 procente), dar doar după ce ai curățat cheltuielile ineficiente. Pentru că, altfel, procesul este nesustenabil. Și atunci nimeni nu va investi, pentru că va aștepta să vadă dacă procesul nu se inversează: cresc impozitele, se introduce un sistem progresiv de impozitare pe salarii etc.
Alexandru Lazescu:
Una dintre problemele economiei României este nivelul redus al investițiilor.
Lucian Croitoru:
Tot mai multe țări, din 1980 încoace, au tins să aibă un exces de economisiri comparativ cu investițiile și practic cel mai mare deficit din lume a rămas în Statele Unite. E mai prudent așa, poți să conduci mai bine, să faci față mai bine unei recesiuni, unei ieșiri rapide de capital, poți să faci față mai ușor unor deprecieri de monedă, unor căderi de prețuri ale activelor, cum ar fi prețurile la case, și în general fenomenelor asociate cu criza. În același timp, deficitul bugetar în România a coborât de la aproximativ 8 și ceva spre 9 procente în 2009 până la 1,5 procente anul trecut. Așa s-a ajuns la un deficit de cont curent în România de numai 0,4 procente din PIB în 2014. Ar fi putut fi surplus, dacă în 2014 guvernul nu decidea să facă în contul anului 2015 niște cheltuieli în noiembrie și decembrie. Din păcate, trebuie menționat, la acest rezultat care este foarte bun s-a ajuns mai ales prin căderea investiților, atât în sectorul privat, cât și în cel public. Căderea, începând din 2009, a fost foarte mare în sectorul public. Abia de curând investițiile au fost reluate.
Alexandru Lazescu:
Credeți că ultimele măsuri anunțate, mai ales cele din domeniul fiscal, vor avea un impact pozitiv?
Lucian Croitoru:
Da, de exemplu, s-a decis reducerea TVA de la 24 la 19 procente. E bună ideea de a reduce taxele, dar doar după ce ai curățat cheltuielile ineficiente. Pentru că, altfel, procesul este nesustenabil. Și atunci nimeni nu va investi, pentru că va aștepta să vadă dacă procesul nu se inversează: cresc impozitele, se introduce un sistem progresiv de impozitare pe salarii etc.
Alexandru Lazescu:
Într-un discurs recent din Parlament, Alexis Tsipras spunea cu mândrie că grecii au plantat sămânța schimbării în UE, ceea ce, într-o traducere liberă, s-ar înțelege mai multe beneficii sociale, redistribuire de la bogați la săraci, cel puțin ăsta e mesajul general.
Lucian Croitoru:
Nu vreau să comentez declarația d-lui Tsipras, dar bănuiesc că este o declarație a unui politician. Era necesară din perspectiva domniei sale astfel de declarație, pentru că organizase un referendum, la care poporul grec a spus NU creșterii de impozite, NU reducerii unor cheltuieli sociale. Dar cine, în lume, ar fi răspuns cu DA la astfel de întrebări?
Alexandru Lazescu:
Într-adevăr, răspunsul a fost unul logic. Cum se spune: „decât sărac și bolnav, mai bine bogat și sănătos“.
Lucian Croitoru:
Răspunsul pe care l-a dat poporul grec ar părea să infirme două lucruri pe care eu le-am spus în 2011, anume că această criză va lăsa urme foarte adânci pentru multe decenii în conștiința europeană. Am spus așa: aceste datorii mari publice vor fi asociate cu șomaj înalt. Și ca să fac o paralelă cu trecutul, am spus că este un proces similar cu cel care a avut loc în Germania anilor ’20, când a fost hiperinflație și când hiperinflația a lăsat în conștiința germanilor o urmă foarte adâncă, prezentă astăzi foarte puternic, și anume adversitatea față de orice cheltuială, față de orice acțiune care ar duce la inflație. La fel, în America, criza din ’29-’33, când economia americană a scăzut cu 27-30% și rata șomajului a atins cote record. De atunci datează adversitatea americanilor față de șomaj. În Statutul băncii centrale americane nu există un singur obiectiv, sunt șase obiective, dar două sunt principale: stabilitatea prețurilor și a ocupării. Comparați cu Europa, unde băncile centrale au ca principal obiectiv stabilitatea prețurilor și atât. În mod similar, am spus eu, aceste datorii mari ale statelor, nesustenabile în opinia mea, vor crea o adversitate a publicului față de măsurile care duc la creșterea îndatorării. Al doilea lucru pe care l-am spus și care e legat de întrebarea dvs. e că acest public adversar al îndatorării publice va crea un nou tip de politician, un adversar și el al indisciplinei financiare. Și al treilea lucru, am spus că se va crea o segregare intergenerațională enormă. Această adversitate față de datorii va fi susținută în special de tineri și i se vor opune probabil cei mai în vârstă. Votul din Grecia a ne.a arătat din nou că este invers, dar el nu e o dovadă. Deci eu cred că, până la urmă, în Europa se va naște acest sentiment împotriva datoriilor mari, se va naște această cerință pentru un nou tip de politician, care să promoveze reguli în politica fiscală, nu discreționarismul, care să promoveze în final disciplina fiscală. Nu este sustenabil un stat care are o pondere a cheltuielilor sociale din ce în ce mai mari, nu are cum. Beneficiile sociale sunt în final cheltuieli de consum și, când ponderea lor crește în totalul cheltuielilor publice, asta înseamnă o deraiere, o extragere a resurselor care puteau fi folosite pentru investiții în sectorul privat. Pentru că, cum își finanțează deficitele relativ mari țările? Se duc și se împrumută pe piețele private, dând la o parte investițiile private care ar fi putut fi finanțate cu acei bani. Or, sursa ultimă a beneficiilor sociale este creșterea economică, care vine din investiții private și publice. Este un cerc vicios care nu este sustenabil. În mod cert, Europa va face o schimbare către reguli în politica fiscală. De nevoie. Și dacă n-o va face, va avea probleme.
Interviu realizat de ALEXANDRU LĂZESCU
final
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu