Constantin Anton
Doamne, ascultă-mi gândurile de vrei
Să ierți greșelile greșiților mei;
Pe drumul rătăcit doar lacrima plânge
Părerea de rău și șoapta în sânge!
Doamne, tăinuiesc Iubirea, arc de curcubeu
Și gingășia speranțelor din sufletul meu;
Rostirea de bine e-n miez de poezie,
Lumină din lumină, Viața-veșnicie!
Doamne, nobilul supremul meu Destin
E miez peste triumf e mir întru sublim;
Ființă întru Ființă, paradisul orb și prim
Alb înflorit perpetuu în petalele de crin;
Celui iertat, nici visele nu i se separă:
Aprinde candela Iubirii ... seară de seară!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu