Gabriel Constantin
S-a frăgezit în pieptul meu durerea,
Tiara vieţii mi-a căzut în noapte,
În faguri de iubire plânge mierea
Şi lira zace cu-aripi sfărâmate.
Se scutură de spume haina mării,
În ochiul meu se luptă crâncen valul
Sunt foşnetul din vântul disperării
Ce n-a atins cu-aripa încă malul.
Poate-oi pieri bolnav de vieţi eterne
Şi racla pomenirii s-o deschide:
Prin văl de ani urmaşii mă vor cerne
Şi al meu sunet trist pe bani l-or vinde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu