Sprincenatu Dan
Eu te privesc cu gându-ascuns sub lună
Şi mă ascund de dor în tainele durerii;
Mai dă-mi o noapte, în doi, împreună
Acolo-n munţi, doar în tăcerea serii...
Şi nu mă alunga din nou de lângă tine,
Mai lasă-mi ochii, să-ţi citească un vers!
Cu mine-n gând, ştii că-i foarte bine,
Cu tine-n gând, doar noi în Univers...
Priveşte-mi ochii să te-ascund în ei,
Să nu mai pleci din tot seninul lor,
Adu-mi în braţe iarăşi flori de tei,
Şi-mbracă-mă-n iubire şi în dor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu