Andreea Pora
Premierul mai rezistă doar pentru că e premier, iar partidul nu se poate răzbuna până nu găsește o variantă de avarie.
Dacă Ponta dorea să ofere electoratului o ultimă și irefutabilă dovadă a justeței votului negativ care l-a măturat în turul doi, toți adversarii l-ar fi sfătuit probabil să mai tragă o minciună gogonată și să se ducă într-un loc sfidător prin opulență pentru întreaga suflare românească, indiferent de culoare politică, sex, religie, vârstă, educație sau finanțe. I-ar fi recomandat, mai mult ca sigur, un club de fițe din Dubai sau Monte Carlo, urmat de o cursă de Formula 1. Fotografiile cu junele socialist, care, în loc să-și lingă rănile, așa cum anunțase, în sânul familiei „suferinde“ după catastrofala înfrângere, râdea cu gura până la urechi alături de prietenul Ghiță, lăsând în urmă purcoi de bani, i-au pecetluit soarta. În primul rând, în ochii partidului, care cred că a înțeles în sfârșit de unde i se trage. De la baronime la lipitorii de afișe, de la sponsori la propagandiști, toți au avut revelația că degeaba au mașinărie de partid, sudoare, sacoșe cu de-ale gurii, autobuze cu turiști electorali, primari racolați cu ordonanța, televiziuni de partid. Buba se numește Victor Ponta.
Acest individ, cocoțat pe trupurile, conturile și nădejdile lor, cu inconștiența, tupeul și prostia lui i-a ruinat. Au avut găina cu ouă de aur în mână și Victor Viorel a vândut-o la tarabă.
Dacă ar putea, i-ar lua gâtul și mâine. Ce-au pățit Năstase și Geoană ar fi mângâiere de mamă pe lângă ce i-ar face lui Ponta. Premierul mai rezistă doar pentru că e premier, iar partidul nu se poate răzbuna până nu găsește o variantă de avarie. Care ar fi însă asta? Dacă ne uităm la ultimul sondaj făcut chiar de omul lor, Vasile Dâncu, situația e albastră. Partidul a ajuns la doar 21% încredere, guvernul are 27%, iar Ponta s-a prăbușit la 26%. Deși capacitatea de repliere a partidului a fost demonstrată în atâtea ocazii, de data aceasta soluțiile de supraviețuire sunt destul de limitate.
În primul rând, nu se pot debarasa de Ponta, ajuns un cataroi legat de gât, în al doilea, Iohannis și PNL au anunțat oficial că nu e nicio grabă cu guvernarea, plasându-se pe poziții de moralitate și refuzând majorități de strânsură. Mai rău, au invitat PSD să-și asume gestiunea bugetului și a pomenilor electorale. Strategia complică mult situația, pune PSD în imposibilitatea de a se autovictimiza și a se lansa în acuze că PNL nu urmărește decât ciolanul și concentrarea puterii. Desigur, se va încerca o cosmetizare prin înlăturarea miniștrilor cu imagine prea proastă (iată, Aurescu a și fost propus la Externe), aruncarea în plan secund a unor baroni penali. Dar mesajul că Guvernul Ponta este în continuare la putere și responsabil de toate care vor urma - prima veste proastă este scumpirea căldurii cu 35% - nu va fi ușor de combătut. Mașinăria de propagandă nu prea mai este de mare folos, eșecul ei a fost dovedit în alegeri, ba chiar ar putea produce pagube suplimentare, dacă se continuă agresivitățile și calomniile împotriva lui Iohannis, cu o cotă de încredere de 61%. În același timp, e clar că s-a declanșat o luptă feroce pentru putere în interior, găștile se vor măcelari fără nicio precauție. Soluția care se conturează este înălturarea lui Ponta de la șefia partidului, ceea ce va deschide drumul spre o schimbare de gardă și de control al guvernului. Ponta va fi împăiat în vitrina de la Victoria, sforile urmând să reîncapă pe mâini pesediste mai pricepute. E greu de anticipat acum spre ce tabără vor înclina sorții războiului.
Pe de altă parte, e clar totuși că, în pofida declarațiilor de refuz al puterii, PNL nu va sta cu mâinile încrucișate. Negocierile pentru schimbarea majorității se vor purta în culise, ca de obicei, un prim semnal de repoziționare l-a lansat deja UDMR prin vocea lui Markó Béla. O moțiune de cenzură nu e lipsită de șanse. Are însă PNL interesul să preia guvernarea, chiar și într-un interval mediu de timp? Este suficient de pregătit? Să nu uităm precedentele 1996 sau 2009. Sondajul lui Vasile Dâncu, deși suferind din cauza unor întrebări manipulatoare, arată că 62% dintre votanți nu susțin schimbarea de guvern, mulți probabil pe ideea: lasă-i să-și rupă gâtul.
Sarcina lui Iohannis nu e simplă. Are de ținut în frâu apetitul politicienilor de a se vedea din nou cu pâinea și cuțitul în mână, de demonstrat că schimbarea modului de a se face politică nu este doar o chestie de stilistică. Entuziasmul și popularitatea de care se bucură acum nu vor ține o veșnicie, oamenii așteaptă ca măcar câteva priorități - Legea votului prin corespondență, Legea partidelor - să fie duse la final. Cum? Prin presiune publică, probabil. Marea șansă a lui Iohannis, ascendentul în fața PNL, dar și a publicului, este percepția de om din afara sistemului. E cartea din mânecă. Depinde cum și cât de repede o va juca. Are în față un monstru, grav rănit, sângerând, dar care mai degrabă își devorează toți copiii decât să piardă puterea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu