Graur Valentina
Mi-a văduvit iubirea din privire,
E singură și dragostea din glas,-
Au fost sacrificate-n răstignire,
Apoi decapitate de impas.
Tristețea nu-i, durerea nu mai vine,
Doar cor de sentimente într-ales,
Îmi cântă psalmi, auzul să-mi aline,
Căci tot ce-aud e plin de înțeles.
Și vreau să scap de starea bifurcată,
Dintre nimic și nu promițător,
Vreau să-mi recapăt liniștea uitată
Cândva pe-un nor de vise-apărător.
E starea mea de ambiguitate,
Fără speranțe, dusă în regres,
Căci omul drag e atâta de departe,
Desculță-ncep s-alerg, uitând de mers.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu