Carmen Ștefania Luca
și trecătorii le iau sub tălpi
ceasul teatrului de vară indică ore false
e rămas pe vechi când timpul nu fugea ca nebunul
cu toate secundele în gură
ne mai răbda și pe noi cei care populam coloniile de melci
se aude primăvara cum strigă de după ceruri răstignită
bătută în cuie de plumb
doar raze fisurate ajung pe pământ și gurile mai tac
duminica înfășoară zgomotul urban cu batiste de liniște
nu se aude niciun covor scuturat vreun geam scârțâind
sau vreun gater ucigaș de verde
se aud doar vegetațiile de umbre cum cresc pe ziduri în toate direcțiile
și moartea smochinului fără rod
încă o fabrică de fericire își închide porțile
lăsând doar o secție să-și ambaleze bucuriile rămase pe stoc
se respiră artificial și ziua de mâine nu mai promite nimic
și clopotele și toaca alungă păsările de hârtie lipite de icoane
chipurile cioplite decorează cu succes o inimă neagră
o fac și mai neagră
dar cine mai face diferența
se împarte vinul și pâinea celor dezbrăcați de pământ
din ciorchini s-adună lumina deasupra grâului
și curge de-a lungul unui timp
a nins cu petale albe pe străzi și trecătorii le iau sub tălpi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu