George Safir
motto:
e o scenă dezolantă,
iubita s-o ai amantă!
dar, cum prea multe nu putem,
visăm, în draci, s-avem... harem!
frumoasa mea şi tristă doamnă,
regret acum că este toamnă.
se-așează bruma prin cuvinte,
și nu mai pot să te alinte.
frumoasa mea şi tristă doamnă,
când te-am pierdut era tot toamnă.
și câte lacrimi, jurăminte…
îți mai aduci, și tu, aminte?
am cunoscut mai multe fete:
roșcate, blonde şi brunete.
dar, dintre toate, știi prea bine,
te-am iubit numai pe tine.
și parcă mă apuc-o toană,
frumoasa mea şi tristă doamnă!
ieri, de gura lumii m-am ferit,
azi, te-aş fi iubit nestingherit.
iubita mea de dinainte,
îmi creşte un molar de minte.
mă ceartă viaţa, reclamantă:
”iubeşte-o, chiar şi ca amantă!”
o, Doamne, tu le ştii pe toate!
cum pot iubi eu, fără acte?
putea-i să-mi dai, ca un părinte,
când trebuia, molar de minte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu