Romita Malina Constantin
N-am știut niciodată să locuiesc la parter
când pe chipul tău se scaldă o novă
iar visele au mâinile libere
mă gândesc că orice se poate mișca
de-a lungul unui pendul
numai noi ne lipim de cosițele Duminicii
crezând că iubirea se înfruptă cu sare din sărut
și că două lumi ridicate pe vârfuri
numai legate de o ancoră pot cuprinde nemărginirea
peste locul în care râdem
trecătorii se răspândesc odată cu pasarile colibri
de parcă doar ele știu singura cale de locomoție
și ne fac reverențe purtând tremurul în fiecare îndoire
în secunde
mai vie decât orice
am început să semăn cu un parfum despletit
pe care urcă seva primăverii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu