joi, 6 noiembrie 2014

Iubirea ca un fum



Sprincenatu Dan






Departe eşti de mine, dor neîmplinit
mi-apari în vis în fiecare noapte-
un înger diafan care-mi deschide pleoapele
cu şoapte de dincolo de dorinţă
şi-mi scrie poeme pe tic-tac-ul inimii...


M-ai răstignit pe crucea sufletului,
pătruns de dor te mirui cu privirea,
tu inima mi-ai pus pe jar în seara înstelată
când ţi-am furat vrăjit primul sărut
sub teii înfloriţi,
divin ningea pe noi cu pulbere de flori...


Din coşul adunat cu amintiri eterne
doar sărutarea zilei mai contează,
îndurerat eu mai păstrez în el
doar clipele sublime de amor
cu tandre îmbrăţişări, duioase mângâieri;
iubirea ca un fum de noi se-ndepărtează.


Ridică-mă, te rog, la ceruri cu privirea,
în Empireu cu tine vreau să fiu!
acolo niciodată dragostea nu moare....
















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu