Ciobotariu Maria
Aşez tăcerea ta,
în palmă
aud două bătăi
de aripi zămislite
din doruri
speranţa e bobul
de grâu
încolţit în toamnă
frunze arse
din amprenta timpului
cântecul vântului pribeag
mângâierea gasului tău...
locuieşti în înălţimea
luminii
ce curge prin vise
o clipă, doar atât
am păstrat
o lacrimă de rouă
pe fereastra sufletului
vei înţelege gândul meu,
în primăvară
când se întorc cocorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu