Acum...

Sandu Cătinean

Acum, hulubii-au adormit

În foi tihnite de porumbi

Iar bruma-n vi s-a pogorât

Ca norii grei, de plumbi...

Mă adâncesc mai mult în vis

Cărările mă duc spre vale

Al nopţii crai privesc oftând

Ce mult aş vrea, să-mi ieşi în cale...

Din spuza nopţii-un căprior

Se uită trist, cum trece luna

Ce mult mai e de când iubeam

Mai stau puţin, că mi-e tot una...

Că de-oi pieri pe-aici, prin brazi

Cu chipul tău, icoana sfântă

De vei veni, nu vei găsi

Decât pe deal, o simpla criptă...

De vrei sa faci ceva frumos

Priveşte noaptea, lung, la stele

Iar pe mormânt, la capul meu

Adu-mi un pumn de albastrele...

E floarea care m-a iubit

De mic, din frageda-mi juneţe

E dorul meu ce mă-nsoţea

În clipe grele de tristeţe...

Si-apoi asculta şoapte reci

Cum eu, din cripta-ntunecată

Ţi-oi mulţumi că ai venit

Iubito scumpă... adorată...

Întinde mâna-ncetişor

Pe piatra rece şi uscată

Că-aş vrea să simt ce am iubit

Chiar şi pe lumea cealaltă...